Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.3.2021, 09:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 19:51    Post subject: Capitolul 30 - Ce s-a întâmplat cu Bogatul cel lacom și cu Lazăr cel sărac în lumea de dincolo. Cine a creat iadul? Reply with quote

Capitolul 30
Ce s-a întâmplat cu Bogatul cel lacom și cu Lazăr cel sărac în lumea de dincolo.
Cine a creat iadul? Răspuns: răutatea spiritelor

1. Eu îmi continui discursul: „Văd că gândești astfel în sinea ta: «Toate acestea ar fi adevărate, în măsura în care Divinitatea le-ar vorbi într-adevăr astfel spiritelor libere care s-au izolat din proprie inițiativă în propria lor natură. Această aparentă tactică de speriere a lor nu poate compensa însă șocul primei impresii. Mă întreb care este adevărul în legătură cu povestea lui Lazăr cel sărac și a bogatului cel lacom care a ars în focul cel mai teribil al iadului, implorând iertarea, dar negăsind nici o ureche dispusă să îl asculte, căci între el și grația lui Dumnezeu a existat o prăpastie pe care nimeni și nimic nu au putut-o umple, de-a lungul întregii eternități... Cum se împacă iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu cu această situație?»

2. Îți voi răspunde Eu: dragă prietene, știam dinainte că îmi vei pune această întrebare. Doresc să te întreb la rândul Meu: cine l-a aruncat pe acel om lacom în iad? Crezi oare că Dumnezeu? Personal, nu știu ca Divinitatea să se fi ocupat cu așa ceva!

3. Chiar crezi că respectivul spirit s-a întors către iubirea și grația lui Dumnezeu în momentul chinului său absolut necesar, în speranța că va fi eliberat? Din câte știu Eu, el s-a întors către spiritul lui Avraam, nu către Dumnezeu! Deși spiritul lui Avraam a atins perfecțiunea maximă pe care o poate atinge un spirit creat, el nu este însă totuna cu Divinitatea - singura care poate ajuta un astfel de spirit căzut. De altfel, tocmai în astfel de cazuri extreme nu trebuie spiritele să își întindă reciproc mâna pentru a se ajuta, căci înțelepciunea secretă și iubirea cea mai profundă a lui Dumnezeu se află deja la lucru, acționând în sensul eliberării spiritului căzut!

4. Oricum, dacă spiritul cel lacom se află într-o mare suferință, chiar crezi că vinovată este Divinitatea? Nu ți s-ar părea o injustiție ca Dumnezeu să intervină într-un asemenea caz, desfăcând ceea ce și-a făcut spiritul cu mâna lui, din proprie inițiativă? Vorbește, ce ai de spus?”

5. Robert îmi răspunde: „Într-adevăr, ca de obicei, ai perfectă dreptate! Dacă Divinitatea este plină însă de o iubire atât de desăvârșită, lucru de care încep să mă conving din ce în ce mai mult, îmi pun fără să vreau întrebarea: cum a fost posibil ca Ea să fi creat un loc atât de odios de pedeapsă, în care spiritul să suporte chinuri atât de indescriptibile înainte de a se apropia cât de cât de perfecțiune, scăpând astfel din iadul respectiv și intrând într-o regiune ceva mai blândă? Chiar trebuie să existe un iad? Chiar trebuie aceste spirite să îndure aceste dureri insuportabile? Nu s-ar putea aranja altfel lucrurile, într-o manieră ceva mai puțin crudă?”

6. Eu: „Ascultă, dragul Meu prieten, chiar crezi că cel care a creat iadul a fost Dumnezeu? O, te asigur că greșești foarte tare! Iadul a fost creat chiar de spirite, și asta încă din antichitate. Dumnezeu nu a făcut altceva decât să îngăduie această creație a lor, pentru a nu le îngrădi cu nimic libertatea creatoare. Nici o ființă din ceruri nu și-ar putea imagina vreodată că Dumnezeu a fost cel care a creat iadul. Dacă ar fi capabil de așa ceva, El ar trebui să fie impregnat înainte de toate de păcat și de vibrații malefice, lucru absolut imposibil, căci Dumnezeu nu poate acționa împotriva ordinii Sale eterne. De aceea, este neverosimil să crezi că Dumnezeu ar fi putut crea din El însuși iadul, în sensul cel mai concret al cuvântului. El îngăduie însă această creație pentru ca spiritele să își poată păstra libertatea de expresie, creându-și circumstanțele cele mai potrivite pentru a-și manifesta răutatea!

7. În întreaga infinitate, nu vei putea găsi niciodată un loc creat de Dumnezeu cu scopul de a îndeplini funcția de iad. De fapt, nici nu există undeva vreun iad în afara omului însuși. Pe de altă parte, dacă acesta ignoră complet cuvântul lui Dumnezeu, folosindu-și liberul arbitru pentru a crea un iad și refuzând să asculte poruncile ușoare date de Dumnezeu, de ce crezi că Divinitatea este cea care trebuie condamnată pentru acest lucru? De ce îl învinovățești pe Dumnezeu dacă un spirit Îl abandonează în mod voluntar, bătându-și joc de El și comițând blasfemie după blasfemie?

8. De vreme ce Dumnezeu este unica viață și lumina tuturor luminilor, inclusiv singura binecuvântare reală pentru toate ființele create de El, este normal ca ignorarea Lui să conducă la o stare absolut neplăcută, căci nu poate exista viață, lumină și bunătate în afara lui Dumnezeu!

9. Un om care Îl abandonează pe Dumnezeu, alungându-L din inima lui și refuzând să-L mai primească vreodată în ea, nu face altceva decât să își creeze în interior un iad, adică un univers lăuntric întru totul malefic. Dacă spiritul respectiv se complace în această stare, suferind din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului, cu siguranță Divinitatea nu poate fi învinovățită pentru starea lui, căci dacă Ea ar prelua controlul asupra respectivului spirit, folosindu-se de omnipotența Ei și în pofida rezistenței pline de încăpățânare opusă de el, puterea Sa infinită ar anihila pe loc această creatură, lucru care s-ar împotrivi ordinii divine.

10. Dacă Divinitatea ar distruge chiar și cea mai mică ființă care a fost eliberată cândva de la sânul Său, acesta ar fi începutul distrugerii întregii creații. De vreme ce Divinitatea și-a creat ordinea imuabilă astfel încât să nu permită niciodată distrugerea vreunei creaturi a Sa, indiferent de stadiul dezvoltării acesteia, rezultă că fiecare ființă își are asigurată (cel puțin la modul potențial) nemurirea, și implicit posibilitatea de a atinge o stare de binecuvântare extremă, sau de a-și păstra nefericirea, dacă așa dorește ea!

11. Spune-Mi, dacă un om este proprietarul unei vii în care nu cresc decât soiuri nobile de viță de vie, dar le smulge din rădăcini și plantează în locul lor numai mărăcini și scaieți, pentru simplul motiv că aceste plante îi oferă o plăcere mai mare decât vița de vie de dinainte, - tot Divinitatea este de vină pentru că acest proprietar stupid nu obține nici o recoltă de struguri, ajungând în final să facă foamea și să sufere, din cauza propriei sale prostii?

12. La fel se petrec lucrurile și cu acele spirite care refuză să accepte ordinea lui Dumnezeu, nedorind să cultive splendida viță de vie din interiorul ființei lor! Ele ajung în final să culeagă numai scaieți și mărăcini, dar nu văd cum ar putea fi învinovățit Dumnezeu pentru acest dezastru... Spune-Mi ce gândești în această privință!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !