Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:46
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 22:35    Post subject: Capitolul 43 - Noua și glorioasa lume a lui Robert. Mulțumirile lui uluite și iubirea sa arzătoare. Reply with quote

Capitolul 43
Noua și glorioasa lume a lui Robert. Mulțumirile lui uluite și iubirea sa arzătoare.
„Această lume s-a născut din tine”. O parabolă a procreației.

1. Robert privește în jur, în speranța că va vedea o lume mai frumoasă și mai mare, dar exact așa cum i-am prezis, aceasta nu se grăbește să apară. Ducându-și mâna la ochi, el privește în sus, în speranța că va vedea această lume coborând din ceruri, conform prejudecății sale referitoare la coborârea Noului Ierusalim din ceruri. Noua lume nu apare însă nici din această direcție.
2. După ce a așteptat o vreme plin de speranță fără să se întâmple nimic, el se întoarce din nou către Mine: „Stăpân suprem și Creator al infinității, Părinte preaiubit! Deși aproape că mi-au ieșit ochii din orbite, nu am reușit să văd nici o lume nouă. Sunt convins că problema este legată de mine, dar nu-mi dau seama în ce constă ea. De aceea, Te implor din nou să-mi explici ce se întâmplă!
3. O, Doamne, dacă îți face plăcere, scoate-Mi Tu vălul ce îmi acoperă ochii!”

4. Eu: „Ei bine, frate, îți spun: «Epheta» («Deschide-te»). Ei, ce ai de spus, de unde a apărut această regiune, și cum îți place ea?”

5. Robert aproape că nu-și mai poate stăpâni bucuria și uimirea, privind cu nesaț în toate direcțiile. Într-adevăr, ochii lui s-au deschis, permițându-i să vadă o pajiște sublimă, dincolo de care se înalță niște munți maiestuoși, de o mare frumusețe. Înaintea acestora se află câteva delușoare verzi, la poalele cărora se văd așezări umane. Robert se freacă la ochi de uimire, nevenindu-i să creadă că acest peisaj încântător este adevărat. În imediata noastră apropiere se află o clădire mare, înconjurată de o grădină cu flori și de o livadă cu pomi fructiferi. Cerul de deasupra este senin, de un albastru deschis, și pe el se văd cele mai frumoase constelații de stele, cea mai mică dintre ele strălucind mai puternic decât Venus deasupra pământului în momentul ei de strălucire maximă. Din acest motiv, această regiune este scăldată într-o lumină mai puternică decât cea a soarelui la amiază pe pământ.

6. Robert nu se mai satură savurând sublimul peisaj, care este într-adevăr de o frumusețe care îți taie respirația. După ce îl admiră o vreme cu ochi nesătui, el cade la picioarele Mele, privindu-Mă în extaz. În cele din urmă, din piept îi ies următoarele cuvinte, însoțite de suspine:

7. „O, Tată, o, Doamne, Creator atotputernic al lumilor miraculoase! Cum Ți-aș putea mulțumi eu, care nu însemn nimic în fața Ta, și ce laudă eternă aș putea să aduc slavei Tale? Cât de mare trebuie să fie înțelepciunea și puterea Ta, ca să creezi o minunăție atât de mare cu o singură clipire din ochi.

8. Și totuși, Tu rămâi alături de mine, ca și cum ai fi un om obișnuit... Această atitudine Te face încă și mai demn de adorație, căci îți păstrezi înfățișarea exterioară a unui simplu om. Și totuși, atunci când vorbești, din gura Ta ies nenumărate lumi, sori, îngeri și miriade de alte creaturi, una mai minunată decât alta!

9. O, Doamne! Cine Ți-ar putea înțelege vreodată natura și iubirea, înțelepciunea și puterea infinită? O, Dumnezeul meu, eu sunt cel mai josnic dintre păcătoși, dar nu mă pot împiedica să nu Te iubesc din toată inima mea! Slăvitul meu Iisus, ce pământean ar putea înțelege vreodată că Tu ești Ființa Supremă și eternă, și că nimeni altcineva nu este mai presus decât Tine?

10. Și totuși, Tu stai alături de mine, de un fost pușcăriaș executat de lumea exterioară! O, iubire din iubire! O, Doamne, o, Tată, o, Dumnezeule! Și Tu îmi spui mie, celui condamnat de lumea exterioară, fratele Tău! Nu! Ești mult prea mare, iar iubirea Ta întrece orice închipuire! O, dă naștere în mine unor puteri care să mă facă să Te iubesc încă și mai mult, pentru bunătatea și compasiunea Ta, cu strălucirea tuturor sorilor din univers!”

11. Eu: „Dragul Meu frate! Mă bucură peste măsură faptul că Mă slăvești astfel în inima ta, căci la urma urmei nu am făcut altceva decât să înlătur vălul de pe ochii tăi, dezvăluindu-ți o regiune mult mai frumoasă decât cele de pe pământ și mult mai strălucitoare decât cea mai perfectă amiază deasupra Ținutului Promis!

12. Tu îmi slăvești pe bună dreptate iubirea, înțelepciunea, puterea și măreția creatoare. Te asigur că și dacă M-ai slăvi cu limbile tuturor îngerilor din univers, nu ai reuși să descrii nici măcar o părticică din măreția și perfecțiunea Mea infinită.

13. Slava care îmi face însă cea mai mare plăcere este faptul că Mă iubești cu toată puterea inimii tale! În calitatea Mea de Părinte, nimeni nu poate avea acces la Mine decât exclusiv prin iubire, lucru de care nu sunt capabili decât copiii Mei. Nimeni nu se va putea apropia vreodată de Mine prin înțelepciune. Prin comparație cu înțelepciunea Mea supremă, înțelepciunea tuturor îngerilor și spiritelor din creația Mea este precum o picătură de rouă față de imensul ocean eteric ce umple spațiile infinite.

14. De vreme ce tu Mă slăvești însă plin de iubire, slava ta este cât se poate de corectă, deși te asigur că nu este deloc necesară în cazul de față, căci tot ceea ce vezi acum este propria ta operă. Desigur, într-un fel se poate spune că este și opera Mea, de vreme ce tu însuți ești creat de Mine. Ceea ce vezi acum este însă opera ta, la fel ca diferitele lucruri pe care le-ai făcut pe pământ.

15. Văd că te întrebi: «Doamne, cum este posibil? Dacă toate acestea ar fi opera mea, cu siguranță că ar trebui să fiu conștient de felul în care am creat toate aceste minuni și toată această măreție! Și totuși, nu am nici cea mai mică idee cum aș fi putut crea așa ceva!»

16. Dar Eu îți spun: la prima vedere, așa stau lucrurile, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Pe pământ nu ai conceput copii, fiecare dintre ei fiind un miracol infinit mai mare decât tot ce vezi aici cu ochii? Ai știut cumva, în momentul actului simplist și banal al procreației, că vei crea un miracol atât de mare, absolut incomprehensibil, în acord cu un plan prestabilit?

17. Și totuși, tu și nu Eu ai fost cel care a creat (împreună cu soția ta) aceste miracole. Desigur, într-un fel se poate spune că și Eu am asistat la întregul proces, căci Eu sunt cel care a planificat întreaga ordine cosmică, astfel încât actul procreației să conducă la apariția unei noi ființe umane. Totuși, nici o creatură nouă nu ar putea apărea fără actul deliberat al procreației, care este meritul exclusiv al părinților respectivei creaturi.

18. De aceea, nu mai fii atât de uimit când îți spun că tot ceea ce vezi aici este opera ta, motiv pentru care îți și aparține de drept! Te asigur că va veni un moment spiritual când vei înțelege în profunzime miracolul care tocmai s-a întâmplat. Dar deocamdată să trecem la altceva!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !