Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 10.12.2019, 08:47
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:09    Post subject: Capitolul 70 - Situația maritală a cârcotașului. Generalul dispus să îl ajute. Reply with quote

Capitolul 70
Situația maritală a cârcotașului. Generalul dispus să îl ajute.

1. Cârcotașul: „Frate Max, ai vorbit foarte bine! Ai rostit cuvinte adevărate și pline de viață. Așa cum știi, eu am fost un mic nobil de țară, la fel ca și tine. Părinții mei nu au făcut niciodată parte din pătura avută a societății, așa că nu mi-au putut da o educație mai bună decât au primit ei înșiși. Am ajuns să fac parte din rândurile armatei dintr-o simplă întâmplare. Din fericire, am fost băiat bun și disciplinat, așa că mi-am câștigat rapid simpatia colonelului meu. Acesta m-a trimis la colegiul militar, unde am învățat rapid să citesc, să scriu și să calculez. Am devenit astfel unul dintre cei mai bine pregătiți membri ai regimentului, avansând rapid la gradele de fruntaș, caporal, sergent, iar apoi ofițer. Desigur, dată fiind poziția și calitățile mele, nu am rămas indiferent nici la farmecele sexului frumos.

2. Din nefericire, am avut neșansa să cunosc fata unui mare aristocrat, cu ocazia unui bal pentru corpul ofițerilor pe care l-a dat acesta. Fata mi-a plăcut, dar se pare că eu i-am plăcut chiar mai mult. Pe scurt, s-a îndrăgostit lulea de mine și nu a făcut nici un secret din acest lucru! Prin comparație cu baronul, eu eram fiul unui simplu fermier extrem de sărac, neajungând ofițer decât grație unor avantaje fizice, mai degrabă decât unor merite personale. De aceea, familia fetei nu mă privea cu ochi buni. Pe de altă parte, iubirea nu este niciodată interesată de avere sau de rangul social!

3. Și astfel, m-am lăsat prins până peste cap în această poveste de dragoste, unica preocupare a mea și a iubitei mele fiind să ne căsătorim cât mai curând. Dar cum puteam face acest lucru? Cum să obținem consimțământul aristocratului, inclusiv zestrea firească pe care trebuia să i-o acorde acesta fiicei sale? Am încercat tot ce mi-a stat în puteri ca să obțin simpatia tatălui. În consecință, mi s-a interzis politicos să mai calc în casa lor! Ce credeți că s-a întâmplat în continuare?

4. Colonelul meu, care mă iubea ca pe un fiu, m-a sfătuit să îmi părăsesc serviciul, să călătoresc în Anglia și să încerc să obțin acolo o poziție militară impresionantă. Fiind el însuși un om bogat, mi-a dat fără nici o rezervă banii de care aveam nevoie pentru acest demers. I-am urmat sfatul. Ca să nu lungesc vorba, în numai o jumătate de an m-am înrolat în marina britanică și am ajuns căpitan pe un vas de război care a primit comanda de a naviga în India Orientală. Curajul nu-mi lipsea deloc, iar în curând am devenit unul dintre cei mai buni cunoscători ai artei navigației.

5. În cel mai scurt timp, m-am distins ca ofițer de marină și am devenit comandant de navă. Mi-am îndeplinit riguros toate obligațiile care mi-au fost atribuite, așa că am primit o sumedenie de decorații. După circa patru ani m-am întors în Anglia foarte bogat și am fost înnobilat. Am obținut inclusiv șase luni de concediu, pe care le-am folosit, desigur, ca să îmi rezolv chestiunea căsătoriei.

6. Când am ajuns din nou în patria mea, mi-am găsit încă în viață părinții și rudele, slavă cerului, după care m-am grăbit să îmi revăd celălalt părinte, pe colonelul meu, ajuns între timp general-maior. Reîntâlnirea a fost emoționantă. Prima mea grijă a fost să mă achit de datoria financiară la el, dar generalul nu a acceptat banii din aur pe care i-am așezat pe masă, spunându-mi: «Iubitul meu prieten, știi că nu am fost căsătorit niciodată și că nu am copii. De aceea, te consider unicul meu fiu, bucuria vieții mele, și implicit moștenitorul întregii mele averi. Consideră acești bani un simplu dar și nu mai pomeni niciodată de ei!»

7. Nu cred că mai trebuie să menționez că această declarație m-a mișcat până la lacrimi. Cine ar fi putut rămâne indiferent în fața unei astfel de declarații, din partea unui om atât de nobil? După ce am discutat pe îndelete, m-a întrebat dacă baroneasa din cauza căreia am plecat nu mi-a scris niciodată, sau dacă nu am încercat să iau eu legătura cu ea. I-am răspuns că i-am scris de trei ori, dar nu am primit nici un răspuns. M-am gândit totuși să-i fac o vizită și să îi cer baronului mâna fiicei sale, asta ca un semn de prețuire pentru el însuși (pentru general), știind cât de apropiat era de familia fetei.

8. Într-adevăr, generalul-maior a rămas foarte încântat să audă care sunt planurile mele, dar nu mi-a ascuns faptul că tatăl fetei era încă și mai greu de satisfăcut decât înainte în ceea ce îi privea pe pretendenții la mâna fiicei sale. Era un aristocrat extrem de bigot, așa că nu era deloc interesat de avere sau de meritele personale ale pretendenților, ci doar de rangul prin naștere al acestora. Altfel spus, trebuiau să facă parte din marea nobilime. De pildă, a respins el însuși titlul de conte, pentru simplul motiv că ar fi devenit astfel primul conte al liniei genealogice, în timp ce acum era ultimul baron al unei lungi astfel de linii genealogice.

9. Nu cred că mai trebuie să precizez ce impresie penibilă mi-a făcut această declarație. Ajunsesem eu însumi un nobil, dar cum puteam să demonstrez că am cel puțin 16 generații de strămoși nobili? Generalul-maior nu și-a pierdut însă speranța, fiind convins că aș putea încă să îl impresionez pe bătrânul aristocrat, dacă i-aș povesti numeroasele aventuri prin care am trecut pe mare, bătăliile cu monștrii marini și cu armatele dușmane, furtunile pe care le-am înfruntat, etc. Bătrânului îi plăceau la nebunie asemenea povești, așa că mai aveam totuși o șansă să-i câștig inima!

10. Am urmat sfatul prietenului meu și am fost într-adevăr primit de bătrânul aristocrat într-un mod ceremonial, ceea ce mi s-a părut un semn bun.

11. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare era faptul că Emma, fiica bătrânului și iubita mea, părea să strălucească de fericire, purtându-mi aceeași iubire ca la început. Mi-a spus că a primit într-adevăr scrisorile mele, dar a fost nevoită să-mi răspundă exclusiv prin lacrimile și prin tăcerea inimii sale. La fel ca prima oară, am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a-l convinge pe bătrânul aristocrat să îmi acorde mâna fiicei sale, dar în zadar! Pe scurt, după trei luni nu eram cu nimic mai avansat ca la prima mea vizită în acea casă.

12. Ce era de făcut? M-am consultat cu prietenul meu, generalul. După o vreme de reflecție, acesta mi-a spus: «Nu aș vrea să-ți dau un sfat prost, dar cred că va trebui să recurgi la o tactică mai dură. Fata are deja 26 de ani, așa că este pe deplin matură și poate decide singură în ceea ce o privește. Dacă are curajul să se mărite cu tine fără consimțământul tatălui ei, atunci nu mai ezita nici o clipă! Mi se pare că ți-a făcut ea însăși o astfel de sugestie, așa că s-ar putea să fie cât se poate de deschisă față de această posibilitate. Dacă planul va da greș, iar căsătoria nu se va putea încheia în Austria, atunci nu veți avea de ales și va trebui să fugiți imediat în Anglia, pentru a vă căsători acolo. Desigur, veți fi urmăriți de autorități, dar lasă asta în seama mea. Voi avea personal grijă ca urmăritorii să nu vă prindă. În rest, cred că te vei descurca singur».

13. Evident, mi-a plăcut foarte mult acest plan îndrăzneț, așa că am trecut imediat la punerea lui în aplicare. Într-adevăr, căsătoria nu s-a putut încheia în Austria, țară în care obstacolele erau prea mari, așa că am fugit împreună în Anglia, căsătorindu-ne chiar pe puntea fregatei mele, care ne-a transportat acolo. Cel care a oficiat căsătoria a fost capelanul vasului. Așa cum aveam să aflu mai târziu de la prietenul meu, am fost urmăriți, dar a avut el grijă să îi direcționeze greșit pe urmăritori. Și astfel, am reușit să mă căsătoresc cu fata viselor mele într-un mod absolut legal (cel puțin din punct de vedere oficial)”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !