1. Dansatoarele îi răspund lui Robert: „O, prieten înţelept, profund iniţiat în cunoaşterea celor mai ascunse secrete ale naturii umane! Te-am înţeles cât se poate de bine! Viziunea pe care ne-ai oferit-o este cât se poate de clară, deşi fără lămuririle tale nu am fi bănuit niciodată că aşa stau lucrurile. Cum ţi-am putea mulţumi pentru bunătatea ta?

2. Pe vremea când trăiam pe pământ am cunoscut nenumăraţi oameni cu o educaţie superioară, cinstiţi şi respectaţi de toţi ceilalţi pentru cunoaşterea lor elevată în domeniul religiei. Unii dintre ei dădeau chiar impresia că sunt iluminaţi, prin cuvintele sau prin faptele lor. Şi totuşi, toţi veneau la noi şi ne făceau propuneri dintre cele mai murdare. Ce mai, ajunseserăm să ne gândim că dacă acestea sunt consecinţele înaltelor virtuţi creştine atunci mai bine să nu avem nimic de-a face cu acestea! În acele vremuri, toate aceste lucruri ni se păreau mistere imposibil de rezolvat, dar acum vederea ni s-a limpezit şi totul s-a lămurit în sfârşit, căci abia acum am aflat care este originea tuturor acestor rele. De aceea, haide, dă-ne vinul vieţii, şi te asigurăm că vom bea până la ultima picătură din această cupă a umilinţei!”

3. Robert le trece cupa, iar dansatoarele beau pe rând din ea, umplându-se de bucurie.

4. Jellinek, Messenhauser şi Becher sunt uimiţi să constate noua înţelepciune a lui Robert. După câteva momente de surpriză, ei i se adresează acestuia: „Frate, e prea mult! Ştii că te-am privit întotdeauna ca pe un om înţelept, dar nu am bănuit niciodată că înţelepciunea ta poate atinge astfel de profunzimi! Şi totuşi, instinctele ne spun că această înţelepciune nu a izvorât direct din tine. Oricum, nu contează! Important este că ai aprins în noi o lumină care ne permite să privim şi să judecăm lucrurile dintr-o perspectivă complet nouă.

5. Abia acum înţelegem de ce au trebuit să danseze în faţa noastră aceste dansatoare! Este evident că rolul lor a fost să tenteze spiritele noastre impure, încercând să le scoată afară din sediul spiritului nostru, pe care l-au ocupat pe nedrept, astfel încât acesta să îşi poată recupera rapid adevărata locuinţă de drept”.

6. Robert: „Aşa este! Aţi înţeles aproape perfect, dar raţionamentul vostru este încă şubred. Cum credeţi voi că spiritul vostru ar fi reuşit de unul singur să îşi cureţe sediul vieţii de spiritele impure, reocupându-şi astfel locul de drept?

7. Eu unul vă spun că lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Din fericire pentru voi (şi pentru mine, de altfel, căci şi eu am trecut prin exact aceeaşi situaţie), spiritele voastre reale se aflau deja în sediul lor de drept, căci în caz contrar nu aţi fi putut ajunge niciodată în această casă, ci v-aţi fi trezit într-un loc lipsit de lumina şi de căldura vieţii.

8. Spiritele voastre reale nu erau decât înconjurate şi asaltate de spiritele impure ale naturii, fiind atât de sufocate de acestea încât abia mai reuşeau să se mişte şi să vadă ceva dincolo de ele, motiv pentru care nici voi nu aţi putut ieşi din cămăruţa în care v-aţi aflat multă vreme şi din care nu aţi văzut nimic din ceea ce se petrece în această casă.

9. Din păcate pentru voi, spiritele voastre au fost înconjurate de un număr suficient de mare de spirite impure ale naturii, astfel încât nu aţi putut vedea lucrurile într-o lumină clară, ci doar ca printr-un fel de ceaţă. Dat fiind că aceste spirite ale naturii care înconjoară spiritul real, sufocându-l şi încercând în permanenţă să îl atragă în sfera lor de influenţă, se nasc din iubirea trupească, ele seamănă într-o oarecare măsură (deşi într-un mod pervers) cu spiritul adevăratei iubiri, născută din Dumnezeu, din inimile voastre. De aceea, ele sunt incredibil de greu de eliminat din adevăratul sediu al vieţii, căci se agaţă cu disperare de această viaţă, spre deosebire de toate celelalte categorii de spirite. Cea mai mare teamă a lor este aceea de a-şi pierde viaţa care le permite să se bucure de asemenea plăceri nesfârşite.

10. Aceste spirite ale naturii, extrem de încăpăţânate, nu pot fi convinse să părăsească sediul real al spiritului divin decât printr-o tentaţie cu totul ieşită din comun, astfel încât spiritul divin să îşi poată lărgi în sfârşit teritoriul, devenind astfel din ce în ce mai liber şi mai strălucitor. Ceva mai devreme, sublimul meu Prieten aici de faţă ţi-a spus ţie, frate Jellinek, că nu trebuie să te intereseze atât de mult mijloacele, cât scopul bun care poate fi atins prin intermediul lor. Ei bine, tocmai ţi-am dezvăluit care a fost acest scop în cazul vostru. Mai ai acum ceva de obiectat în privinţa mijloacelor?

11. Aş mai dori să remarc în treacăt că, deşi scopul pentru care au fost folosite a fost unul sublim, aceste fete nu sunt încă nişte îngeri plini de puritate, dar vom avea noi grijă să le ajutăm să devină astfel!

12. Cât despre mine şi aşa-zisa mea înţelepciune, trebuie să vă mărturisesc că nu mă aflu decât cu o singură treaptă înaintea voastră, dar scara care duce către destinaţia eternă este infinită. Din această perspectivă, cu greu mai putem vorbi de vreo diferenţă între noi, exceptându-L, desigur, pe Prietenul şi Fratele nostru aflat lângă tine, frate Jellinek. Acesta se află la o distanţă atât de mare în faţa noastră pe această scară a înţelepciunii încât nu cred că o să-L putem ajunge vreodată din urmă! De ce spun acest lucru? Ei bine, veţi înţelege din ce în ce mai clar pe măsură ce îl veţi cunoaşte mai bine.

13. Până una alta, avem încă foarte multe de făcut, căci sunt probleme urgente pe care trebuie să le rezolvăm, în caz contrar, nu vom reuşi să ne mişcăm într-o libertate deplină prin această casă”.