Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 11:18
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 28.9.2010, 21:35    Post subject: Capitolul 5 - Încercarea de a merge prin spațiul gol.Monologul interior al lui Robert Blum pe tema nimicului și a vieții Reply with quote

Capitolul 5
Încercarea de a merge prin spațiul gol.
Monologul interior al lui Robert Blum pe tema nimicului și a vieții care continuă.
El Îl blestemă pe Dumnezeu, - sursa tuturor suferințelor

1. Robert Blum pornește așadar la drum, sau cel puțin încearcă acest lucru. De vreme ce nu poate simți însă nici un fel de sol sub tălpile sale, picioarele par să i se rotească în gol, ca un pendul, fără să genereze nici un fel de mișcare. De aceea, Robert este nevoit să se gândească la o altă modalitate de a se deplasa:

2. „Cred că trebuie să înot prin acest aer rarefiat, dând simultan din mâini și din picioare! Ca să mă deplasez numai cu picioarele, aș avea nevoie de un fundament ferm sub ele. De vreme ce nu există așa ceva, singura soluție este fie să înot, fie să zbor prin aer! Întrucât îmi lipsesc însă aripile, la fel ca tuturor oamenilor, singura soluție pragmatică ce îmi mai rămâne este să înot”.

3. El începe să dea din mâini și din picioare, ca și cum ar înota, dar continuă să nu simtă nimic. Rămâne suspendat în această stare de vid întunecat, așa că renunță la orice efort, spunându-și:

4. „La urma urmei, de ce îmi mai bat capul? Mă aflu într-un vid deplin, așa că ce rost are să încerc să ajung altundeva? Probabil, în cel mai scurt timp voi deveni una cu el, transformându-mă eu însumi într-un «nimic» asemănător! Aceasta este cea mai bună cale de a ajunge la anihilarea perfectă. Nici măcar nu-mi dau seama dacă am fost împușcat cu adevărat. Cel puțin, atunci aș ști că aceasta este moartea. Acest lucru mi se pare însă absolut imposibil, căci mă simt sută la sută viu!!

5. Să existe oare o viață a sufletului după moartea corpului fizic? Să fim serioși! Constat că sunt exact cel de dinainte, cu aceeași piele, același păr, chiar și aceleași haine! Să fie înzestrat sufletul cu picioare, păr și haine? Dacă așa ar sta lucrurile, atunci acest înveliș ar trebui să aibă la rândul lui un suflet. Sună absurd! Dacă m-ar auzi cineva, s-ar prăpădi de râs! Ha, ha, ha! Nemurirea unui înveliș exterior sună chiar mai aberant decât așa-zisele puteri miraculoase ale giulgiului lui Iisus de la Trieste! Și totuși, dacă am ajuns în stadiul de suflet pur, cum se face că acest înveliș a călătorit împreună cu mine în această lume!?

6. Nu, de o mie de ori nu! Nu sunt un suflet pur. Sunt Robert Blum, un parlamentar din Frankfurt! Abia aici, la Viena, mi-am dat seama ce urmărește Austria. Acest stat nu își dorește altceva decât să reintroducă vechiul fundamentalism. M-am luptat ca un erou împotriva acestor planuri diabolice, dar dușmanii mei au avut câștig de cauză, așa că a trebuit să părăsesc pământul, în pofida bunelor mele intenții, căci m-au împușcat. Frumoasă răsplată pentru o inimă devotată patriei-mamă! Of, viață blestemată!

7. Dacă există într-adevăr un Dumnezeu, mă întreb ce plăcere poate să-i facă tot acest spectacol crud, în care oamenii se ucid unii pe alții de dragul puterii ori al diferențelor de opinii? Acest spectacol se joacă dintotdeauna pe pământ, așa că nu are cum să provină de la Dumnezeu, care - logic vorbind - nu poate fi altceva decât iubire pură. În urma acestui raționament rezultă un singur lucru: nu poate exista nici un Dumnezeu! Sau chiar dacă există un Dumnezeu, acesta nu poate fi altceva decât o Providență blestemată, care privește creaturile ca pe niște jucării aflate la îndemâna capriciilor sale. De aceea, îl blestem pe acela care i-a creat pe oameni numai pentru a se desfăta cu suferințele lor!

8. Dar cel mai bine ar fi să păstrez tăcerea, căci dacă doresc să am parte de o anihilare totală în această stare de vid desăvârșit, acest monolog constant nu face decât să mă îndepărteze de ea, retrezind în mine forțele vieții. De aceea, tăcere, pentru a accelera astfel procesul de autodistrugere!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !