Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 07:14
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 13:55    Post subject: Capitolul 54 - Jellinek demonstrează existența lui Dumnezeu pornind de la exemplul naturii, Reply with quote

Capitolul 54
Jellinek demonstrează existența lui Dumnezeu pornind de la exemplul naturii,
dar ajunge la concluzia că omul nu poate înțelege Divinitatea dincolo te aspectul natural al creației.

1. Jellinek: „Sunt de acord cu tot ce ai spus, mai puțin cu conceptul de destin sau de soartă. În această privință am unele îndoieli!”

2. Messenhauser: „În ce sens? Fii puțin mai concret”.

3. Jellinek: „Ai răbdare, dragul meu Messenhauser. Lucrurile nu sunt deloc simple, dar voi încerca totuși să-ți demonstrez că nu există un destin.

4. Ascultă, din câte îmi aduc aminte, pe vremea când trăiai pe pământ nu prea ai fost preocupat de știință. Ca să spun așa, erai satisfăcut cu tabla înmulțirii, dar nu ai fost niciodată preocupat de «matematicile superioare»! Erudiția nu te-a preocupat niciodată cu adevărat, așa că nu este de mirare că natura interioară a lucrurilor ți-a scăpat de cele mai multe ori. În acest fel, ordinea profundă care stă la baza întregii realități ți-a scăpat cu desăvârșire, la fel ca și efectele ei sublime. Nu ai fost preocupat decât de aparența exterioară a lucrurilor, care pare de regulă haotică sau aleatorie. În realitate, sub această aparență se ascund întotdeauna principii ordonate, care acționează cu o mare precizie.

5. Ai văzut vreodată o casă apărând din nimic, aleator sau haotic? Văd că îți spui: «Nu», și nu pot decât să îți dau dreptate... Dacă soarta nu poate crea nici măcar o casă, cum crezi că ar fi putut crea ea o întreagă planetă, pe care există nenumărate minuni ale creației, cea mai mică dintre ele având la bază principii ale unei înțelepciuni desăvârșite, ceea ce exclude din start orice posibilitate a unei opere oarbe a sorții? Frate, constat că îmi dai dreptate, fapt care mă satisface pe deplin! De aceea, ascultă în continuare raționamentul meu!

6. Să luăm de pildă exemplul uimitoarei structuri a plantelor! De mii de ani, acestea renasc în forma lor primordială, mereu aceeași, caracteristică speciei lor, fără să devieze de la ea nici măcar cu un singur atom! Imaginează-ți cât de complexă trebuie să fie structura unei simple semințe, ca să fie capabilă să își extragă din sol substanțele nutritive de care are nevoie, încolțind și multiplicându-se apoi de nenumărate ori. Ca să nu mai vorbim de natura ei supranaturală... Cine poate înțelege calculele divine care fac ca o singură sămânță să conțină în sine mecanismul care îi permite să se multiplice apoi la infinit?

7. Dacă luăm o ghindă și o plantăm în pământ, în scurt timp din ea va începe să crească un întreg stejar. Ani la rând, acesta va continua să producă nenumărate ghinde. Dacă am planta toate aceste ghinde, am obține o pădure alcătuită din milioane de stejari. La rândul lor, aceștia ar produce un număr incalculabil de ghinde, și tot așa, la infinit! Deși acest mecanism este invizibil, fiind ascuns de privirea noastră obișnuită, nimeni nu poate contesta că el există. Spune-mi, crezi că acest mecanism uluitor este simplul rezultat al sorții oarbe?”

8. Messenhauser răspunde: „Frate Jellinek, trebuie să recunosc că ești un teozof desăvârșit! Deși atât de simplu, raționamentul tău referitor la ghinde și stejari s-a dovedit impecabil, spunându-mi mai multe decât ar fi reușit cele mai savante discursuri. M-ai convins pe deplin că soarta (în înțelesul ei aleator și haotic) nu poate exista, așa că nu mai trebuie să îmi aduci și alte dovezi suplimentare. Îmi pun însă o altă problemă:

9. Sunt de acord că trebuie să existe un Dumnezeu înzestrat cu o putere și cu o înțelepciune supremă, care stă la baza întregii creații. Din punct de vedere intelectual și rațional, nu mai pot contesta acest lucru. Mă întreb însă cine este această Ființă Divină și unde se află Ea? Poate fi Ea văzută și înțeleasă de către ființele create de Ea? Îmi amintesc că pe vremea când eram elev am fost nevoit să învăț la școală povestea Bibliei și am găsit într-una din cele cinci cărți ale lui Moise un pasaj în care scria: «Nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu, continuând să trăiască în același timp!» Se spunea că Moise a primit acest mesaj de la un nor de foc, când i-a cerut Divinității a cărei voce o auzea să se manifeste inclusiv vizual în fața lui. Trebuie să recunosc că nici acum nu cred decât pe jumătate în existența lui Dumnezeu. În ceea ce privește însă prezența plenară a Divinității în omul numit Iisus Hristos, ei bine, prieteni, vă mărturisesc că nu am crezut niciodată în acest lucru și că nu cred nici acum în această afirmație.

10. Nu contest faptul că doctrina pură a lui Iisus conține în sine cele mai nobile și mai autentice principii referitoare la natura omului, pe care nimeni nu le poate nega vreodată. Cât despre faptul că inițiatorul acestei doctrine extrem de nobilă ar fi însuși Dumnezeu în ipostaza Sa întrupată, care a sintetizat și a predicat principiile morale ideale pentru natura omului, ei bine, astfel de afirmații îmi depășesc de departe capacitatea de înțelegere și credința!

11. Doctrina este perfectă, dar la baza ei ar putea sta foarte bine un simplu om, de vreme ce nu include decât principiile cele mai nobile ale naturii morale a omului. Nu este neapărat necesar ca ea să provină de la o Ființă Divină. Dacă fiecare inițiator al unei doctrine religioase sau ortodoxe ar fi una cu Dumnezeu, atunci pământul ar fi plin cu tot felul de Divinități! Chiar și Euclid, descoperitorul geometriei, ar trebui să fi fost un fel de Dumnezeu! La fel și cel care a descoperit instrumentele de grădinărit, care mi se par de o importanță inestimabilă! Ce să mai vorbim de cei care au descoperit știința numerelor, sau cea a navigației, precum și mii de astfel de lucruri extrem de utile pentru om? De vreme ce nici unul dintre aceștia nu a pretins însă să fie adorat de umanitate, mi s-ar fi părut normal ca nici inițiatorul moralei ideale să nu aibă asemenea pretenții exagerate! De altfel, după știința mea El nici nu a emis astfel de pretenții ridicole, necerând nimănui să îl zeifice. Probabil, cei care L-au transformat într-un Dumnezeu au fost oamenii simpli și superstițioși din acele vremuri, dat fiind că El îi întrecea cu mult în inteligență. Asta nu înseamnă că trebuie să credem și noi în această afirmație naivă, considerându-L pe Iisus un Dumnezeu. Cel mai bine este să acceptăm că a fost un simplu om, la fel ca și noi, chiar dacă de o calitate umană impecabilă. Eu cred că mai devreme sau mai târziu, umanitatea își va da seama că infinitul nu poate deveni finit; altfel spus, că Dumnezeu va rămâne de-a pururi Dumnezeu, la fel cum omul limitat va rămâne pentru totdeauna un om limitat.

12. Nu cred însă că trebuie să ne pierdem timpul demonstrând în prea multe cuvinte ceea ce toți savanții contemporani acceptă deja. Mai bine să ne întoarcem la întrebarea mea anterioară: cine este această Divinitate (a cărei existență nu mai pot să o contest) și unde se află Ea? Ei bine, prieteni, doresc să aflu opiniile voastre în această privință!”

13. Jellinek spune: „Într-adevăr, dragul meu frate Messenhauser, ne-ai pus o întrebare încuietoare. Nimeni nu cred că îți va putea răspunde vreodată la ea, căci pentru ca o ființă limitată să poată înțelege natura infinită a lui Dumnezeu, ea ar trebui mai întâi de toate să îl limiteze, lucru care - evident - este imposibil. Singurul mod în care ne putem apropia cât de cât de natura infinită a lui Dumnezeu este prin folosirea comparațiilor din natură, cum ar fi cazul exemplului meu anterior cu ghinda! De aceea, îți propun să trecem la un alt subiect, căci dacă ne vom crampona de acesta, mă tem că nu vom avansa niciodată prea mult”.

14. Becher îl completează și el: „Ai întru totul dreptate! Definirea conceptului de Divinitate ar fi ca și cum am încerca să golim apa mării în cochilia unei scoici. De aceea, cel mai bine este să renunțăm la această discuție care nu poate conduce la nici o concluzie, și să ne concentrăm pe un alt subiect, cum ar fi soarta bunului nostru prieten Robert Blum în această lume, sau cea a marelui nostru dușman de pe pământ. Oare pe unde or rătăci aceștia? Mă întreb dacă dușmanul nostru nu ni se va alătura cumva în curând, caz în care ar trebui să ne pregătim să îl întâmpinăm așa cum se cuvine!”

15. Jellinek: „Frate dragă, sunt întru totul de acord cu tine să ne preocupăm de soarta amicului nostru Robert, dar în ceea ce îl privește pe Windischgräz, aș prefera să nu mai am nimic de-a face cu acest tigru uman și să nu îl mai văd vreodată! Dar mi se pare că aud voci dincolo de acea ușă... Haideți să ne ridicăm de la această masă și să vedem ce se întâmplă afară!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !