Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.1.2021, 02:55
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 19:28    Post subject: Capitolul 26 - Răspunsul lui Robert: „Îi voi înapoia viața celui cart mi-a dăruit-o. Reply with quote

Capitolul 26
Răspunsul lui Robert: „Îi voi înapoia viața celui cart mi-a dăruit-o.
Cum poate exista un Dumnezeu al iubirii care își tratează creaturile cu atâta duritate?”

1. După ce se gândește o vreme, Robert îmi răspunde: „Dragul meu prieten și frate! Am examinat argumentele Tale referitoare la reproșurile pe care i le-am adus lui Dumnezeu și ordinii Sale, și nu pot decât să îți dau întru totul dreptate. Mărturisesc fără nici o ezitare că i-am făcut Divinității pline de iubire o nedreptate - în măsura în care chiar există un Dumnezeu care trebuie privit ca un Părinte preaplin de iubire, așa cum ai susținut Tu în fața discipolilor Tăi.

2. Îmi amintesc că aceștia Ți-au cerut odată să li-L prezinți pe Tatăl, în mod firesc, Tu nu le-ai putut îndeplini cererea, motiv pentru care le-ai spus că Tatăl ești chiar Tu. Sunt convins că ceea ce doreai să spui era: «O, evrei cu capete seci! Oare nu știți că nu există un alt Dumnezeu în afara omului? Ori de câte ori Mă priviți pe Mine sau un alt om, îl aveți în față pe Dumnezeu. Tot nu v-ați dat seama că Tatăl se află în fiecare dintre noi, iar noi ne aflăm fiecare în Tatăl?» Altfel spus: «Nu există un alt Dumnezeu decât cel din interiorul omului!»

3. Deși aceasta este viziunea mea asupra Divinității, nu doresc să insist asupra acestui punct de vedere, ba aș fi chiar fericit să pot accepta existența unei Divinități dacă mi-ai putea demonstra acest lucru și dacă mi-ai arăta-o. Toate criticile mele anterioare erau adresate exclusiv acestei Divinități din interiorul omului. De aceea, îmi este cu atât mai ușor să accept raționamentul Tău, fiind convins că el se referă numai la propria noastră judecată internă, de genul: «Omule, cunoaște-te pe tine însuți, și abia apoi evaluează-ți ființa și toate condițiile necesare pentru siguranța existenței tale».

4. Nu pot decât să-Ți mulțumesc din inimă pentru acest sfat înțelept, căci astfel de fructe nu ar fi putut apărea de la sine pe solul meu sărăcăcios încă multă vreme de acum înainte.

5. Deși acum sunt de acord cu Tine în ceea ce privește înțelepciunea aplicării restricțiilor asupra liberului arbitru absolut al omului pentru ca acesta să poată evolua în acord cu ordinea naturală a vieții, trebuie să îți mărturisesc că nu pot reconcilia deocamdată doctrina iubirii pure a lui Dumnezeu, respectiv a iubirii Divinității mai presus de orice și a iubirii semenilor noștri la fel de mult ca pe noi înșine, cu ceea ce mi-ai spus ceva mai devreme. Mai mult decât atât, va trebui mai întâi să mă convingi că există într-adevăr o Divinitate reală!

6. Mai întâi de toate, Dumnezeu trebuie să existe la modul substanțial, iar esența și voința Lui trebuie plenar recunoscute, înainte ca El să aibă dreptul să le ceară ceva oamenilor. Dacă aceștia din urmă nu acceptă existența lui Dumnezeu decât printr-o credință oarbă, deși aceasta nu poate fi demonstrată vreodată, atunci ea se va dizolva de la sine, oricât de adevărată ar părea din punct de vedere metafizic și teozofic.

7. Eu nu doresc să Te contrazic în nici un fel, căci îmi dau perfect seama de autenticitatea spuselor Tale, dar numai în măsura în care există într-adevăr o Divinitate care a creat această ordine cu scopul de a înălța omul către statutul de ființă superioară, mai liberă și mai înțeleaptă decât anterior. Dacă nu există un asemenea Dumnezeu, atunci nu mai am nici un motiv să Te contrazic, căci afirmațiile Tale se contrazic de la sine.

8. La întrebarea mea anterioară: «Ce drept a avut Windischgräz să mă execute?», singurul răspuns pe care mi l-ai putut oferi a fost că nu a sosit încă timpul să-mi spui în ce măsură execuția mea a fost justă sau injustă, căci ai suferit Tu însuți o soartă similară, deși Tu Te-ai sacrificat de dragul lui Dumnezeu și al bunăstării eterne a oamenilor, iar eu doar de dragul lumii exterioare și al bunăstării tranzitorii a umanității! Mai mult decât atât, mi-ai cerut în final să îți spun ce am adus cu mine în această lume eternă din viața pe care tocmai mi-am încheiat-o! Prietene, nu am nici o problemă în a-ți răspunde la această întrebare!

9. Dacă ar exista într-adevăr o Divinitate plină de iubire, atunci miile de ani de experiență ne învață că atunci când această Divinitate îl trimite pe om în lumea exterioară pentru a trece prin așa-numita școală a libertății, Ea îi pune la dispoziție o viață complet stupidă și lipsită de orice conținut. Practic, omul ajunge gol și lipsit de orice putere în această lume mizerabilă! Din câte îmi explici Tu, nici una din comorile acestei lumi nu îi aparțin cu adevărat, așa că el trebuie să le abandoneze pentru totdeauna atunci când își încheie respectiva viață.

10. În aceste condiții, ce altceva aș fi putut aduce cu mine din această lume exterioară decât propria mea persoană, fără însă să fi cerut sau să-mi fi dorit acest lucru? Singura diferență constă în faptul că în această lume eternă am ajuns ca o ființă gânditoare, deci ceva mai dezvoltată din punct de vedere spiritual, în timp ce în lumea materială am intrat ca o ființă goală și complet neajutorată. Chiar și așa, prefer de o mie de ori pătrunderea mea în lumea materială celei în această așa-zisă lume eternă, căci pe vremea când eram un copil întrupat nu am simțit altceva decât o foame sau o durere tăcută, care nu au contat practic deloc pentru mine, întrucât nu eram înzestrat cu o conștiință de sine. Dacă mama mea pământească nu m-ar fi îngrijit cât de cât, cu toată grija Divinității de care îmi vorbești Tu, aș fi fost cu siguranță devorat de șobolani. Un lucru este cert: Dumnezeu nu ar fi împiedicat în nici un caz acest lucru!

11. Singura care a avut grijă de mine a fost Divinitatea din pieptul mamei mele. În ceea ce îl privește însă pe Atotputernicul situat deasupra stelelor, acesta nu a dat vreun semn că ar ști ceva de existența lui Robert Blum până în acest moment.

12. Dacă ar fi să accept totuși că sunt creația acestei Divinități atotputernice, care m-a trimis dintr-o iubire pură în acea lume a încercărilor complet gol și neajutorat, mă întreb ce drept ar avea Ea să mă întrebe cu ce m-am întors din această călătorie în lumea exterioară? Când nu oferi nimic, nu ai nici dreptul de a cere ceva în schimb! Să înțeleg oare că în această lume a spiritelor există o lege obligatorie care te obligă să devii un debitor cuiva care nu ți-a oferit absolut nimic?

13. În sine, viața nu îmi aparține, căci nu eu am fost cel care mi-am dăruit-o. Te asigur că sunt dispus să îi ofer pe loc și cu cea mai mare plăcere această viață, îmbogățită cu un dram de inteligență, Celui care mi-a dăruit-o, cerându-i în schimb să îmi permită mie, nefericitului de Robert, să încetez să mai exist pentru tot restul eternității! Din înțeleptul Tău discurs, am înțeles că fericirea și viața se exclud reciproc. De aceea, mi se pare infinit mai bine să îmi încetez existența pentru totdeauna, decât să continui să fiu la fel de nefericit ca și până acum, de când mi s-a oferit marea onoare de a exista!

14. Un singur lucru mai lipsește, dragă prietene, pentru ca norocul meu să devină perfect - acela ca Tu să îmi spui: «Pleacă de lângă Mine, blestematule, și arzi în focul etern al furiei lui Dumnezeu, în chinurile cele mai groaznice cu putință!» În acest fel, glorioasa viață ar fi încununată de iubirea cea mai desăvârșită! Dacă o astfel de judecată de o severitate extremă, complet lipsită de orice fel de iubire, ar fi plasată în inima Ta de Tatăl Tău cel mult iubitor, atunci nu știu ce altceva aș mai putea aștepta din partea iubirii Lui nesfârșite! Nu cred însă că de pe buzele Tale a ieșit vreodată o sentință atât de crudă, știut fiind că nu i-ai condamnat nici măcar pe romanii care Te-au crucificat. Eu unul am terminat de vorbit. Acum este rândul Tău să spui ce ai de spus”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !