Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Predicile Domnului Iisus Hristos - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer" 
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat


PostPosted: 29.9.2010, 03:12    Post subject: Capitolul 5 - Nașterea lui Iisus Reply with quote

Capitolul 5
Nașterea lui Iisus

Sfântul Luca II 1-14: „În timpul acela a venit o poruncă de la Cezar Augustus: să se facă recensământ în toată lumea. Recensământul acesta s-a făcut întâia oară pe când Quirinius era guvernator în Siria. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif a plecat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem, pentru că era din casa și din familia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el și care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască. Și ea a născut pe Fiul ei cel întâi-născut. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și vegheau noaptea împrejurul turmei lor. Și iată, un înger al Domnului a apărut deodată în mijlocul lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Și ei s-au speriat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeți, că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Și acesta este semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle”. Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”
(25 decembrie 1871)

Acest capitol se referă la nașterea Mea, o zi pe care voi o sărbătoriți în data de 25 decembrie, conform riturilor bisericii.

Cunoașteți deja evenimentele care s-au produs la acea dată, dar există încă o serie de aspecte neelucidate referitoare la prima Mea apariție trupească pe pământul vostru, a căror semnificație spirituală profundă vă scapă. De aceea, vă voi oferi câteva revelații noi, pentru a vă fi de folos vouă și generațiilor viitoare, pentru a vă arăta astfel că până și cele mai mărunte aspecte legate de nașterea Mea pe pământ au o semnificație spirituală extrem de profundă, urmând să se repete la cea de-a doua venire a Mea pe această planetă micuță, pe care locuiesc însă copiii Mei și care va deveni într-o bună zi o planetă cu adevărat măreață.

La fel ca odinioară, când condițiile existente pe pământ au impus necesitatea unor martori oculari ai marii grații revărsate asupra umanității și a întregului univers spiritual prin nașterea Mea, cea de-a doua venire a Mea într-o formă vizibilă se va produce în anumite condiții speciale, într-un loc și la un moment special alese, menite a-Mi servi cel mai bine scopurilor Mele.

Pe bună dreptate, voi ați numit această noapte de grație: Noaptea Sfântă. A fost într-adevăr o noapte sacră, în care Eu M-am oferit pe Mine însumi ca o ofrandă de blândețe, de dragul vostru și al întregii creații materiale, în care Eu, Domnul infinit al întregii creații, Mi-am asumat veșmântul fragil și perisabil al trupului omenesc, care nu corespunde decât într-o mică măsură imaginii arhetipale supreme a omului divin. Locuitorii lumilor spirituale (mult mai apropiați de Mine) au trupuri atât de superbe (întrucât reflectă Sinele Meu arhetipal divin) încât oamenii de pe această planetă par niște palide copii ale lor. Și totuși, deși locuitorii acelor lumi paradisiace depășesc în multe privințe oamenii de pe acest pământ, aceștia din urmă sunt singurii destinați să devină copiii Mei, statut infinit mai măreț decât cel pe care îl au celelalte ființe din univers. Deși se bucură de o primăvară eternă, trăind în condiții pe care voi nici măcar nu vi le puteți imagina, acelor locuitori le lipsește înțelegerea profundă referitoare la Mine, la creația Mea spirituală și la iubirea Mea părintească.

Ei sunt în mod natural buni, căci în lumile lor răul nu există. Recunosc existența unei Ființe Supreme și se închină, cutremurați, în fața Ei, dar nimeni nu îndrăznește măcar să se gândească la faptul că această Ființă Supremă și-ar putea dori să își strângă la piept creaturile ca pe niște copilași, bucurându-se de iubirea lor.

De aceea, numai cei care și-au câștigat prin merite personale (prin greutățile pe care le-au înfruntat) această poziție, luptând împotriva răului și învingându-l, sunt îndreptățiți să poarte titlul de copii ai lui Dumnezeu. În mod firesc, în școala la care învață acești copii trebuie să li se predea nu numai exaltarea cea mai înaltă cu putință, ci și opusul acesteia - umilința supremă. Ei sunt complet liberi să aleagă între bine și rău, și datoria lor este să aleagă întotdeauna binele, în detrimentul răului, din propria lor voință. Pentru a vă demonstra că acest lucru este posibil și că omul poate depăși toate obstacolele într-o singură viață, trecând dintr-o extremă în cealaltă, am îmbrăcat Eu însumi veșmântul inferior al trupului uman, asumându-Mi o formă cât se poate de nepretențioasă, și am coborât în persoană pe această planetă întunecată, comparabilă - din punctul de vedere al mărimii și al înzestrării sale naturale - cu un infuzor (microorganism) în raport cu restul creației Mele.

În creația Mea, chiar și un infuzor minuscul a fost creat însă la modul perfect, la fel ca și omul, domnul acestui pământ. Principiul suprem al creației (Eu însumi sau conștiința pură) poate fi regăsit pretutindeni în rândul ființelor create, pe diferite nivele de evoluție, arătând că Eu sunt aspectul suprem chiar și la nivelul infinitului mic, acesta fiind unul din atributele Creatorului atotputernic. Acesta este motivul pentru care am ales una din planetele cele mai mici pentru a-Mi revela măreția, pentru a demonstra astfel întregii lumi a spiritelor că măreția și slava supremă nu pot fi atinse decât prin smerirea de sine (ce este mare nu poate fi atins decât făcându-te mic). Numai cel care sacrifică totul este demn să primească totul în posesiune.

De aceea, Eu nu M-am născut într-un palat, din părinți de rang înalt, ci în circumstanțe dintre cele mai umilitoare. Chiar și în acest context nașterea Mea a rămas sublimă, căci nu a fost o naștere obișnuită, ci una a principiului spiritual suprem. Așa se explică decretul dat de Irod, care a făcut ca nașterea Mea să nu se facă într-o casă construită de oameni, ci în propria Mea casă, adică în aer liber (în natură).

Nici un împărat și nici un rege nu a asistat la nașterea Mea. Nici măcar oamenilor obișnuiți nu li s-a permis acest lucru, ci numai animalelor - cele mai pure dintre creaturi, necorupte încă de orgoliul uman.

Călătoria la Betleem a Mariei a fost provocată de decretul referitor la recensământ, care a fost necesar pentru a crea condițiile ideale pentru nașterea Regelui suprem al creației.

Milioane de spirite superioare au cântat atunci acest imn: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui (de bună-credință)!" Aceste spirite superioare, alături de animalele din iesle, au fost singurele ființe care au asistat la nașterea Mea. Aceștia au fost singurii martori potriviți pentru Mine, Domnul armatelor cerești, în momentul în care am îmbrăcat veșmântul trist al trupului uman. Din cauza aceluiași recensământ, nașterea Mea nu a putut trece neobservată. Deloc întâmplător, guvernatorul Iudeii și tetrarhul Ierusalimului era la acea vreme un om crud, Irod, menit să aducă un plus de dificultate încercărilor Mele pe pământ. Prin depășirea acestor dificultăți, scopul Meu era acela de a demonstra - martori fiindu-Mi toți locuitorii lumilor spirituale - că deși Mi-am asumat o poziție de maximă umilință în lumea voastră, am reușit totuși să îmi duc la bun sfârșit sarcina asumată, aceea de a da un exemplu de smerenie supremă, de sacrificiu de sine, făcând astfel din această planetă o școală pentru copiii Mei, predestinați să schimbe într-o bună zi - în beneficiul întregului univers - imaginea Marelui Spirit și Creator al naturii vizibile într-o imagine a unui Părinte preaplin de iubire.

Planul Meu, conceput cu milioane de ani în urmă și inițiat acum aproape 2000 de ani, este la ora actuală foarte aproape de finalizare. A sosit timpul ca învățătura Mea religioasă, Cuvântul Meu sau învățătura iubirii, care nu poate fi înlocuită de nici o altă învățătură mai bună, să fie acceptată de către întreaga creație. Singura lege care trebuie să prevaleze în univers este iubirea. Toate pasiunile inimii umane, a căror existență am permis-o pentru ca prin lupta împotriva lor să poată învinge iubirea, trebuie ținute sub control și așezate ca o ofrandă pe altarul iubirii. Ura, răzbunarea, orgoliul și toate celelalte pasiuni negative, atât de puternice încă în inima omului, trebuie reduse la tăcere, pentru totdeauna. Crucea pe care am fost bătut cândva în cuie, dar de pe care am invocat iertarea pentru întreaga umanitate, trebuie iubită și slăvită de toată lumea, ca simbol al reconcilierii universale, în amintirea căii pe care am parcurs-o personal singura cale care poate conduce omul pe înălțimile spirituale supreme.

La ora actuală, situația este comparabilă cu cea din ultimele zile ale sejurului Meu pe pământ. La fel ca și atunci, când circumstanțele exterioare păreau să fie împotriva Mea, conducând aparent la moartea Mea, dar în final nu au făcut decât să demonstreze triumful Meu suprem, prin învierea din morți și ridicarea Mea în slavă la cer, și astăzi pe pământ se îndesesc catastrofele și suferințele.

Umanitatea le va învinge însă, ridicându-se ca o pasăre Phoenix din cenușa ruinelor acestei lumi (adică a opiniilor și prejudecăților lumești), iar oamenii își vor arăta adevărata față, de copii spirituali ai Părintelui lor suprem, creați după chipul și asemănarea Lui. Umanitatea se îndreaptă către această destinație finală cu pași repezi, deși la ora actuală pare o navă rămasă fără cârmaci. Pentru ca scopul final să poată fi atins, trebuie însă mai întâi ca zidurile artificiale pe care intelectul uman le-a construit în jurul inimii pline de iubire să fie dărâmate. Oamenii trebuie să înceteze să mai gândească exclusiv cu intelectul lor, învățând să simtă mai mult cu inimile. Numai atunci când focul iubirii le va încălzi prea tare sufletele va putea înțelepciunea să pună anumite stavile în calea acesteia, permițându-le să înțeleagă de ce i-am creat în acest fel și nu altfel și care sunt adevăratele calități cu care i-am înzestrat.

Ori de câte ori M-am rugat Tatălui Meu, în calitate de Hristos pe pământ, cea care se ruga era Înțelepciunea care apela la Iubire, cerându-i să își limiteze revărsarea ei nelimitată. La fel cum iubirea și înțelepciunea nu pot exista una fără cealaltă, nici Eu, în calitatea Mea de Hristos, nu puteam exista fără Tatăl - Iubirea universală. De aceea am făcut afirmații de genul: „Nimeni nu Mă poate cunoaște pe Mine, decât Tatăl din ceruri, și nimeni nu îl poate cunoaște pe Tatăl, decât numai Eu,― sau: „Voi pleca la Tatăl",etc. Ceea ce doream să spun prin ele era următorul lucru: lumea a fost creată din iubire, dar cea care controlează activitatea acesteia este înțelepciunea, întotdeauna, Iubirea creează, iar înțelepciunea prezervă. Iubirea, sau „Tatăl”, reprezintă simbolul suprem al purității, în timp ce înțelepciunea, sau „Fiul” (Principiul Christic) se manifestă prin faptele sale. Oamenii înșiși, descendenții Mei, trebuie să devină deopotrivă o manifestare a iubirii și a înțelepciunii. Pentru aceasta, ei trebuie să înceapă prin a iubi, și abia apoi să învețe să fie înțelepți, pentru a putea înțelege plenar în ce constă creația Mea și care este rolul lor în ea. (Vezi și: „Secretele Vieții", n.r.)

Acesta este planul Meu pentru voi, și toate evenimentele care vor urma vă vor conduce către împlinirea lui. Le-am demonstrat deja spiritelor Mele că ceea ce considerau a fi imposibil a devenit posibil. Am instituit un exemplu personal și am făcut din locuitorii acestei plante minuscule cetățeni ai împărăției Mele Infinite, copiii Mei.

Procesul care a început cândva, prin nașterea Mea ca un bebeluș într-o peșteră de lângă Betleem, slăvit la acea vreme de milioane de spirite angelice, dar neînțeles de oameni, cu excepția unui număr mic dintre ei, care intuiau ceva din ce se va întâmpla, este acum aproape încheiat.

Mi-am dus la bun sfârșit opera de reconciliere, iubire și iertare. Lumea este curățată în mare măsură de neghina impură a egoismului. Chiar dacă suferințele și catastrofele de tot felul vor distruge trupurile oamenilor, ele nu le vor mai putea distruge sufletele și nu le vor mai putea răni spiritele. Aceste aspecte nobile ale ființei umane se vor ridica deasupra ruinelor lumii materiale, cu brațele îndreptate în sus, către Mântuitorul lor Divin, care le va striga tuturor, așa cum a făcut-o cândva pe pământ: „Veniți la Mine, voi cei împovărați, pentru ca Eu să ridic povara de la voi și să vă mângâi! Veniți, luptători pentru iubire și pentru înțelepciune, și primiți coroana vieții; împărăția spiritelor s-a deschis în fața voastră și puteți vedea legiunile de îngeri bucurându-se și slăvindu-L pe Domnul cu aceleași cuvinte ca și odinioară: ―Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui!" Căci El a venit printre ai Lui și copiii Lui L-au recunoscut". Amin.
_________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !