Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 15:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 20:20    Post subject: Capitolul 35 - Capacitatea duală de discernământ a omului. Numai lumina spirituală poate ajunge la adevărata credință. Reply with quote

Capitolul 35
Capacitatea duală de discernământ a omului. Numai lumina spirituală poate ajunge la adevărata credință.
Despre practică și despre virtute.

1. Eu: „Atât timp cât omul nu știe să definească realitatea în care trăiește decât cu ajutorul rațiunii sale, el nu poate avea o altfel de înțelegere a credinței și a rugăciunii decât cea pe care tocmai mi-ai oferit-o tu, cu atâta sinceritate. Căci rațiunea cerebrală a omului nu poate cunoaște altă cale decât aceea a percepției materiale și a viziunii senzoriale. O credință spirituală, cu adevărat vie, nu-și poate implanta însă rădăcinile în percepția senzorială, la fel cum un bob de grâu nu poate încolți pe o stâncă de granit. Deși granitul îi asigură un fundament cât se poate de solid, el nu dispune de umezeala necesară pentru a dizolva bobul de grâu, silindu-l să încolțească și să dea naștere noii mlădițe (germenului viu din interiorul său). De aceea, bobul de grâu va rămâne pe stânca de granit exact așa cum a ajuns pe ea, neschimbat. Cu timpul, el va muri, căci nu găsește nici un fel de susținere pe respectiva stâncă. La ce ți-ar putea folosi cunoașterea și obediența ta pur mentală (căreia tu îi spui credință), dacă spiritul tău nu participă la acest act de credință?

2. Ascultă-Mă, orice om are o dublă percepție: una exterioară, generată de minte (adică de cap), respectiv de înțelegerea sa fizică, care nu poate înțelege însă natura lui Dumnezeu, căci ea nu i-a fost acordată sufletului decât cu scopul de a separa (pentru moment) spiritul său de Divinitate, făcându-l să uite de Ea. Dacă sufletul dorește să îl caute și să îl descopere pe Dumnezeu doar cu ajutorul acestei calități negative, el nu va face decât să se îndepărteze de scopul său, și asta cu atât mai mult cu cât va urma mai încăpățânat această cale.

3. Sufletul mai dispune însă și de o altă calitate, care nu rezidă în capul său, ci în inima sa. Numele acesteia este intuiția interioară, care se naște din iubire și dă naștere propriilor sale idei corespondente, alcătuite din iubire și din voință. Atunci când intuiția meditează asupra conceptului existenței lui Dumnezeu, ea îl îmbrățișează pe Acesta cu iubirea și cu voința ei. Aceasta este singura credință autentică.

4. Spiritul dinlăuntrul sufletului nu poate fi trezit decât cu ajutorul acestui tip de credință, care este prin excelență vie. El examinează imediat instrumentul care i-a permis să se trezească și îi recunoaște autenticitatea, după care explodează într-o lumină puternică născută din Dumnezeu, impregnând sufletul și transformând în lumină tot ce atinge (toate elementele componente ale acestui suflet). Această lumină este credința de care îți vorbesc Eu, cea care permite sufletului să atingă starea de beatitudine.

5. Ai auzit vorbindu-se vreodată de această credință autentică? Văd că îmi răspunzi negativ, spunându-Mi că această credință îți este complet străină, căci ți se pare imposibil ca inima să poată gândi! Chiar așa stau lucrurile! Pentru unul ca tine, acest lucru nu poate părea altfel decât imposibil.

6. Pentru a putea gândi cu inima, omul are nevoie de practică, iar aceasta constă în cultivarea constantă a iubirii de Dumnezeu. Acest proces continuu de trezire interioară (prin cultivarea iubirii de Dumnezeu) fortifică și dilată inima, slăbind astfel cătușele spiritului, astfel încât lumina acestuia (căci orice spirit reprezintă o lumină născută direct din Dumnezeu) să se poată dezvolta din ce în ce mai liber. Când lumina spiritului ajunge să lumineze încăperea-vieții din interiorul inimii, ea începe să deosebească perfect între nenumăratele arhetipuri care există aici, fiecare fiind separat de celelalte prin ziduri precise, ajutând sufletul să le perceapă și să le înțeleagă. Ei bine, această nouă vedere a sufletului în propria sa inimă reprezintă un nou tip de gândire. Sufletul începe astfel să acumuleze noi concepte și să cultive noi idei. Altfel spus, viziunea sa se lărgește odată cu fiecare nouă bătaie a inimii. Bolovanii orgoliului se dizolvă direct proporțional cu tăcerea minții sale, iar el nu mai are nevoie de dovezi. Căci lumina spiritului îi permite să vadă atât de clar formele interioare încât în el nu mai poate rămâne vreo îndoială. Cum s-ar spune, îndoielile dispar pentru totdeauna din sfera percepției sale.

7. După cum vezi, singura credință care poate fi considerată vie și autentică este cea care își are sediul în inimă, nu în cap. Ea este autentică deoarece derivă din lumina infailibilă a spiritului, și este vie deoarece în întreaga ființă a omului, singura parte care poate fi numită într-adevăr vie, în adevăratul înțeles al cuvântului, este spiritul său!

8. Aceasta este singura credință în care sălășluiește extraordinara putere pe care o pomenesc de două ori Evangheliile.

9. Pentru a atinge o asemenea credință, singura care este cu adevărat binecuvântată, omul trebuie să procedeze așa cum ți-am explicat mai sus, dobândind această calitate cât mai curând posibil, prin practică. Dacă face eforturi prea mari pentru a-și dezvolta intelectul și pentru a-și împlini scopurile lumești (urmărind să își îndeplinească toate dorințele de confort în această lume), el ajunge să creadă, la fel ca și tine, că inima nu poate avea capacitatea de a gândi.

10. Mai mult, el trebuie să învețe să respecte preceptele morale, să nu fie prea indulgent cu sine, dar mai presus de orice, să evite lipsa de castitate carnală, căci aceasta fie ucide complet spiritul, fie împiedică definitiv răspândirea luminii acestuia. Așa se și explică de ce marii desfrânați ajung în final (de regulă la bătrânețe) să își piardă complet mințile, nemaigândindu-se decât la ei și începând să tremure ori de câte ori văd o fată mai apetisantă.

11. Dacă nu Mă înșel, cam așa s-au petrecut lucrurile inclusiv în cazul tău. Către bătrânețe, ai ajuns să privești genul feminin cu o indulgență plină de lascivitate. Spune-Mi, nu așa s-au petrecut lucrurile? Nu ai ajuns să îți cauți fericirea terestră exclusiv prin asemenea mijloace lipsite de onestitate? De aceea, degeaba dorești acum să cunoști direct beatitudinea spirituală pură, căci în ființa ta lipsește fundamentul pe care poate fi construită aceasta. Așa se explică golul din jurul tău, căci el corespunde întru totul vidului și lipsei de substanță din inima ta și din camerele vieții ascunse în ea.

12. Spune-Mi, te rog, de unde crezi că am putea obține acum materialul necesar pentru a te reconstrui, făcând din tine un om complet nou? Haide, vorbește și spune-Mi ce gândești!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !