Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 28.9.2010, 19:27    Post subject: Capitolul 20 - Despre cum au mâncat oaspeții la masă Reply with quote

Capitolul 20
Despre cum au mâncat oaspeții la masă


1.Atunci când au văzut fariseii și levinții mesele atât de îmbelșugate, pline, cu pești bine pregătiți, cu pâine și vin, Hebram a spus: “Ei bine ucenicii învățătorului din Nazaret nu par a trăi după reguli chiar atât de grele și severe! Iată că nu mai există nici un motiv care ne-ar putea împiedica să rămânem soldați ai Romei și să fim în același timp ucenicii Săi cu trupul și cu sufletul! De câie ori n-am fost noi obligați în Templu să postim pentru marea glorie a lui Iehova, iar aici nici vorbă să se postească, deși astăzi, în ajunul sabatului, evreii sunt obligați să țină post sever! Și, fără îndoială, că nu se aduce prin aceasta nici o necinste lui Dumnezeu, căci altminteri gura Stăpânului și învățătorului - care de-acum va fi și al nostru - n-ar fi rostit un asemenea îndemn. Într-un cuvânt, ceea ce va spune și va voi El, de acum înainte, aceea vom face, fie că va fi dulce, fie că va fi amar pentru noi! Căci spiritul acesta, care face să răsară soarele și în zi de sabat la fel ca în orice zi de lucru, și care - prin faptele sale - nu ține seama de sărbători, este cu siguranță mai presus de spiritul absurd al Templului nostru, care odată chiar a poruncit, spre adevărata sfințire a sabatului, trei zile de post înaintea acestuia și trei zile după. Și întrucât săptămâna are doar șapte zile cu sabat cu tot, s-a născut alunci întrebarea: când să se mai lucreze în asemenea împrejurări?! Iar legiuitorul cel orb și-a dat seama de prostia făcută și a acceptat până la urmă tocmeala! Dumnezeu să-l odihnească!

2. Pe scurt, din noul nostru Stăpân și Învățător răzbate de pretutindeni spiritul cel drept al lui Dumnezeu și de aceea dorim să-i fim ucenici și chiar îi vom fi, pe viață și pe moarte; iar Templului îi vom întoarce spatele pe vecie! Amin. Așa a trebuit să fie și așa va fi! De postit am postit noi destul și n-am căpătat nimic. În drumurile noastre am renunțat însă nu odată la postul cel prostesc, am mâncat și am băut până și în ajun de sabat și în zilele cu lună plină, și iată că pe calea aceasta omenească, lesne de înțeles, am căpătat lucrul cel mai însemnat pe care îl poale căpăta un om. Să fim deci veseli și cu poftă de viață! Îl avem deja pe proorocitul Mesia, iar, în condițiile dale, Templul nu-L va vedea la față încă multă vreme de aici încolo; și chiar de-L va vedea la față, el nu-L va putea recunoaște. Noi însă Îl avem și Îl recunoaștem; și de aceea suntem în culmea bucuriei și spunem: Osana celui pe care L-am găsit! Doar Lui îi vom dărui toată prețuirea și iubirea noastră!''

3. Atunci Iulius a spus; “Așa se cuvine; aici mă alătur vouă și chiar mai adaug: slavă și binecuvântare tuturor acelora care sunt de bună credință!”

4. Iar Cyrenius a spus și el: “.Așa este, slavă întregii lumi și binecuvântare cerească, și lăudat fie numele Mântuitorului nostru care se numește Iisus! Iar în fața acestui nume să se plece de acum înainte toate popoarele lumii, toți îngerii din ceruri precum și toate spiritele de sub și de deasupra pământului!”

5. Iar îngerii, Iara, Josoe. Ebahl, împreună cu toți ucenicii, au rostit atunci cu glas tare: “Amin!”

6. După acest “Amin” am spus Eu: „Iar acum, prietenii și frații Mei, să mâncăm și să bem; căci timpul pentru tămăduirea celor cinci ucigași se apropie!” Atunci toți s-au întins după pește și pâine, iar la urmă după vin.

7. Și astfel s-a terminat în scurt timp dejunul, și toți au mâncat cu cea mai mare poftă; căci peștii fuseseră atât de bine pregătiți încât gustul lor bun te îmbia și mai mult să-i mănânci. Iar Iara a Mea mânca și ea cu poftă, și la fel și Rafael al ei, lucru care le-a atras atenția tinerilor farisei și leviți. care începuseră să se întrebe unul pe altul cum de poate un înger, care reprezintă spiritul cel mai pur, să înfulece cu asemenea poftă pește și pâine și să bea vin, ba o îndeamnă și pe frumoasa sa ucenică să facă același lucru, iar aceasta nu se rușinează de fel să-i țină isonul mentorului ei ceresc.

8. Atunci Hebram le-a spus tovarășilor săi: “Dar de ce vă miră atât de tare toate acestea? Simpaticul nostru înger, care cu atâta ușurință i-a venit de hac pietrei aceleia de vreo treizeci de livre, și asta doar cu degetele sale atât de delicate, sigur că o scoate cu atât mai ușor la capăt cu peștii de pe masă cu carnea lor moale, cu pâinea și cu vinul! Iar ucenica sa dragă, care nu pare să rămână cu nimic mai prejos în nesfârșita-i poftă de mâncare, ea se află fără doar și poate încă în creștere; căci, după înfățișare, fata abia de pare să fi împlinit cincisprezece primăveri și totuși este deja atât de puternică încât se poate compara cu o femeie de douăzeci de ani; iar acest lucru se datorează desigur și faptului că se hrănește atât de bine. Fiul adoptiv al lui Cyrenius, așezat între mâncăcioasa noastră și încă și mai mâncăciosul nostru înger, are și el o mare poftă de mâncare; însă fata și îngerul îl lasă în mod evident de căruță! De fată însă este păcat că este atât de mâncăcioasă! Căci altminteri are un aspect plăcut și vorbește cu mult avânt; înfulecatul acesta însă îi reduce mult din farmec. Dar și învățătorul nostru mănâncă și bea fără nici o reținere. Acesta nu pare însă a fi un lucru neobișnuit la marile spirite; căci toți cei pe care i-am cunoscut eu de acest fel erau în marea lor majoritate mari mâncăi și mari băutori! De altfel, nici nu se poate spune că a fost prea mult ceea ce s-a mâncat și ceea ce s-a băut aici, excepție făcând desigur îngerul, care a înfulecat cât noi toți laolaltă! Surprinzător este faptul că un asemenea spirit curat înfulecă și el hrană materială la fel ca unul de-ai noștri! M-ar interesa totuși să știu dacă mai apoi se eliberează și el de tot ceea ce a savurat, pe aceeași cale naturală a defecației, sau dacă absoarbe toate cele savurate în esența ființei sale?”

9. Iulius, care ședea în apropierea lui Hebram și care auzise toată discuția purtată, i-a răspuns: “Vai, despre ce aiureli vorbiți iarăși între voi, și asta pentru că nu cunoașteți natura lucrurilor! Uitați, Rafael este un spirit pe care, în starea lui primordială, voi nu l-ați putea nicidecum vedea sau auzi; dar pentru că, odată cu trimiterea Domnului nostru printre noi, oamenii, să se poată înfățișa și ei în chip de om, el a trebuit să-și îmbrace ființa sa pur spirituală într-un fel de văl material străveziu și, fiind un spirit dintre cele mai puternice, are nevoie pentru aceasta de destul de multă materie din aceasta ușoară, pe care să o transforme pe loc în esență a sa, astfel încât să rămână vizibil pentru noi toți. Despre o separare a materiei înghițite, care să ajungă în niște eventuale intestine nici nu poate fi vorba, întrucât tot ce mănâncă el se transformă pe loc în esență a ființei sale, și asta începând chiar din gura sa! Vedeți deci cum stau lucrurile! Așa că nu mai vorbiți asemenea prostii între voi!

10. Iar faptul că drăgălașa Iara, fiica cea înțeleaptă a birtașului Ebahl din Ghenizaret, așezat puțin mai sus de înger, a mâncat astăzi ceva mai mult decât altă dală, acest lucru se datorează fără îndoială faptului că Domnul însuși a sfătuit-o probabil în taină lucrul acesta, în vederea acțiunii de tămăduire a celor cinci mari răufăcători, care sigur va fi ceva cu totul deosebit, mai ales că El însuși, care a trezit până și morții la viață, se pregătește atât de serios pentru aceasta. Se pare că va fi o vindecare destul de grea și, de dragul reușitei, trebuie pregătită foarte bine și temeinic. Din acest motiv, probabil, a mâncat și El astăzi mai mult decât în vreo altă zi. V-ați lămurit acum?”

11. Hebram a spus: “O, Doamne, da, desigur, bunul nostru prieten și proiector. Doar puțină lumină să cadă asupra unui lucru și iată că nefirescul din el se transformă până la urmă în ceva foarte firesc! De aceea, de va fi să ne mai mirăm vreodată atât de tare de vreo întâmplare nefirească, atunci mirarea aceea va putea fi pusă doar pe seama propriei noastre prostii! Căci doar prostul se poate mira de un lucru pe care nu-l poate nicicum înțelege; adevărata înțelepciune însă nu se confruntă cu asemenea nedumeriri, fiindcă ea cunoaște adevărata desfășurare a lucrurilor. Noi, cei treizeci, suntem încă tributari prostiei și cu siguranță că vor mai fi multe lucruri care ne vor stârni mirarea alături de marele nostru învățător și Mântuitor, care este pe bună dreptate proorocitul Mesia! Dar iată că El se pregătește să se ridice de la masă și să plece; să facem și noi același lucru!”

12. Eu am spus: “Da, a sosit timpul să mergem; să ne ridicăm deci și să mergem afară, la țărm, unde sunt legați cei cinci!”

13. Și, după ce Eu am rostit aceste cuvinte, s-au ridicat cu toții de la masă și au ieșit odată cu Mine afară, însoțindu-Mă pe țărm.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !