Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 5.3.2021, 13:17
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:06    Post subject: Capitolul 69 - Reacția vienezului cu nasul pe sus în fața transformării Helenei. Diferența dintre vis și realitate. Reply with quote

Capitolul 69
Reacția vienezului cu nasul pe sus în fața transformării Helenei.
Diferența dintre vis și realitate.
Parabola lui Olaf referitoare la curtarea unei femei.

1. Între timp, vienezul cu nasul pe sus și amicii săi observă și ei transformarea Helenei. Unul dintre aceștia chiar îl trage de mânecă pe vienez, spunându-i: „Prietene, ai văzut? Creatura aceea, care înainte semăna cu un coș de gunoi plin de mizerii și murdărie, este acum complet transfigurată! Este o adevărată plăcere să te uiți la ea în aceste condiții. Mă întreb dacă ciudatul tovarăș al lui Blum nu este un fel de mag egiptean, sau ceva de genul acesta!”

2. Vienezul îi răspunde: „Mda, am observat și eu că s-a întâmplat ceva cu femeia, dar știi, când o asemenea creatură se aprinde de iubire, obrajii i se îmbujorează și pieptul pare să-i iasă în afară, transformându-se astfel într-o ființă aproape frumoasă. Am cunoscut pe pământ destule femei care acasă la ele păreau de-a dreptul hidoase, dar care plimbându-se duminica alături de iubiții lor și îmbrăcate cu hainele lor bune erau de nerecunoscut. Iubirea este singurul fenomen care poate săvârși un asemenea miracol, înfrumusețând o femeie, atât pe pământ, cât și în această lume. Dacă îi iei această iubire, vei constata că fața ei se urâțește imediat”.

3. Celălalt: „La prima vedere aș fi zis că ai dreptate, dar se pare că lucrurile continuă să evolueze. Mai întâi, acea femeie a fost complet transfigurată, căpătând o frumusețe nefirească, după care a început să vorbească în cea mai pură și mai nobilă limbă germană, ca și cum nu ar fi vorbit niciodată dialectul vienez. Cred că nu o să-mi spui că tot iubirea a stat inclusiv la baza acestei transformări. Cu siguranță, a existat un principiu mai înalt, pe care nu îl putem înțelege deocamdată. Privește-i cu atenție frăgezimea obrajilor, delicatețea fără seamăn a brațelor și a gâtului, frumusețea neasemuită a părului ei blond, armonia trăsăturilor faciale și îmbujorarea cu adevărat celestă a obrajilor ei! Haide, recunoaște: aceasta nu este o transformare obișnuită!”

4. Privind cu atenție, vienezul cârcotaș se vede nevoit să îi dea dreptate amicului său, căci faptele nu pot fi negate. Din grup se aude însă o altă voce, care le spune celor doi: „Prieteni demni de tot respectul meu, nici unul dintre voi nu are dreptate în cazul de față! După părerea mea, această transformare are o bază cât se poate de naturală. Să nu uităm că ne aflăm în lumea spiritelor, în care viața devine un fel de vis lipsit de orice fel de realitate intrinsecă. Trăim cu toții într-un fel de fantezie, a cărei plăcere în clipa de față este de a ne pune niște ochelari prin care percepem realitatea cu totul altfel, nu așa cum este ea de fapt. Aceste imagini nu au mai multă substanță aici decât aveau pe pământ cele pe care le puteam vedea atunci când priveam prin așa-numita lanternă magică. Ați înțeles acum cum stau lucrurile în această lume onirică?”

5. Primul vienez: „Prietene, explicația ta este interesantă, dar are un punct slab. Dacă lumea în care ne aflăm este un simplu vis, atunci explicația ta face parte integrantă din el, nefiind cu nimic mai reală decât celelalte fenomene. Sau vrei să spui că explicația ta este singura reală în această lume onirică? Îmi amintesc că pe vremea când trăiam pe pământ aveam deseori vise cât se poate de vii, dar ce diferență există între acestea și realitatea în care ne aflăm acum, în care ne păstrăm cu toții luciditatea!

6. În visele mele rămâneam întotdeauna într-o stare de pasivitate, în timp ce în această lume sunt pe deplin activ din punctul de vedere al lucidității și al conștiinței. În visele mele îmi era imposibil să mă interiorizez, iar dacă mi se părea că îmi amintesc ceva important, amintirea era întotdeauna vagă și incompletă, în schimb, în această lume îmi amintesc chiar și cele mai mici detalii ale întregii mele vieți terestre, până la cele mai infime detalii! Spune-mi, prietene, chiar crezi că această realitate este un simplu vis?

7. În vise nu am simțit niciodată durerea intensă, foamea sau setea, iar formele ființelor care îmi apăreau în aceste stări onirice erau întotdeauna efemere și schimbătoare, înlocuindu-se reciproc cu o asemenea repeziciune încât de regulă nu mai rămânea nimic din aparițiile precedente. Imaginile se succedau una după alta, într-o manieră aparent miraculoasă, dar niciodată în secvențe logice. Fenomenul este incontestabil fascinant pentru un observator tăcut, dar nu poate fi comparat cu nici un chip cu ceea ce ni se întâmplă acum.

8. Priviți cât de logice sunt discursurile lui Blum și ale prietenilor săi! Cât de consistentă și de corectă din punct de vedere arhitectural este forma acestei case, și cât de impresionant este fiecare detaliu din ea!

9. Cum ar putea fi toate acestea un simplu vis? Nu, prietene, eu nu cred că trăim într-un vis, ci în realitatea cea mai concretă și mai sfântă care poate exista! De fapt, înclin să cred că cu cât vom deveni mai conștienți de această realitate și de legile ei, acceptându-le și înclinându-ne în fața lor, cu atât mai bine ne va merge în această lume. În acest context, transfigurarea subită a acelei creaturi capătă pentru mine o semnificație cu totul nouă! Ce spuneți de raționamentul meu?”

10. Vienezul cârcotaș: „Prietene, ai perfectă dreptate. Nu pot decât să fiu de acord cu tine. Ceea ce nu înțeleg totuși este cum se face că spiritele se lasă cuprinse de pasiune, într-un sens sau în altul (favorabil sau defavorabil) inclusiv în această lume. De pildă, mie tot nu mi-a trecut supărarea pe acea creatură care s-a transformat între timp într-o ființă de o frumusețe celestă. La fel și pe acel prieten și iubit al ei, la care am căutat înțelegere, dar de la care nu am primit în schimb decât mustrări și acuze. Pe scurt, m-am simțit ofensat până în străfundurile ființei mele, lucru pe care un om de onoare nu îl poate niciodată trece cu vederea. De fapt, acest lucru mă intrigă cel mai tare: că inclusiv în această lume a spiritelor, despre care se presupune că este alcătuită după principiile cele mai înalte ordini divine, sufletul se poate simți rănit, ofensat și chiar furios de moarte! Explică-mi, te rog, acest lucru, și îți voi rămâne recunoscător de-a pururi!”

11. Cel căruia i s-a adresat, pe numele său Max Olaf, îi răspunde: „Prietene, explicația este cât se poate de simplă! Ce înseamnă o ofensă? Nimic altceva decât o mustrare pentru aroganța noastră naturală. După părerea mea, aroganța este acel sentiment al sufletului care consideră că originea sa divină îi aparține numai lui, nu și celorlalți, pe care îi privește ca fiind inferiori lui, ba chiar niște viermi ai pământului! Dacă cineva sau ceva încearcă să se împotrivească acestei idei favorite a sufletului, sugerându-i acestuia că se află pe picior de egalitate cu el, sufletul percepe această opoziție ca pe ceva dureros, un fel de obstacol care îl rănește, căci își dă seama că ceilalți nu îi recunosc calitățile ieșite din comun pe care și le atribuie el însuși. De altfel, această poziție a sufletului mi se pare cât se poate de inconsistentă și de ilogică; în realitate, dacă dorește să se bucure de adevăratele beneficii ale originii sale divine, sufletul ar trebui să meargă exact pe calea opusă!

12. Pe pământ, cei care se consideră superiori au la dispoziție tot felul de mijloace pentru a-și impune cu forța opiniile în fața celorlalți, confirmându-și astfel singuri că orgoliul lor este justificat. În această lume, în care nu mai există bani și nobilime, baionete și puști, etc., rezultatele acestei vanități a sufletului (care nu are nici o justificare reală) devin dintr-o dată dureros de evidente, căci este fundamental greșit ca o creatură să se considere superioară unei alte creaturi egală cu ea. De fapt, este o adevărată nebunie!

13. Logica și experiența ne învață că cei mai fericiți oameni sunt cei care nu așteaptă nimic de la semenii lor. De aceea, este absurd să încerci să îți atingi fericirea urmărind un ideal care este imposibil de atins! Spune-mi: ce efort crezi că merită să cultive omul care dorește să atingă starea de fericire - efortul de a-și îndeplini toate dorințele sufletului, care proliferează în interiorul acestuia mai rapid ca buruienile, sau efortul de a reduce aceste dorințe la un minim absolut necesar?”

14. Cârcotașul: „În mod evident, cel din urmă, căci cu cât omul are nevoie de mai puține lucruri pentru a fi fericit, cu atât mai ușor îi va fi să devină astfel!”

15. Max Olaf: „Absolut corect! Exact așa stau lucrurile, și așa vor rămâne ele pentru totdeauna.

16. În acest caz, haide să acționăm în consecință, iar astfel de creaturi nu ne vor mai deranja vreodată. Ce zici, am dreptate sau nu?”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !