Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 8.7.2020, 04:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 19:12    Post subject: Capitolul 23 - Robert este de acordat cu Iisus Reply with quote

Capitolul 23
Robert este de acordat cu Iisus.
Răspunsul lui referitor la folosirea greșită a puterii de către stăpânitorii acestei lumi.

1. Robert spune: „Ce Ți-aș mai putea spune, dragă prietene? Îmi dau seama acum că înțelepciunea și cunoașterea Ta le depășesc cu mult pe ale mele. Ai întru totul dreptate, iar lucrurile stau chiar așa cum le-ai prezentat Tu. Nu pot nega absolut nimic din cele afirmate de Tine, cu atât mai mult cu cât Tu știi totul despre aceste lucruri, ca un om versat în cele mai ascunse secrete ale naturii! Recunosc deschis autenticitatea tuturor adevărurilor pe care ai avut bunăvoința să mi le împărtășești, dar rămâne totuși o problemă care trebuie lămurită:

2. Prezentarea pe care mi-ai făcut-o referitoare la libertatea absolută a spiritelor umane și la necesitatea unei legi juste și a unui executor la fel de just al acestei legi se înțelege de la sine. Apare totuși o întrebare: sunt oare legiuitorii și executorii legii, aleși și recunoscuți de Dumnezeu, liberi să facă ce vrea, respectiv să încalce această lege? Au oare dreptul despoții și tiranii arbitrari, care nu ascultă decât de puterea tronului lor mizerabil, dreptul să își ucidă frații cu miile? A avut oare Alfred (Windischgrätz) dreptul de a mă împușca pe mine (și pe alții la fel ca mine) în numele împăratului său?

3. Dacă un astfel de stăpânitor este ferit de incidența legii emise de el însuși, mă întreb cine îi dă dreptul să nu respecte porunca iubirii dată de Tine, care ar trebui respectată de către întreaga lume, fără deosebire de rang și de caracter? De ce trebuie sute de mii de oameni să se zbată în sărăcia cea mai cruntă datorită exproprierilor nedrepte impuse de stăpânire? De ce sunt nevoiți aceștia să poarte singuri povara legii, în condițiile în care oficialitățile pot face ce vor, fără nici un scrupul, nici un judecător neavând dreptul să le ceară vreodată socoteală?

4. Desigur, nu am nimic împotriva conducătorilor corecți și înțelepți, dar nu pot avea nici cel mai mic respect pentru cei care nu știu ce sunt și ce vor de la viață. Există încă regi care nu fac altceva decât să stea pe tronul lor și să sugă sângele poporului ca niște vampiri, în loc să își ghideze supușii cu ajutorul unor legi înțelepte! Spune-mi, prietene, nu are dreptul o societate sărmană și oprimată să îi alunge de pe tronul lor pe acești netrebnici, pe acești leneși indolenți și lipsiți de sentimente, pentru a pune în locul lor alți oameni, mai înțelepți și mai potriviți pentru funcția respectivă, cu capul pe umeri și cu inima plină de iubire? Chiar este absolut necesar ca reședința unui rege să fie un palat magnific, iar veniturile sale de ordinul milioanelor, și acestea obținute, desigur, prin truda neostenită a supușilor lor? Practic, un om sărman nu are ce să aștepte dacă a avut ghinionul să se nască pe pământ; de la naștere și până la moarte el rămâne la cheremul celor bogați și puternici, fiind nevoit să își cedeze proprietatea și sângele în favoarea acestora. Drept mulțumire, el este disprețuit și călcat în picioare, iar dacă îndrăznește să se revolte, riscă să se confrunte cu damnarea eternă! Spune-mi, acest lucru Ți se pare la fel de firesc? Poți găsi și în această privință exemple din lumea naturii? Prietene, eu sunt de altă părere: acesta este iadul, a cărui unică preocupare este de a-i sărăci și mai mult pe bieții îngeri coborâți pe pământ, făcând din ei niște diavoli nefericiți!

5. Este adevărat că viața terestră nu reprezintă decât o școală în vederea dobândirii perfecțiunii spirituale supreme, iar omul nu are dreptul să se aștepte la prea multă fericire din partea ei. Orice student este nevoit să asculte de profesorii săi, dar dacă stăpânitorii tiranici strâng prea tare șurubul disciplinei, transformându-i pe oameni în niște adevărați diavoli, mă întreb ce mai are de spus ordinea primordială divină în această privință?

6. Mai poate fi privită în acest caz Divinitatea drept unicul Stăpân și Domn, iar adepții și adoratorii ei credincioși mai pot fi considerați frați? Mai poate spune cineva în aceste condiții: «Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele tău la fel de mult ca pe tine însuți!?»

7. Ți se pare corect din partea Divinității să permită transformarea unor întregi națiuni în niște țarcuri de animale, tratate mai prost chiar decât câinii (din punct de vedere fizic și moral) de către niște stăpânitori malefici? Și după ce oamenii sunt coborâți la un statut atât de inferior, din cauza celor care îi conduc, mai vin și din cer tot felul de pedepse și de amenințări, din partea Divinității cea justă. Și toate aceste nenorociri se abat numai asupra oamenilor săraci, desigur, căci ei au fost forțați să devină niște diavoli prin «grația Domnului»! Toți regii pământului, chiar și cei mai lipsiți de scrupule, consideră că sunt ceea ce sunt «prin grația Domnului». Și uite-așa, pe pământ apar foametea, epidemiile, sărăcia și războaiele - desigur, totul prin «grația Domnului»!

8. Ca și cum toate aceste daruri de sus nu ar fi de ajuns, la sfârșit mai vine și marea disperare, urmată de «plăcuta» damnare eternă de a arde în iad. Desigur, totul numai prin «grația Domnului»! Nu-i așa că viața este frumoasă? Cine a creat-o trebuie să fie foarte mândru de el însuși!

9. Oricum, eu nu învinovățesc Ființa divină supremă pentru nenorocirile care se petrec pe pământ, căci sunt convins că Ea are lucruri mult mai mărețe de făcut decât să se ocupe de bieții viermi care se târăsc prin praful pământului. Drama este că acești viermi ai pământului nu sunt lipsiți de sentimente și de rațiune.

10. Cine știe, poate că în calitatea lor de «copii ai lui Dumnezeu», oamenii de pe acest pământ se bucură de un statut special, și anume acela de a fi cei mai blestemați de către Divinitatea preaplină de iubire - «Tatăl Tău cel sfânt», Cel care a acceptat să fii atârnat de cruce (probabil dintr-o prea mare iubire)...

11. Îți spun, cu cât mă gândesc mai mult asupra acestor realități, cu atât mai dubioase mi se par ele. De aceea, vorbește din nou! Poate că vei reuși să aduci mai multă lumină asupra acestor enigme, clarificându-le”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !