Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 12.7.2020, 23:22
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 18:59    Post subject: Capitolul 19 - Despre obediență. Exemple preluate din lumea naturală. Reply with quote

Capitolul 19
Despre obediență. Exemple preluate din lumea naturală.

1. „Să luăm de pildă cazul corpurilor cerești. Acestea sunt înzestrate cu o inteligență naturală, fiecare în funcție de destinul său. Toate aceste mari corpuri plutesc prin spațiul eteric, într-o manieră invizibilă pentru voi, oamenii*. De ce crezi că își respectă ele cu încăpățânare, de mii de ani, aceleași mișcări pe orbite în jurul unui soare central, nefiind dispuse să renunțe la ele cu nici un preț?

2. Deoarece orbitele lor le sunt absolut necesare, așa cum atestă diferiții ani buni sau proști ai unei planete, îndeosebi în momentele de intensificare a activității vântului solar. Un corp ceresc de talia unei planete poate suporta o vreme un impuls de scurtă durată provenit de la soare, dar de multe ori planetele sunt nevoite să suporte de câteva ori la rând aceste încercări dureroase, care le afectează în mod natural.

3. Dacă, după zece sau mai multe asemenea cicluri orbitale dureroase, acești mari călători prin spațiu ar obosi și ar refuza să mai asculte de acest tratament solar matern, manifestându-și intenția de a părăsi soarele central în jurul căruia se învârtesc, pentru a deveni niște călători solitari prin spațiul nesfârșit, care crezi că ar fi consecințele inevitabile ale acestei dorințe de libertate absolută, cu prețul izolării totale a planetei?

4. Ei bine, datorită lipsei luminii și căldurii solare, planeta ar îngheța complet, după care s-ar autoaprinde din interior, datorită presiunii excesive a atmosferei cosmice, iar în cele din urmă s-ar dizolva complet în substanțele sale componente, murind astfel definitiv!

5. Planetele nu sunt lipsite de sentimente. Existența lor reprezintă necesitatea cea mai profundă de care ascultă. De aceea, ele rămân pe orbitele lor în jurul soarelui, păstrându-și mișcările cu o regularitate de neclintit și fără să le pese dacă soarele care le domină le tratează uneori într-o manieră mai brutală.

6. Cu siguranță, un prieten al planetelor care gândește la fel ca tine ar spune: «Salut cu respect orice planetă care își dorește independența absolută, iar dacă aș fi Creatorul Însuși, l-aș pedepsi cu cea mai mare severitate pe conducătorul capricios al acestor sărmane planete».

7. Ce crezi că i-ar răspunde soarele acestui prieten radical al planetelor? Probabil că i-ar spune ceva de genul: «Ce tot spui, suflet cosmopolit și orb? Chiar nu îți dai seama că eu trebuie să am grijă și de alte planete, mai mari decât aceasta? Nu știi că orbitele lor diferă, că există și alte planete, mai mari sau mai mici, situate la distanțe diferite? Datorită mișcărilor lor variate, uneori cele mai multe dintre ele se găsesc pe aceeași parte, silindu-mă să mă ocup cu mai mare atenție de ele, neglijând astfel cine știe ce planetă individuală care a rămas pe partea opusă? Chiar dacă această planetă individuală este nevoită în aceste circumstanțe să se mulțumească cu mai puțină energie decât este obișnuită să primească, ea va primi totuși suficientă hrană pentru a putea rezista. Pot depune mărturie că de-a lungul trilioanelor de ani în care m-am învârtit eu însumi în jurul unui soare central mai mare decât mine, nici una din planetele aflate în subordinea mea nu a suferit din cauza lipsei de energie solară și nu a pierit. Chiar dacă există comete care preferă să bântuie singure prin spațiul cosmic, fără să asculte de ordinea mea riguroasă, eu nu pot fi învinovățit în nici un caz dacă li se întâmplă ceva și pier. Căci dacă o ființă alege calea auto-determinării, nedorind să depindă de nici un conducător mai puternic decât ea, nimeni nu poate fi învinovățit vreodată de eventualele injustiții care i se întâmplă. La urma urmei, aceasta a fost decizia ei - să se auto-guverneze singură! Dacă tu, liberal cosmopolit ce ești, m-ai pedepsi pe mine, conducătorul planetelor, din cauza comportamentului meu schimbător (ca urmare a unor necesități precise) față de planetele subordonate mie, atunci mai bine ia-mi de pe-acum întreaga lumină și strălucire, întreaga măreție și putere de care dispun! Descurcă-te apoi singur cu planetele și vezi dacă, odată scăpate de 'lanțul sclaviei' în care le țin eu, acestea mai pot supraviețui».

8. Cam așa ți-ar vorbi, prietene, ordinea naturala despre corpurile cosmice primordiale, fără jurisdicția cărora nici o planetă nu ar putea supraviețui! Dacă aceste mari corpuri cerești au nevoie de un lider natural, imaginează-ți cât de mare trebuie să fie această nevoie în cazul ființelor mai mici, ale căror mișcări sunt restricționate de mult mai multe condiții, cum ar fi animalele, dar mai ales ființele umane, al căror liber arbitru este deplin!

9. Toate animalele care aparțin aceleiași specii au un lider natural. Ori de câte ori acesta se pune în mișcare, celelalte îl urmează în grup, ca și cum ar fi activate printr-o comandă electrică. Privește de pildă o cireada de vaci. Păstorul care își cunoaște foarte bine cireada știe care este animalul pe care celelalte îl urmează în mod natural și îi atârnă de gât o talangă. Atunci când începe să își caute animalele seara, el nu face altceva decât să asculte de unde se aude talanga, după care se îndreaptă în acea direcție și își găsește întreaga cireada adunată în jurul liderului ei natural. Pentru a-și aduce acasă cireada, nu trebuie decât să ia vaca de gâtul căreia a prins talangă și să o conducă, știind că celelalte o vor urma. La fel procedează și crescătorii de porci, îndeosebi în cazul animalelor care trăiesc în spații deschise, nu în ferme închise, sau cei care cresc capre, oi, cai, măgari, sau orice alte specii dorești. Aceeași lege naturală se aplică și în cazul insectelor și al păsărilor, ba chiar și al peștilor complet lipsiți de minte și al celorlalte animale marine.

10. Dar îți propun să mergem chiar mai departe și să ne ocupăm de natura aparent inertă.

11. Să analizăm de pildă ce se întâmplă cu apa, un element extrem de maleabil, care se divide cu ușurință în nenumărate picături, ce nu opun aproape nici un fel de rezistență. În starea sa liberă, acest element natural extrem de important, fără de care viața embrionară a animalelor și plantelor nu ar putea fi concepută și în interiorul căruia există forțe pe care tu nu le poți nici măcar bănui, ascultă de aceeași lege inerentă a gravitației. Apa se deplasează întotdeauna, fără nici un fel de ezitare, către nivelele cele mai de jos, și nu se lasă până când nu ajunge la nivelul mării. Acest element are capacitatea particulară de a nu se lăsa cu nici un chip până când nu ajunge pe acest nivel de bază. Într-un fel, umilința sa reprezintă un mesaj spiritual adresat omului, căruia îi indică faptul că nu va putea ajunge vreodată conștient de adevăratul său destin decât dacă va renunța să mai tânjească după marile onoruri exterioare, tinzând către statutul social cel mai inferior și dând astfel dovadă de acea umilință pe care am recomandat-o Eu atât de des și care nu poate fi niciodată atinsă prin comandă, ci numai prin ascultare (obediență)!”
(* - Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber, n.r.)
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !