1. După ce s-a trezit la dreapta Mea, eroul nostru a început să Mă privească din cap până în picioare, pentru a se convinge că cel pe care îl are în faţă este chiar acel Iisus pe care îl caută el. Într-adevăr, M-am prezentat în faţa lui cu aceleaşi haine aproape rupte şi cu cicatricele pe care şi le-a imaginat de atâtea ori atunci când s-a gândit la Mine.

2. După ce M-a studiat o vreme, în ochi i-au apărut lacrimi. Când şi-a mai revenit, Mi s-a adresat, cu o compasiune profundă în glas:

3. „O, dragul meu prieten şi învăţător suprem al umanităţii, care i-ai iertat chiar şi pe duşmanii Tăi cei mai teribili, cu toate crimele lor odioase, datorită caracterului Tău de neegalat, punând păcatele lor pe seama orbirii şi ignoranţei lor!

4. Cât de severă trebuie să fie totuşi Divinitatea, acel Părinte al Tău pe care ni L-ai lăudat de atâtea ori, cerându-ne să-L adorăm, dacă a îngăduit ca Tu, cel mai bun, cel mai perfect şi cel mai nobil dintre oameni, să ajungi în acest vid teribil şi întunecat timp de aproape 2000 de ani, şi asta în aceleaşi condiţii de sărăcie în care Te-ai zbătut încă din copilărie, deşi ai reuşit să Te înalţi deasupra lor, atingând un umanism de o puritate şi de o nobleţe fără egal pe pământ!

5. O, Învăţătorule Iisus, Maestrul meu perfect, pe care îl iubesc mai presus de orice! Te plâng pentru această sărăcie, dar Te şi iubesc datorită ei! Într-un fel, este mai bine aşa, căci dacă mi-ai fi apărut într-o stare de fericire parţială, m-aş fi simţit de-a dreptul ofensat la gândul că un Spirit de talia Ta nu a fost înălţat pe loc la statutul cel mai înalt în această lume a spiritelor, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple dacă ar fi existat o Divinitate cu adevărat justă, care le acordă tuturor răsplata cuvenită!

6. De vreme ce Te întâlnesc însă aici, exact aşa cum ai părăsit pământul, înseamnă că circumstanţele din această lume sunt complet diferite de cele pe care ni le imaginăm noi. Se pare că după părăsirea corpului fizic, condiţia în care ne-am aflat rămâne o necesitate care nu ne permite decât după o perioadă foarte lungă de timp să înţelegem care este baza existenţei noastre.

7. Din acest punct de vedere, existenţa Ta actuală, la fel ca şi a mea, par destul de lamentabile, căci aşteptările noastre, rezultate din cunoaşterea pe care am reuşit să o dobândim, transcend cu mult posibilităţile voinţei noastre. Din fericire, noi dispunem de un sentiment care ne ajută la realizarea convingerilor noastre şi pe care în viaţa socială îl numim răbdare. Aceasta este pusă însă la grele încercări, dar despre toate aceste lucruri vom avea cu siguranţă destul timp pentru a vorbi!

8. Mult iubitul meu prieten, ţi-am spus care este părerea mea, aşa cum m-am priceput mai bine. Te rog, spune-mi acum ce crezi Tu despre această stare în care ne aflăm amândoi şi care mie unul mi se pare cât se poate de ciudată. Conversând în acest fel unul cu celălalt, eternitatea va trece mai uşor pentru fiecare dintre noi. De aceea, te rog, suflet filantrop şi nobil, deschide-Ţi gura sfântă şi vorbeşte!”

9. Eu (Iisus) îi întind mâna lui Robert şi îi spun: „Te salut cu căldură, mult iubitul Meu tovarăş de suferinţă! Adevăr îţi spun, bucură-te că M-ai găsit şi nu-ţi mai face probleme. Este suficient că Mă iubeşti, considerându-Mă - în conformitate cu cunoaşterea de care dispui la ora actuală - cel mai nobil şi mai înţelept dintre oameni. Lasă tot restul pe seama Mea. Doresc să te asigur că orice încercări ne vor aştepta de acum înainte, toate vor fi exclusiv în avantajul nostru. Am studiat îndelung acest vid şi îţi pot spune cu toată certitudinea că am atins puterea de a-Mi folosi voinţa exact aşa cum doresc, spre deosebire de tine, care te consideri încă foarte slab la acest capitol. Dacă ţi se pare că arăt cam sărăcăcios şi absolut singuratic, acest lucru se datorează exclusiv orbirii tale în această lume, pe care nu o cunoşti aproape deloc. Pe măsură ce vederea ţi se va îmbunătăţi, fapt care se va întâmpla direct proporţional cu intensificarea iubirii tale faţă de Mine, vei ajunge să te convingi de puterea voinţei Mele.

10. Dincolo de tot ce ai afirmat despre Mine şi de tot ce ţi-am spus până acum, doresc să-ţi pun la încercare sentimentele, scop în care am să-ţi pun o întrebare la care va trebui să-Mi răspunzi fără tăgadă, cât mai sincer posibil, lăsându-ţi mai degrabă inima să vorbească, nu mintea.

11. Iar această întrebare sună astfel: ascultă, dragul Meu prieten şi frate, cât timp te-ai aflat pe pământ, ai nutrit dorinţa cea mai sinceră de a-ţi elibera fraţii de opresiunea excesivă la care îi supun conducătorii lor fără inimă. Deşi nu ai ales cele mai potrivite mijloace pentru a-ţi transpune în practică scopul, pe Mine Mă interesează întotdeauna mai degrabă ţelul decât mijloacele folosite. Atât timp cât mijloacele folosite pentru atingerea unui scop nobil nu sunt absolut odioase, rezultatul atins rămâne corect în ochii Mei. Din câte ştiu însă, pe când te apropiai de îndeplinirea scopului tău benefic, duşmanii tăi te-au prins şi te-au executat. În aceste condiţii, nu mă surprinde deloc faptul că ai ajuns în această lume nutrind în suflet sentimente de răzbunare şi de ură. De aceea, doresc să te întreb: dacă ai avea o putere deplină asupra căpitanului austriac care te-a condamnat la moarte, inclusiv asupra complicilor lui, spune-mi sincer, ce le-ai face?”