1. Domnul: “Marcu, ia vezi tu ca acum, când aurora începe să dea culoare vârfurilor munţilor, să putem îmbuca şi noi ceva; căci nu e bine să ne apropiem de cei cinci răufăcători cu stomacul gol! Sigur vom avea mult de furcă cu ei până se vor tămădui! Odată tămăduiţi însă, trebuie să avem la îndemână sare, pâine şi vin pentru întremarea lor; căci vor fi total lipsiţi de putere după vindecare. Iar sarea, pâinea şi vinul le vor reda forţele!”

2. Marcu a spus: “Doamne, totul va fi de îndată pregătit!” După care a poruncit femeii şi copiilor săi să dea fuga la bucătărie pentru ca toate sa fie gata la timp. Şi imediat, femeia împreună cu cei doi fii ai săi şi cu cele patru fiice au dat fuga la bucătărie şi s-au apucat de treabă. Câţiva dintre ucenicii Mei şi-au oferit şi ei ajutorul şi i-au ajutat să cureţe peştele, lucru la care ei, ca pescari, se pricepeau foarte bine.

3. Matei şi Ioan însă s-au apucat să recitească însemnările făcute după cuvântarea Mea din noaptea aceea, dar şi-au dat seama că din însemnările lor – de obicei foarte exacte - lipseau de data aceasta fragmente foarte mari.

4. Drept care Ioan M-a rugat să-l ajut să completeze golurile. Dar, la un semn al Meu, Rafael s-a oferit de îndată să facă acest lucru şi într-o clipă a completat pasajele sărite. Iar când cei doi au parcurs încă o dată însemnările, au văzut că nu mai lipseşte nimic şi că totul este în perfectă ordine.

5. Iuda s-a uitat şi el peste însemnări şi a găsit că nimic nu se abate de la atât de multele învăţături şi cuvinte schimbate în noaptea aceea. Salvarea celor treizeci fusese consemnată pe larg, şi ucenicii s-au bucurat foarte tare.

6. Cyrenius însă şi-a exprimat dorinţa să aibă şi el o copie a manuscrisului şi a oferit o răsplată bună celui care era dispus sa i-o facă!

7. Îndată a apărut acolo Iuda Iscarioteanul şi i-a oferit lui Cyrenius serviciile sale.

8. Eu însă l-am dojenit pe Iuda pentru o atât de mare calicie şi i-am spus lui Cyrenius: “Uite-l acolo pe Rafael: dă-i numai ceva de scris şi o să facă treaba mai repede ca altcineva!”

9. Cyrenius şi-a chemai servitorii, a cerut să-i fie aduse mai multe suluri de pergament şi i le-a dat pe acestea lui Rafael, iar acesta abia de a atins sulurile, că i le-a şi înapoiat lui Cyrenius, spunându-i: “Dorinţa ta a fost îndeplinită; poţi să compari acum sulurile cu cele ale celor doi ucenici, să vezi dacă lipseşte ceva!”

10. Cyrenius a privit sulurile şi le-a văzut pe de-a-ntregul acoperite cu scris. El s-a mirat fireşte, neputând concepe, cu toată înţelepciunea sa, o asemenea rapiditate.

11. Cei treizeci de farisei şi leviţi s-au uitat de asemenea la suluri, iar cunoscutul vorbitor, pe numele său Hebram, a spus: “Da, toate cele pe care le-am văzut şi le-am citit sunt, cuvânt cu cuvânt, aidoma cu ceea ce s-a spus şi cum s-a spus aici. Despre felul în care a reuşit însă îngerul să umple într-o clipă mai multe suluri de pergament cu scrisul acesta perfect citeţ - asta nu mai este treaba noastră şi nici nu vreau să mă mai gândesc la ea, căci ştiu prea bine dinainte că tot nu vom înţelege nimic. Căci noi, muritorii, vom înţelege pe de-a-ntregul nemurirea abia atunci când vom fi ajuns pe deplin nemuritori şi, tot aşa, abia atunci vom înţelege pe deplin şi înfăptuirile spiritelor, când noi înşine vom fi ajuns, la rândul nostru, spirite pe deplin pure; atâta vreme însă cât ne aflam încă în învelişul nostru material, este sigur că nu vom reuşi acest lucru.

12. De aceea, este mai bine să nici nu mai medităm la asemenea fenomene! Căci doar există destule lucruri şi fenomene în natură pe care nici un muritor nu le va înţelege vreodată, îndată ce omul necugetat s-ar apuca să mediteze la asemenea lucruri, el ar lua-o razna în cel mai scurt timp. Pentru spiritele din ceruri lucrurile sunt fără îndoială foarte simple şi, probabil, cu timpul vor deveni şi pentru noi mai simple decât acum, dar de vom dori să ajungem încă de pe acum la deplina înţelegere, ni se vor zdruncina fără îndoială minţile. De aceea, eu privesc cu mare plăcere o minune înfăptuită, dar nu mă simt deloc îmboldit să încerc s-o înţeleg. Şi chiar dacă am reuşi să înţelegem cu adevărat câte ceva, tot nu am putea imita aceste lucruri. Iar de vreme ce nu putem face aşa ceva, atunci o înţelegere doar pe jumătate nu ne va folosi la nimic!”

13. La care Cyrenius a spus: “Privind acestea doar la modul simplist, oarecum material, ai fără îndoială dreptate. Nici pe mine nu mă interesează imitarea; în schimb sunt foarte interesat, întrucât şi în mine sălăşluieşte un spirit nemuritor, să privesc lucrurile spirituale puţin mai altfel decât cu ochii legaţi, şi întreaga mea fiinţă tânjeşte acum să afle cât de cât din gura unui înţelept despre cum stau lucrurile cu viteza aceea extraordinară a scrisului îngeresc! De aceea am să caut să-l fac pe un asemenea înţelept să vorbească, fiindcă toate vorbele noastre sunt ca treieratul paielor goale. Şi este sigur că nu va ieşi nimic înţelept din ele, pe când spusele unui înţelept despre aceste fapte ne vor ului pe loc.'“

14. Atunci Hebram a spus, cu puţin năduf: “Asta fără îndoială, dar uluiala noastră se va reduce până la urmă la faptul că vom înţelege cuvintele înţeleptului despre faptele acestea la fel de puţin pe cât înţelegem şi minunea în sine fără cuvintele rostite de gura unui înţelept! Căci, pentru a înţelege înţelepciunea, trebuie să fii tu însuţi mai mult sau mai puţin înţelept. Cu mintea simplă a omului, oricât de sănătoasă ar fi ea, nu poţi cuprinde înţelepciunea în profunzimile ei; îţi poţi face cel mult o idee, dar atât. «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon, care a fost un înţelept, pare cu siguranţa cea mai uşor de înţeles pentru mintea omenească dintre aceste lucrări. Atunci când o citeşti, ai impresia că o înţelegi; apoi însă dacă încerci să o cercetezi cu toată seriozitatea în minte, ajungi foarte curând la concluzia că de fapt n-ai înţeles nimic! Iată un mic exemplu menit să îmi întărească această convingere!”