Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.3.2021, 08:08
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 19:33    Post subject: Capitolul 28 - Chiar și moartea fizică reprezintă o mâna de ajutor adresata spiritului de iubirea lui Dumnezeu. Reply with quote

Capitolul 28
Chiar și moartea fizică reprezintă o mâna de ajutor adresata spiritului de iubirea lui Dumnezeu.
Chinurile morții în vremurile de altădată și în cele prezente.

1. Eu îmi continui discursul: „Ascultă, omul care moare față de simțurile sale exterioare trăiește un sentiment de tristețe și o mare durere. Nu este de mirare că intelectul lumesc consideră acest lucru o mare nedreptate și un act de cruzime din partea atotputernicului Dumnezeu, care ar trebui să fie mai presus de orice plin de iubire și de compasiune. Câți oameni nu au blestemat buna Divinitate, ba chiar i-au negat complet existența, numai din acest unic motiv?

2. Și în acest caz avem însă de-a face cu aceeași necesitate absolută ca și în cazul nașterii. Spiritul din interiorul omului nu se poate elibera de povara judecății care îi restricționează libertatea decât prin renunțarea la acest înveliș exterior, temporar și supus judecății. Învelișul trupesc nu îi este necesar spiritului decât până la încheierea definitivă a procesului de separație față de Dumnezeu, sursa primordială a vieții sale. De altfel, singurul care știe când este pregătit un spirit pentru o independență deplină este chiar Dumnezeu, Creatorul întregii vieți. Când sesizează că spiritul s-a maturizat într-o suficientă măsură, El îl eliberează pe acesta de povara sa, care nu mai face acum altceva decât să îi împiedice adevărata libertate de mișcare.

3. La fel ca mulți alții, tu spui: «De ce nu se petrece această separație într-un mod lipsit de dureri?» Dar Eu îți răspund: «Dacă omul ar trăi în acord cu doctrina lui Dumnezeu, atunci moartea corpului său fizic ar fi o veritabilă stare de extaz, sau cel puțin ar fi complet nedureroasă. De vreme însă ce omul pătrunde în dezordinea materiei, în numele libertății sale, legându-și spiritul cu lanțuri grele din fier și atașându-se de iubirea față de lumea exterioară, această despărțire nu poate să nu fie dureroasă, direct proporțional cu atașamentul său față de lumea exterioară supusă judecății.

4. Nici chiar această durere nu reprezintă însă o dovadă de duritate, ci mai degrabă de iubire din partea lui Dumnezeu, căci dacă Divinitatea nu ar aplica această metodă cât de cât dură (lucru care nu poate fi niciodată plăcut, desigur), spiritul ar cădea definitiv pradă judecății absolute, și implicit morții eterne, care este sinonimă cu iadul. Pentru a putea salva spiritul de la această soartă teribilă, Divinitatea este nevoită să facă apel la acest joc de putere. Spune-Mi, ți se pare că merită Ea să fie blestemată sau negată din acest motiv? Din nefericire, la ora actuală există un număr foarte mare de spirite care nu mai doresc să audă nimic despre Dumnezeu de îndată ce își câștigă libertatea. Dumnezeu nu ezită însă să le conducă inclusiv pe acestea, prin aplicarea celor mai bune metode pe care le cunoaște, către împlinirea destinului lor spiritual.

5. Ascultă-Mă, în antichitate oamenii atingeau vârste mult mai înaintate și mureau ușor și fără dureri. Acest lucru se datora faptului că separarea spiritului lor de Dumnezeu nu se producea la fel de ușor ca în cazul omului contemporan, dat fiind că pământul nu le oferea oamenilor acelor timpuri atât de multe stimulente ca și în prezent. De aceea, ei rămâneau în mare parte interiorizați și păstrau un contact mult mai intim cu Dumnezeu.

6. Cu timpul, locuitorii pământului au început să caute tot mai multe stimulente exterioare, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de sursa lor divină, motiv pentru care durata vieții lor s-a scurtat foarte mult.

7. Când umanitatea a început să uite tot mai mult de Creatorul ei, aruncându-se din ce în ce mai intens în tumultul vieții exterioare și al stimulentelor oferite de aceasta, ea a început să încalce ordinea impusă de Dumnezeu, apropiindu-se periculos de mult de moartea eternă. Dumnezeu s-a văzut astfel nevoit să se apropie din nou de oameni, revelându-li-se din când în când, pentru a salva astfel umanitatea de la distrugerea totală. În aceste condiții, mulți oameni au acceptat să fie mântuiți, dar și mai mulți încă au refuzat această mântuire - n conformitate cu liberul lor arbitru! Ce ar fi trebuit să facă în acest caz Divinitatea, văzând că oamenii refuză să asculte de iubirea Ei? Să îi judece pe oameni prin prisma omnipotenței Sale? Acest lucru ar fi însemnat distrugerea definitivă a tuturor spiritelor de acest fel!

8. Ce altceva poate să facă iubirea eternă decât să spună: despărțiți-vă de Mine, voi, cei care v-ați separat complet de Mine, și duceți-vă la o școală de corecție pe care am pregătit-o special pentru cei ca voi, cu scopul de a vă recâștiga! Această școală este focul judecății lumii exterioare, pe care trebuie să ajungeți să o respingeți, căci în caz contrar veți fi distruși odată cu ea!

9. Pentru a preveni pe cât posibil acest deznodământ dezastruos, Divinitatea trimite marile catastrofe naturale pe pământ. Spune-Mi, nu ți se pare impresionantă iubirea Ei? Îți pare Ea dură și lipsită de iubire, pentru simplul motiv că procedează așa cum consideră că este absolut esențial? Cum poți crede măcar o singură clipă că Divinitatea și-ar putea blestema și condamna de-a pururi propriile creaturi, cărora le-a dat naștere din propria Sa Ființă? Ce plăcere perversă crezi tu că i-ar putea face acest lucru?

10. Pe de altă parte, dacă dorește să își elibereze pentru totdeauna creaturile, principala Ei grijă este ca acestea să nu cadă din nou în mâinile omnipotenței Sale, ceea ce ar însemna sfârșitul definitiv al oricărei libertăți a lor. Gestul omnipotenței divine ar putea fi asemănat cu cel al unui părinte care își strânge la piept cu toată puterea copiii mici, strivindu-i până când aceștia și-ar pierde complet viața. Dacă acest lucru s-a întâmplat deja o dată, dar tatăl mai are și alți copii, principala lui grijă ar fi să îi avertizeze pe aceștia de imensa lui putere, evitând pe cât posibil să îi mai strângă vreodată la piept, căci experiența l-a învățat unde poate conduce o astfel de îmbrățișare!

11. Dumnezeu nu are nevoie de o astfel de experiență, căci înțelepciunea Lui este infinită. El este unicul și bunul păstor al turmei Sale și știe cel mai bine cum să își protejeze oițele de propria Lui omnipotență, de care nu se folosește decât atunci când modelează lumea fizică supusă judecății, dar niciodată atunci când creează un spirit complet liber din propria Lui Ființă! Acest proces de creație derivă exclusiv din iubirea și din înțelepciunea Lui. În caz contrar, nu ar putea exista nici un fel de libertate în creație, și implicit nici viață! Căci omnipotența lui Dumnezeu nu poate atrage altceva decât judecarea judecății!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !