1. S-ar putea pune întrebarea, în aceste timpuri actuale, când învăţătura Mea a fost retransmisă din nou umanităţii printr-un servitor pe care Eu l-am ales, la aproape două mii de ani de când, ca Dumnezeu întrupat, am trăit şi am propovăduit pe acest pământ:

2. Cum se face că nu am adresat nici măcar un singur cuvânt acestor copii furaţi, dintre care mai mult de jumătate urmau să fie vânduţi, în maxim zece zile, ca sclavi în porturile din Tyr, Sidon, Antiohia, Cezareea şi chiar Alexandria, mai ales că Eu îi primeam foarte bucuros să vină la Mine pe asemenea micuţi, pentru a-i strânge la piept şi a-i binecuvânta în faţa tuturor.

3. Iată ce trebuie spus ca răspuns la această întrebare: Cea mai mare parte dintre aceşti copii aveau mai mult de nouă ani şi printre ei erau şi fete şi băieţi de 14-15 ani, astfel încât noi nu am fi putut să intrăm în dormitoarele acestor tineri pe jumătate dezbrăcaţi fără a isca un adevărat scandal. De altfel, nu erau numai copii inocenţi, ca aceia pe care îi întâlneam din când în când; majoritatea erau complet corupţi, cu trupul şi cu sufletul, căci pederastia şi deflorarea nu erau în nici o altă parte mai degradante şi mai răspândite decât la frontierele dintre greci şi evrei. Şi, pentru aceşti copii corupţi, oribila aventură pe care am permis să o trăiască nu a fost o lecţie în zadar. Ea pedepsea sever degradarea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, ea îi avertiza să nu mai satisfacă senzualitatea grecilor libidinoşi şi îi îndemna să trăiască cu teamă de Dumnezeu, dacă nu voiau să fie din nou pedepsiţi, mult mai sever, în cazul în care repetau păcatul lor. Iată ce urmărea Faustus să-i facă să înţeleagă pe copii şi pe părinţii lor, prin cuvinte energice şi insistente de mustrare.

4. Se înţelege atunci că, din cauza sfinţeniei divine a lui Dumnezeu însuşi, Eu nu puteam şi nu trebuia să mă apropii personal de aceşti păcătoşi care aveau trupul impur din cauză că se menţineau într-o asemenea stare, cu toate că Eu sunt plin de iubirea divină absolută pentru fiecare fiinţă umană. Dar, în asemenea cazuri, intervenea mereu principiul “Noii me tangere” (Nu mă atinge!)

5. Căci este o mare diferenţă între un copil pur şi un copil impur. Pe primul îl pot ghida direct, fără ocolişuri, dar pe al doilea îl pot ghida numai indirect, pe căi care sunt în mod necesar acoperite cu spini, aşa cum a fost evident cazul în situaţia aceasta.

6. Nu trebuie să vă miraţi că aceşti copii, care nu comiseseră aparent nici un păcat, au fost trataţi de Mine mai sever în ceea ce priveşte trupurile lor decât vechii păcătoşi îndărătnici, ale căror păcate erau la fel de numeroase ca firele de nisip din mare.

7. Căci adevăr vă spun: cine vrea să dea unui arbore o anumită direcţie, trebuie să înceapă să-i imprime arborelui curbura încă de când este tânăr. Când a ajuns arbore bătrân, oricât am încerca să-l modificăm, doar cu mijloace excepţionale vom mai putea reuşi să-i dăm o altă direcţie decât cea pe care o urmează în mod natural.

8. De aceea Eu, care sunt Stăpânul, sunt mai sever faţă de copii şi chiar faţă de cei foarte mici, decât faţă de un adult, căci spiritele rele sunt mult mai active în preajma copiilor; ele ajută sufletul să-şi construiască propriul trup, pentru ca acesta să le ofere o locuinţă comodă şi oricând disponibilă.

9. Ce face atunci Domnul, căruia nimic nu-i este necunoscut?

10. Iată: El îl trimite pe îngerul Său şi face să se sfărâme opera insidioasă şi perfidă a spiritelor rele, pe care le alungă, blestemându-le. Aceste spirite rele ies atunci din corp, provocând simptomele maladiilor infantile.

11. Observaţi diversele boli ale copiilor şi ale sugarilor. Adevăr vă spun, ele nu sunt decât o formă de eliminare a materialului malefic şi străin utilizat de spiritele rele pentru a-i construi sufletului un corp care să le stea la dispoziţie oricând.

12. Dacă excesele de orice fel nu ar fi foarte sever şi energic stopate la copii, ar rezulta o mulţime atât de mare de posedaţi, de surdo-muţi, de cretini şi de schilozi de tot felul, că ar fi dificil de găsit pe pământ o singură fiinţă sănătoasă!

13. Se poate atunci pune întrebarea: cum de înţelepciunea supremă a lui Dumnezeu poate îngădui ca spiritele rele să pătrundă astfel în corpurile tinere ale acestor suflete?

14. Vă răspund: Iată ce întreabă omul orb, care nu ştie că întregul pământ, da, toată creaţia, chiar şi învelişul material cel mai exterior al tuturor elementelor sale, nu este decât un conglomerat de spirite supuse judecăţii şi fixate în trup pentru un timp determinat.