Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.12.2019, 10:07
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 14:32    Post subject: Capitolul 62 - Înapoi la gălăgioasa mulțime vieneză. Vindecarea miraculoasa a acestor eroi ai pasiunilor trupești. Reply with quote

Capitolul 62
Înapoi la gălăgioasa mulțime vieneză. Vindecarea miraculoasa a acestor eroi ai pasiunilor trupești.
Robert îi invită să intre în casă.

1. Robert continuă: „Priviți prin această fereastră minunata grădină care înconjoară casa noastră și spuneți-mi ce vedeți în ea”.

2. Cei trei se apleacă pe fereastră și privesc ce se întâmplă afară, după care se dau un pas înapoi, șocați. Jellinek spune: „Fraților, ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Ce sunt aceștia: oameni, animale sau diavoli? Nu m-aș fi așteptat niciodată să întâlnesc o asemenea imagine în imediata apropiere a acestei case. Oare nu sesizează nimeni altcineva cât se hidos este acest tablou, desprins parcă din mitologia păgână cea mai sordidă și reactualizat în fața noastră?! Frate, te implor, blochează ușa de la intrare, căci mă tem că aceste animale ne vor devora cu tot cu păr și cu oase”.

3. Robert: „Hei, revino-ți și nu te teme! Aceasta este doar o primă impresie. Realitatea arată ceva mai bine. Această înfățișare sălbatică derivă exclusiv din convingerea pe care au avut-o pe vremea când trăiau în Viena, și pe care și-au păstrat-o inclusiv în această lume, că i-ați trădat, predându-i lui Windischgräz! De îndată ce se vor convinge că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, îți vor apărea din nou cu o față umană. În realitate, acestea sunt spiritele vienezilor care și-au pierdut viața în dezastruoasa bătălie din octombrie, când au fost învinși de armata împăratului. Ei cred că acest lucru nu ar fi fost posibil dacă Messenhauser nu i-ar fi trădat. De îndată ce se vor convinge că acest lucru nu este adevărat, vom putea să-i salvăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar dacă printre ei se vor mai găsi unii care să respingă învățătura noastră, Domnul va avea grijă, prin omnipotența Lui, să separe acești țapi încăpățânați de oile cele bune!

4. De aceea, vă propun să le dăm drumul în casă și să încercăm să-i aducem pe calea cea dreaptă, în acord cu voința Domnului! La urma urmei, avem cu toții o mare responsabilitate pentru stadiul în care au ajuns, căci noi i-am adus aici prin discursurile și directivele noastre. De aceea, ne revine acum aceeași responsabilitate de a încerca să îi readucem pe calea cea dreaptă. Urmați-mă așadar în mijlocul lor, în numele Domnului!”

5. Însoțit de Messenhauser și Becher, Robert iese în grădină, îndreptându-se către vienezi și către prostituatele epuizate și fiicele violate ale acestora. Îi urmez la rândul Meu în grădină, însoțit de Jellinek, pentru a ne întâlni cu mulțimea aflată într-o stare vizibilă de disconfort.

6. Când Robert îi întreabă cum se mai simt, toți răspund la unison: „Groaznic. Ne simțim părăsiți și nenorociți! Ajută-ne să scăpăm de această viață de câine și te asigurăm că vom respecta calea pe care ne-o vei indica, indiferent care ar fi aceasta! Speranța noastră este că nu te vei dovedi a fi însuși diavolul! Gândește-te la experiențele prin care am trecut de când ne aflăm în această lume terifiantă a spiritelor, atât de murdară și de plină de păcate. Este foarte adevărat că și noi am exagerat, dar suntem cu toții niște animale și niciodată nu am fost altceva, căci nimeni nu ne-a învățat să fim mai buni. Principalii vinovați sunt de bună seamă liderii liberali pe care i-am avut pe pământ. Așa se face că ne-am complăcut în sportul preferat pe care îl practica strămoșul nostru Adam împreună cu Eva. Curios este însă altceva: de necrezut, dar ne-am îmbolnăvit cu toții de boli venerice! Ce blestem poate fi mai mare decât să te îmbolnăvești în lumea spiritelor?! Of, dacă ne-ar putea ajuta cineva! Te rugăm, fii atât de bun și ajută-ne într-un fel sau altul, sau, în caz contrar, anihilează-ne. Căci ar fi de o mie de ori mai bine să nu mai existăm deloc decât să trăim în circumstanțe atât de respingătoare!

7. Și încă ceva! Spune-ne cine sunt cei care te însoțesc, îl cunoaștem deja pe unul dintre ei, așa-numitul Domn al casei - un om cu adevărat nobil și divin, dar nu știm cine sunt ceilalți trei! Fii atât de bun și spune-ne cine sunt ei!”

8. Robert le răspunde: „Sărmanii mei prieteni bolnavi, chiar sunteți atât de orbi încât nu îi recunoașteți pe Messenhauser, Becher și Jellinek?”

9. Câțiva dintre vienezi strigă: „Ce?! La naiba! Tâlharii aceia? Ne-ar fi fost mai ușor să ne imaginăm moartea decât că vom avea din nou de-a face cu ei, în special cu trădătorul de Messenhauser! Norocul lui că ne simțim atât de slăbiți, căci altfel am fi știut noi să-i mulțumim așa cum se cuvine pentru felul în care ne-a condus la Viena! Fiindu-ne însă imposibil să îi aplicăm manual pedeapsa cuvenită, ne vom mulțumi să îi dorim verbal acestui criminal odios tot ceea ce nu își dorește el însuși! - Ei, asta pune capac la toate! Chiar că ne aflăm în paradis...”.

10. Robert: „Spuneți-mi, vă simțiți cumva mai bine, acum că i-ați terfelit pe prietenii mei?” Vienezii îi răspund: „Nu tocmai! Dar trebuia să le spunem acestor oameni adevărul în față, căci l-au meritat! Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine acest lucru!”

11. Robert: „Ascultați-mă! Haideți să uităm trecutul! Nici unul dintre noi, cu excepția sublimului meu Prieten aici de față, nu poate spune că nu a greșit niciodată! Eu cred mai degrabă că ne-am scăldat cu toții într-un adevărat ocean al păcatelor, nici unul dintre ele nefiindu-ne străin. Ar fi o prostie să afirm că cei trei tovarăși ai mei sunt în întregime inocenți. Cu siguranță, au comis și ei păcatele lor, dar nici noi nu am fost tocmai niște îngerași! Nu cred că ar însemna nici o bătaie de cap pentru Maestrul etern al vieții să decidă care dintre noi suntem cei mai potriviți pentru iad, dacă ar fi să vină Ziua Judecății! De vreme ce nici unul dintre noi nu este mai vrednic decât ceilalți în fața lui Dumnezeu, cred că ar trebui să încetăm să ne mai acuzăm reciproc în această lume. Cel mai bine ar fi să ne strângem mâinile într-un fel de amnistie generală, să ne iertăm toate greșelile anterioare și să fondăm în această împărăție a vieții o colonie în care să nu existe decât prieteni și frați! În acest fel, fructele pe care le vom culege în viitor vor fi mult mai dulci decât dacă vom continua să ne judecăm unii pe ceilalți, în condițiile în care fiecare dintre noi trebuie să poarte deja pe umerii săi povara unei judecăți considerabile! Ei, ce spuneți de această propunere făcută cu inima curată și cu bună intenție?”

12. Toți strigă la unison: „Da, desigur, ai perfectă dreptate! Din păcate, boala ne chinuiește cumplit, iar un om cu trupul sau sufletul bolnav nu poate lua decizii corecte. Cât despre un vienez bolnav de o boală venerică, nici chiar un porc nu s-ar asocia cu el!”

13. Robert: „Hei, hei! Să lăsăm deocamdată acest lucru! Haideți mai bine în casă, căci acolo vom găsi cele necesare pentru a vă vindeca! În această lume a spiritelor nici o boală nu poate fi vindecată din exterior, de către un medic, ci exclusiv din interior. De aceea, este absolut necesar să intrați în casa mea, în care veți găsi tot ceea ce vă este necesar! De aceea, urmați-mă!”

14. Auzind aceste cuvinte, toți se ridică, inclusiv femeile, și se târăsc către casă, fiecare sprijinindu-se de ceilalți, până când ajung în marele salon de primire cu care suntem deja familiarizați și în care pot intra fără probleme mii de oaspeți.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !