1. Îi spun lui Robert: „Dragul Meu prieten, frate şi fiu! Trebuie să recunosc că inima ta este cât se poate de flexibilă, lucru care îmi provoacă o mare bucurie. Deşi pari să vorbeşti de la tine, în realitate Eu sunt Cel care vorbeşte prin tine. Acest lucru este extrem de pozitiv aici, în lumea spiritelor. Este foarte bine atunci când gura prietenului rosteşte cu voce tare binele şi adevărul din inima aproapelui său. Inima ta percepe cu cea mai mare acurateţe gândurile Mele, ascultând întru totul de voinţa Mea. Întregul proces este opera spiritului Meu, care s-a trezit plenar în interiorul tău.

2. Acest spirit pur, născut din Mine, pătrunde în profunzimile Mele ultime şi extrage de aici gândurile Mele, care corespund voinţei Mele. Constat bucuros că acest proces te-a afectat şi pe tine într-o mare măsură, astfel încât ai ajuns să percepi ce gândesc şi ce doresc Eu, ca şi cum ai fi iniţiat în tainele cele sfinte de mii de ani. Continuă în acest fel şi în cel mai scurt timp vei deveni instrumentul Meu perfect. 3. Acum că dansatoarele noastre ştiu ce au de făcut, vom deschide uşa de care îţi vorbeam şi ne vom întâlni cu cei trei eroi vienezi, aflaţi în plină dezbatere.

4. Dar mai întâi de toate doresc să te întreb dacă le consideri pe dansatoare suficient de frumoase, sau crezi că ar trebui să le facem să arate încă şi mai frumoase”.

5. Robert îmi răspunde zâmbind: „Doamne, cât de bun, de blând şi de plin de compasiune eşti Tu, mai presus de tot ce îşi imaginează oamenii despre Tine! Tu vorbeşti cu mine de parcă nu ai fi Domnul şi Stăpânul etern al universului, ci mai degrabă un prieten personal; ca şi cum ai avea cu adevărat nevoie de sfatul meu. Acest lucru mă face să Te consider mai măreţ chiar decât dacă ai crea în faţa mea noi universuri şi ceruri. Faptul că eşti un Domn şi un Dumnezeu atotputernic, capabil să creeze lumi întregi, mi se pare absolut normal, dar felul în care îmi vorbeşti mie, creatura Ta, cu aceeaşi încredere de parcă aş fi fratele Tău, cerându-mi sfatul şi părerea - mă umple de o adoraţie infinită faţă de Tine!

6. În ceea ce priveşte frumuseţea acestor dansatoare, las această decizie pe seama Ta. După părerea mea, primul grup nu arată de loc rău. Celelalte oferă însă o imagine cam jalnică, iar rochiile lor zdrenţăroase îmi amintesc de cele ale unor actriţe ambulante. Dacă le-ai putea îmbunătăţi puţin imaginea, nu cred că acest lucru ar fi ceva rău, atât timp cât nu vor deveni astfel mai orgolioase. Până una alta nu par să se simtă deloc tulburate, deşi văd că se ascund undeva mai în spate”.

7. Eu: „Foarte bine, dragul Meu Robert. Facă-se după cum doreşti. Dacă vei privi în colţul acela al camerei, vei vedea un dulap plin cu haine. Condu-le pe fetele cărora doreşti să le îmbunătăţeşti imaginea până la el şi arată-le rochiile din interior; te asigur că le vor veni cât se poate de bine!”

8. Robert trece imediat la treabă, iar dansatoarele se dovedesc extrem de fericite, schimbându-şi imediat rochiile.

9. Văzându-le astfel îmbrăcate, în rochii mult mai elegante decât cele pe care le aveau anterior, Robert rămâne uimit în faţa formelor lor pline, cu rotunjimi pline de graţie. El se grăbeşte către Mine şi îmi spune: „Este incredibil. Nu numai că aceste rochii celeste le vin de parcă ar fi fost croite special pentru ele, dar constat că le schimbă până şi expresia facială. Cât de frumoase arată feţele lor acum, şi cât de albe şi de graţioase sunt braţele lor, care înainte mi se păreau cam zbârcite! Ce piepturi pline le ies din decolteu, ca să nu mai vorbim de picioarele lor zvelte! O, nici un păcătos de pe pământ nu are şansa de a avea parte de o asemenea privelişte! De altfel, acest lucru mi se pare de-a dreptul salvator, căci dacă aş fi văzut cât timp mă aflam pe pământ asemenea picioare, m-aş fi aruncat asupra lor ca un lup turbat! Aici, alături de Tine, nu fac decât să le contemplu frumuseţea, fără ca în mine să se trezească nici o poftă.

10. Din păcate, cele care înainte păreau mai frumoase pălesc acum prin comparaţie cu acestea. Mă tem că va trebui să le îmbunătăţeşti şi acestora imaginea!”

11. Eu: „Cred că ai dreptate! Du-te înapoi şi deschide acelaşi dulap! Vei constata că şi de data aceasta va fi plin cu rochiile necesare!”

12. Robert se grăbeşte să le dea vestea cea bună celorlalte dansatoare, care aleargă bucuroase către dulapul fermecat, îmbrăcându-se la rândul lor cu frumuseţea celestă.

13. Robert rămâne uluit în faţa frumuseţii divine care îi apare în faţa ochilor, nemaiputându-şi desprinde privirile de la ele. El se întoarce către Mine şi îmi spune: „O, Doamne, nici chiar cel mai perfect dintre spirite nu ar putea realiza ceea ce pentru Tine pare să fie atât de uşor! Of, cât de frumoşi sunt aceşti îngeri! Cât de cerească este graţia lor, prospeţimea şi splendoarea care par să emane din privirile lor! Ce mai, trebuie să recunosc că sunt uşor ispitit să le fur acestora un sărut! Mă tem însă că nu am dreptul să fac aşa ceva... Oricum, nimeni nu poate contesta faptul că sunt de o frumuseţe divină! Ei bine, dragii mei vienezi, înclin să cred că atunci când le veţi vedea pe aceste dansatoare, o veţi lua puţin razna! Putem să mergem acum să ne întâlnim cu cei trei eroi?”

14. Eu: „Da, haide să ne întâlnim cu ei!”