Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.1.2021, 03:34
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 19:31    Post subject: Capitolul 27 - Clarificări referitoare la evoluția omului către statutul de independență totală. Reply with quote

Capitolul 27
Clarificări referitoare la evoluția omului către statutul de independență totală.
O școală doar aparent dificilă. Înțelepciunea supremă a iubirii divine.

1. Eu: „Ascultă-Mă cu cea mai mare atenție, dragul Meu prieten! Se pare că îți va mai lua ceva vreme până când vei ajunge să înțelegi conceptele spirituale. La ora actuală te cramponezi încă mult prea mult de materie și de impresiile pe care le lasă aceasta asupra spiritului tău. De aceea, tu judeci totul prin prisma materiei, aflată sub incidența judecății, și deci tranzitorie, lucru care te împiedică să pătrunzi tainele spirituale și divine.

2. Deși te pretinzi un mare filozof, tu nu ai reușit încă să înțelegi un lucru simplu: dacă Divinitatea creează din Sine o viață liberă, Ea nu poate face altceva decât să îi asigure o libertate absolută, nu să o judece. Singura excepție notabilă este materia, care este supusă judecății din necesitate, pentru a permite crearea condițiilor necesare desfășurării unei vieți fizice, prin care spiritele să poată dobândi fermitatea necesară asumării vieții spirituale născute din Dumnezeu. Atunci când un spirit dobândește această fermitate sau când Dumnezeu dorește să întărească un spirit slab în vederea vieții eterne într-o manieră diferită, fără a-l supune pe deplin tuturor încercărilor carnale, ei bine, Dumnezeu ridică povara judecății de pe umerii spiritului, care devine astfel complet liber. În acest fel, lui nu i se poate întâmpla nimic altceva decât ceea ce își dorește el însuși.

3. Cum îți poți imagina că Dumnezeu îți va porunci vreodată să cobori în iad sau să te înalți până la cer? Asemenea idei sunt complet absurde. În această lume ești complet liber și tot ceea ce îți dorești se va îndeplini. Desigur, Dumnezeu te poate ajuta să îți îndeplinești aspirațiile cele mai elevate, dar numai dacă îți dorești cu adevărat acest lucru. Dacă nu îți dorești cu nici un chip ajutorul Lui, El nu te va forța să îl accepți, căci viața ta este complet liberă și independentă de cea a lui Dumnezeu. De aceea, dacă dorești să îți păstrezi o autonomie deplină, să te hrănești și să te susții de unul singur, independent de ajutorul lui Dumnezeu, poți face fără nici o restricție acest lucru, în caz contrar, nu am putea vorbi de o viață cu adevărat liberă!

4. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu îl trimite pe om în lumea materială complet gol și neajutorat, El face acest lucru tocmai cu scopul de a-l obișnui pe acesta cu viața complet liberă și independentă, astfel încât să își asume încă de la naștere propriul destin. Așa se și explică de ce copilul mic nu dispune de o conștiință de sine, fiind incapabil să gândească și să simtă vreo durere conștientă, căci el se separă de adevărata viață, cea spirituală. Dacă omul ar fi conștient de ceea ce i se întâmplă atunci când se separă de adevărata viață, durerea i s-ar părea insuportabilă. Chiar și oamenii întrupați plâng și se jelesc atunci când își pierd prietenii în urma morții fizice. Îți poți imagina cât de mare ar fi această durere dacă omul ar ști că este separat de Dumnezeu, de Tatăl său ceresc, cel care i-a dat viață, conștientizând plenar acest proces! Și totuși, această separație trebuie să aibă loc, căci fără ea nu ar putea exista nici o altă viață cu adevărat liberă decât cea a lui Dumnezeu.

5. De aceea, înțelepciunea și iubirea profundă a Domnului fac ca această separație să fie dublată de o absență aproape completă a conștiinței spiritului întrupat. Domnul ajută spiritul înlănțuit de El însuși să uite de El și îi dăruiește o viață naturală exterioară, pentru a-i face să uite astfel complet de fosta sa viață spirituală, în care era una cu Dumnezeu, astfel încât spiritul să se obișnuiască cu ideea separației de sursa vieții sale, și implicit cu deliciul vieții sale viitoare, trăită într-o independență desăvârșită. Spune-Mi, chiar crezi că Dumnezeu merită să fie condamnat, sau chiar negat, pentru simplul motiv că face ceea ce îi dictează iubirea Lui supremă, înțelepciunea și ordinea Lui?

6. Dacă ar fi putut exista vreo altă modalitate ca spiritele să evolueze libere, pe o cale mai puțin dureroasă, te asigur că Dumnezeu nu ar fi ezitat nici o clipă să o integreze în ordinea Sa. Însăși natura vieții face însă ca să nu existe o altă cale, căci lucrurile sunt așa cum sunt. De aceea, calea care există trebuie considerată bună și relevantă. De vreme ce așa stau lucrurile, materia reprezintă cea mai bună dovadă vizibilă a existenței lui Dumnezeu, căci fără El nimic nu ar putea apărea, exista sau rezista în timp.

7. De vreme ce existența lui Dumnezeu este atât de manifestă în însăși lumea materială creată de El, de ce crezi tu că un om înțelept are dreptul să îl ia peste picior, așa cum faci tu? Te rog să remarci, dragă prietene, cât de mare este nedreptatea pe care i-o faci tu Tatălui cel sfânt și plin de iubire!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !