Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 06:40
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 8.10.2010, 23:13    Post subject: Capitolul 50 - Mulțimea vieneză întreabă de dansatoare. Predica dură a lui Robert. Reply with quote

Capitolul 50
Mulțimea vieneză întreabă de dansatoare. Predica dură a lui Robert.
Mântuirea sufletelor aflate pe marginea abisului.

1. Nu toată lumea era însă mulțumită de această ședere prelungită a dansatoarelor în interiorul casei. Desfrânații prieteni vienezi ai lui Robert de pildă abia așteptau ca acestea să iasă din casă, așa că au venit la poarta de la intrare și au început să țipe în bloc: „Cât timp vor mai rămâne aceste fetițe cu picioare lungi în interiorul casei, alături de voi? Robert, se pare că le păstrezi numai pentru tine și pentru prietenul tău! Frumos, n-avem ce zice: voi vă păstrați bucățelele cele mai fragede, iar noi trebuie să ne mulțumim cu cele urâte și grase! Mda, mulțumim din inimă pentru acest tratament cu adevărat prietenesc și plin de iubire! Ascultă, îți propunem un târg: de vreme ce tu ești Robert Blum, poți păstra 12 dintre fetițe. Dă-ni-le însă pe celelalte 12, căci dacă nu, vom începe să facem un vacarm asurzitor! Dacă nici așa nu vom obține ceea ce ne dorim, atunci vom face țăndări tot ce ne va ieși în cale!”

2. Robert le răspunde: „Hei, hei! Adevăr vă spun: atât timp cât există un Dumnezeu etern și cât mă mai strigați încă pe numele meu pământesc, Robert, nici una din aceste dansatoare nu va ieși afară din acest palat (locul în care trăiește adevăratul Dumnezeu, Cel care le dăruiește tuturor exact ceea ce merită), pentru a vă satisface vouă plăcerile desfrânate!

3. Le-am primit în casa mea ca pe niște ființe înfometate și umilite. În clipa de față sunt oaspetele mele și se bucură de întregul meu respect, la fel ca orice alt spirit decent! Dacă doriți să violați acest drept sacru al oricărei case de a-și primi oaspeții așa cum dorește, nu aveți decât să încercați, și vom vedea cine va avea câștig de cauză!

4. Din câte am văzut privind pe fereastră, sunt absolut convins că ați întrecut deja orice măsură cu comportamentul vostru scandalos! Mu cunosc nici un singur animal terestru care să manifeste porniri instinctuale atât de bestiale precum cele pe care le-ați manifestat voi de când ați ajuns în împărăția spiritelor! Constat acum că nu vă este de ajuns că ați păcătuit până când ați ajuns drept în centrul iadului, ca niște diavoli ce sunteți, că pasiunile voastre sordide le-au făcut pe aceste sărmane suflete feminine să se simtă mai nefericite ca oricând până acum, în loc să le ajutați, că ați pătat acest pământ sacru, pur spiritual, cu instinctele voastre obscene și diabolice; constat că toate aceste lucruri nu înseamnă aproape nimic pentru insațiabilele voastre pasiuni trupești!

5. Aceste sărmane ființe, care au suferit de foame, de sete și din cauza altor suferințe mulți ani la rând, în conformitate cu voința divină supremă, au fost primite acum chiar de Dumnezeu Însuși! După 30 de ani care trebuie să li se fi părut o eternitate, aceste biete femei se bucură în sfârșit de puțină pâine care le întremează organismele slăbite, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu, pe care nu L-au cunoscut practic până în prezent! Iar voi vreți să le trageți acum în jos, în iadul în care vă complăceți!? Până unde puteți împinge nesimțirea?

6. Știți măcar cine sunt acele sărmane fete de colo, de care v-ați bătut joc fără nici un scrupul și care acum se tânguiesc de durere, zăcând pe jumătate moarte la pământ? Ei bine, acestea au fost chiar fiicele voastre pe vremea când ați trăit pe pământ! Ele și-au pierdut viața fie datorită unor boli naturale, fie în timpul bătăliei pentru Viena, și au ajuns în această lume fără nici un fel de educație spirituală, fără să-și dea seama unde se află și cum au ajuns aici. Providența divină le-a ghidat în mod natural către voi, foștii lor părinți pe pământ. Fericite și nutrind speranța că în acest fel își vor îmbunătăți destinul lor tragic, ele s-au grăbit să vină încoace. Aici, v-au recunoscut și au dorit să vă strângă la piept, strigându-vă din inimile lor curate, de copii: «Tată!», dar voi v-ați aruncat asupra lor ca niște hiene furioase, după care le-ați batjocorit onoarea și inocența în modul cel mai incestual cu putință. Degeaba v-au strigat ele: «Pentru numele lui Dumnezeu, noi suntem fiicele voastre. De ce ne tratați în acest fel? Doamne! Iisuse Hristoase! Ce v-am făcut!?» Voi nu le-ați auzit însă strigătele disperate, căci instinctele voastre blestemate și diabolice v-au luat mințile, orbindu-vă mai rău decât dacă ați fi fost niște animale în călduri! Practic, aproape că le-ați omorât pe bietele fete cu excesele voastre lubrice! O, ticăloși demni de tot disprețul! Priviți-vă în față opera: cine ar putea-o descrie? Adevăr vă spun: limba mea nu mai găsește nici un fel de cuvinte!

7. Când am ajuns aici însoțit de Prietenul meu și v-am găsit pe toți în casa mea, am fost copleșit de bucurie. Dar cel mai fericit am fost atunci când, după ce am rostit discursul meu, mi-ați spus că dorința voastră cea mai arzătoare este să îl vedeți pe Domnul Iisus Hristos, măcar de departe. V-am asigurat atunci că dacă îl veți primi în inimile voastre cu o iubire arzătoare, purificându-vă din ce în ce mai mult prin intermediul acesteia, îl veți putea vedea de-a pururi pe El, Domnul eternității. Mi-ați răspuns atunci plini de bucurie, spunându-mi că nu vă veți simți multă vreme de acum înainte vrednici de o asemenea grație! Aceste cuvinte mi-au produs o satisfacție atât de mare încât mi-au dat lacrimile.

8. După ce am intrat însă în casă, împreună cu Prietenul Meu, i-am mărturisit Acestuia speranțele mele în ceea ce vă privește, dar gura Lui înțeleaptă mi-a vorbit astfel: «Nu te încrede peste măsură în aceste spirite, căci sufletele lor sunt excesiv supuse pasiunilor carnale! Adevăr îți spun: multe dintre ele vor trebui să ajungă drept în iad, căci transformarea lor va fi extrem de dificilă!» O, cât de multă dreptate a avut! Vă spun un singur lucru: voi nu mai trebuie să ajungeți în iad, căci vă aflați deja în mijlocul lui! Căci numai prin judecata iadului va mai putea reforma Dumnezeu sufletele voastre profund viciate, malefice, insațiabile și desfrânate!

9. V-am spus tot ce am avut de spus, și fiecare din aceste cuvinte a fost așezat în inima mea chiar de Dumnezeu. Cunoașteți acum care sunt faptele și intențiile voastre, inclusiv consecințele lor. De aceea, nu aveți decât să faceți așa cum doriți! Sunteți încă liberi, dar în foarte scurt timp judecata lui Dumnezeu vă va ajunge din urmă și vă va da răsplata cuvenită! Acest lucru este valabil nu doar pentru voi, ci și pentru acele suflete care pășesc încă pe pământ, dar nu au intenția să asculte de avertismentele Iui Dumnezeu, și care din păcate sunt foarte numeroase în aceste vremuri!

10. Dacă mi-aș fi deschis eu însumi într-o măsură mult mai mare sufletul și urechile în fața avertismentelor primite de la Dumnezeu, nu aș fi avut parte de nici o judecată. Din păcate, eu am ținut întotdeauna cont numai de intelectul meu însetat de faimă și de renume, motiv pentru care am fost supus eu însumi unei judecăți extrem de severe. Pe vremea când trăiam pe pământ eram convins că nu doresc decât binele oamenilor sărmani. Chiar și așa, tot am ajuns în această lume pasibil de judecată, în aceste condiții, mă întreb ce vi s-ar putea întâmpla vouă, care nu vă doriți altceva decât să le faceți rău celor din jurul vostru, deși sunteți pe deplin conștienți de ceea ce faceți!?”

11. Ca răspuns la acest discurs extrem de convingător al lui Robert, mulțimea de rebeli s-a oprit, trăgându-se înapoi, nimeni neavând curajul să rostească măcar un singur cuvânt. Singurele murmure care se mai auzeau erau ale acelora care afirmau că nu înțeleg schimbarea care s-a produs în Robert, vocea sa fiind mai amenințătoare chiar decât tunetul!

12. O parte din cei aflați în mulțime au început chiar să aibă mustrări de conștiință, căindu-se plini de teamă pentru ceea ce au făcut.

13. Robert s-a întors atunci către Mine (în inima sa) și Mi-a spus: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, iartă-mă dacă am fost prea dur cu acești prieteni vienezi ai mei! Tu știi cel mai bine că intențiile mele au fost bune și că nu am dorit - prin cuvintele mele severe - decât să îi salvez pe acești oameni de judecata extrem de dură a iadului. După părerea mea, oricât de severă ar părea, o mustrare este incomparabil mai blândă decât chiar și cea mai infimă scânteie din judecata infernală a iadului! Așa se face că am tunat și am fulgerat împotriva acestor frați ai mei, complet lipsiți de educație spirituală, lucru care se pare că a avut efecte considerabile asupra multora dintre ei!

14. O, Tată, binecuvântează cuvintele mele care au pătruns în inimile lor! Poate în acest fel ele vor avea efectele dorite de mine!”

15. Eu: „Dragul Meu prieten, frate, iar de acum înainte fiu! Adevăr îți spun: «Tu nu ai rostit nici măcar un singur cuvânt pe care să nu ți-l fi plasat Eu în inimă!» Eu am fost cel care a gândit și a plasat în inima ta cuvintele pe care le-ai rostit! De aceea, nu trebuie să-ți reproșezi în nici un fel aparenta severitate față de acești oameni cărora le lipsește complet educația spirituală. Așadar, bucură-te!

16. Căci iată, spiritele care se află deja pe marginea prăpăstiei și sunt pe punctul de a cădea trebuie prinse și trase cu putere înapoi, aceasta fiind singura cale prin care pot fi salvate de la căderea în iad.

17. De altfel, te vei convinge tu însuți în cel mai scurt timp de efectele pozitive ale predicii tale în care ai tunat și ai fulgerat împotriva acestor spirite! Evident, la început ele vor fi cât se poate de reținute, încercând să se prezinte pe sine ca fiind mai bune decât sunt în realitate. În cele din urmă însă, cele mai multe dintre ele vor începe să se transforme, iar minoritatea rămasă va fi nevoită să se adapteze la ceilalți, neavând nici o alta cale de ieșire.

18. Deocamdată, îți propun să le lăsăm să se odihnească puțin, pentru ca noul impuls spiritual să înceapă să fermenteze în ele. Când procesul de fermentație va fi suficient de avansat, la fel ca cel al vinului înainte de a distila coniacul cel fin, le vom pune în cazan, unde vor arde la focul iubirii noastre. Vom putea distila atunci cu ușurință esența lor spirituală, separând-o de învelișul terestru, între timp, îți propun să trecem la alte lucruri”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !