1. După ce intră cu toţii în salon, unul dintre ei le observă subit pe dansatoare: „Ei bine, aţi scăpat, frumoaselor! În starea în care ne aflăm, nu mai dorim să avem nimic de-a face cu voi!” Altul, de lângă el, spune: „Hei, pe cinstea mea, dar bune bucăţele mai sunt! Fragede şi apetisante, să le mănânci cu totul! Doamne, dacă nu eram bolnav, îi spuneam vreo două vorbe celei din mijloc, să mă ţină minte!”

2. Vecinul îi ia vorba din gură: „Hei, Franz, fii cuminte! Ai uitat că nu ne mai aflăm în lumea exterioară?” Primul îi răspunde: „Chiar deloc! Oriunde ne-am afla însă, trebuie să recunoşti că sunt nişte bucăţele pe cinste! Ar trebui să fiu de piatră ca să rămân indiferent în faţa lor!”

3. Al treilea spune: „Hm, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Franz s-ar ciocni de una din ele, aşa - ca din întâmplare!” Franz îi răspunde: „La naiba! Ce tâmpenii spui! Ai uitat că acum suntem în cer? Sau crezi cumva că am ajuns în iad?” Celălalt: „Nu prea cred, căci ar trebui mai întâi să fim condamnaţi de o instanţă cerească, şi abia apoi am ajunge în cazanul cu smoală. Cert este că acest lucru nu s-a întâmplat încă! Nu prea mi-e clar unde ne aflăm, dar un lucru mi-e limpede - nu suntem în nici un caz în iad! Nu văd nici un suflet blestemat arzând în cazanul cu smoală! Mă întrebam însă de ce să nu punem mâna pe gagici în lumea spiritelor, unde sunt mult mai uşor de prins decât în lumea materială... Nu-mi daţi dreptate?”

4. Primul: „Ba da, ba da, ai perfectă dreptate! Prefer însă să stau în banca mea şi să nu fac nimic!” Celălalt: „Bine, bine, n-am zis să faci ceva! Mi-am pus doar problema... Mintea are dreptul să viseze, nu? Asta nu înseamnă că trebuie să trecem automat la fapte. La urma urmei, am murit cu toţii şi am ajuns în lumea spiritelor! Asta înseamnă că trebuie să ţinem ciocu mic şi să ascultăm ce ni se spune, fără să gândim, să spunem sau să facem altceva decât ne spune Blum. Altfel, mă tem că o să dăm de belea!” Franz: „Cred că acum ai nimerit-o! Se pare că nu eşti chiar atât de prost cum pari”.

5. Arată apoi cu degetul către două dintre balerine: „Priveşte-le şi pe alea de colo. Astea l-ar corupe şi pe dracu, dacă ar ajunge în iad, ha, ha, ha! Mm, ce bucăţele! Bănuiesc că aşteaptă să fie condamnate, de parcă nu ar fi deja blestemate! Ha, ha, ha! Nu-ţi vine să te repezi asupra lor?” Celălalt: „Tacă-ţi fleanca, ţap bătrân ce eşti! Nu te mai afli pe pământ, unde nu-ţi scăpa nici o studentă... Ah, fetiţo, ce ţi-aş face, dacă m-ai lăsa! Te-as duce drept în raiul lui Hristos, unde te-ar invidia chiar şi fecioarele binecuvântate! Priveşte-o şi pe aia, căreia îi plezneşte decolteul! Dacă şi-ar propune, asta ne-ar putea duce pe toţi drept în iad! Hei, puicuţo, ai grijă să nu ajungi în iad, dacă o să-ţi întinzi prea tare aripile de liliac!” Dragă cititorule, cam aşa discută aceste haimanale vieneze ori de cate ori se strâng într-un grup mai mare. Cred ca ţi-ai făcut o idee, aşa că pe viitor nu vom mai insista asupra limbajului lor, ci doar asupra substanţei ideilor pe care le schimbă între ele.

6. Un alt vienez li se alătură celor trei, spunând pe un ton dramatic: „Prieteni, amintiţi-vă unde ne aflăm! Gata, s-a terminat cu desfătările lumeşti! Ne aflăm acum în împărăţia spiritelor, care este cât se poate de serioasă şi în care trebuie să ne comportăm la rândul nostru cât se poate de respectabil, dacă nu dorim să fim aruncaţi pe loc în focul iadului! Mu uitaţi că în această lume nu există nici un fel de graţie sau iertare divină”. O prostituată cu o gură extrem de spurcată, aflată şi ea în preajmă, îi răspunde: „Hei, nu te ambala aşa, cap pătrat! Ce ţi se pare nefiresc în faptul că Dumnezeu nu are nici un pic de milă faţă de un butoi ambulant cu bere ca tine?” „Hei, ce tot spui acolo, vaco ce eşti? O, te asigur că vom găsi o coadă pentru acest topor chiar şi în această lume a spiritelor! Oare chiar nu se găseşte nici un om curajos şi demn care să-i rupă gâtul acestei nesimţite?” Cealaltă: „O, nu-ţi face probleme. Dacă ar fi să-l alegem pe cel mai mare porc dintre toţi cei de faţă, cu siguranţă tu ai fi regele nostru! Mă tem însă că sarcina te depăşeşte! La urma urmei, cine te crezi, butoi ambulant cu bere ce eşti? Cred că vorbeşti aşa pentru că îţi lipsesc cumplit berăria şi fetiţele cu care erai obişnuit la Viena! Linişteşte-te însă, căci fetiţele tale te vor urma în scurt timp, iar Domnul se va milostivi atunci de tine!”

7. Primul: „Prieteni, haideţi să o lăsăm singură pe această nesimţită, care murdăreşte tot ce atinge cu limba sa veninoasă, la fel ca o vacă cu coada murdară de bălegar!” Cealaltă: „O, mă tem că nu eşti cu nimic mai curat decât mine, chit că ţi-ai spălat toată viaţa cerul gurii cu mii de butoaie de bere! Acest lucru valorează cu siguranţă mai mult decât cele câteva sute de spovedanii pe care le-ai făcut la preoţii tăi iezuiţi! Dacă aş fi un înger al Domnului, aş şti eu cum să te fac fericit! E simplu: aş transforma Dunărea într-un fluviu de bere şi te-aş aşeza la gura ei de vărsare în Marea Neagră, cu o păpuşică lângă tine... Sunt convins că nu ţi-ai mai încăpea în piele de fericire!”