Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 06:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:15    Post subject: Capitolul 71 - Norii se adună asupra căsniciei cârcotașului. Mireasa își revelează adevărata natură. Reply with quote

Capitolul 71
Norii se adună asupra căsniciei cârcotașului.
Mireasa își revelează adevărata natură.

1. Cârcotașul continuă: „La vremea aceea viața mi se părea un paradis terestru, căci îmi îndeplinisem scopul pentru care am luptat atât de mult. În cel mai scurt timp însă, nori grei au început să se adune asupra acestui paradis iluzoriu.

2. Mult iubita mea Emma era tot mai chinuită de remușcări pentru faptul că și-a părăsit tatăl, devenind din ce în ce mai tristă cu fiecare zi care trecea, regretând pasul făcut și blestemând clipa în care m-a cunoscut. I s-a făcut apoi dor de casă, slăbind din ce în ce mai mult și făcându-mă să devin chiar îngrijorat în ceea ce privește starea ei de sănătate. Am încercat tot ce mi-a stat în puteri pentru a-i schimba starea sufletească, dar în zadar! În aceste condiții, nu am avut de ales decât să părăsesc Anglia și să mă întorc cu ea la Viena, ca un om particular de afaceri.

3. Ajunși în capitala Austriei, am încercat mai întâi de toate să obținem iertarea tatălui Emmei, dar am aflat că acesta trecuse în lumea celor drepți, probabil mai mult de supărare decât datorită unei boli!

4. Pentru Emma, aceasta a fost ultima picătură. Rudele ei i-au reproșat amarnic moartea tatălui ei, acuzând-o direct de crimă și spunându-i că, atunci când a murit, acesta și-a întins disperat mâinile, strigând-o!! Toate aceste povesti au îmbolnăvit-o și mai tare pe Emma, iar eu am ajuns să cheltuiesc o adevărată avere pe medici, în cele din urmă s-a făcut bine, dar a continuat să fie extrem de capricioasă, cerându-mi nu de puține ori sacrificii pe care abia reușeam să le acopăr financiar, dar pe care i le-am îndeplinit până la ultima, cu cea mai mare blândețe și înțelegere. După numai doi ani, au murit și rudele ei, astfel încât soția mea, devenită între timp mamă a două fete, a moștenit o avere considerabilă. O vreme, am sperat că Emma va deveni astfel mai fericită și mai binevoitoare față de mine.

5. Abia după ce a semnat actele moștenirii am aflat însă cine era în realitate soția mea și cât de mult însemnam eu pentru ea! Aparenta ei instabilitate emoțională a dispărut ca prin farmec, fiind înlocuită de o goană nebună după plăceri și lux orbitor. Practic, Emma mea nu își mai refuza nimic.

6. I-am spus cu timiditate că o astfel de viață nu este tocmai nobilă și că m-a făcut mult mai nefericit decât o făcusem vreodată eu pe ea, că în Anglia aș fi ajuns până acum amiral, dacă nu aș fi renunțat la serviciul militar pentru a veni la Viena împreună cu ea, datorită iubirii pe care i-o purtam. I-am spus toate aceste lucruri cu lacrimi în ochi, dar unicul rezultat pe care am reușit să-l obțin a fost să dezlănțui un adevărat iad. S-a repezit ca o furie în camera ei, mi-a semnat un cec în valoare de 200 de florini (guldeni) și mi-a spus: «Iată, domnul și soțul meu (născut în familia unor crescători de porci!), la atât s-au redus cheltuielile tale cu mine. Acum părăsește te rog această reședință și caută-ți pe alta! Nu ai decât să le iei și pe cele două fete cu tine, căci nu sunt dispusă să cresc două pușlamale pe care, în orbirea mea, le-am conceput împreună cu un țăran! Adio și n-am cuvinte! Acum suntem chit!»

7. După care mi-a trântit ușa în față, lăsându-mă consternat, în timp ce micuțele mele copile plângeau și mă strângeau în brațe. După circa două ore am încercat să intru din nou în camera ei, dar nu mi s-a permis. Valetul personal al Emmei mi-a spus că este dorința baronesei să părăsesc de îndată casa. I-am spus acestuia să o anunțe pe doamna că nu am nevoie de banii și de casa ei, și că voi continua să îmi trăiesc viața și să îmi cresc fetele folosindu-mă de averea mea legal dobândită! 8. M-am grăbit așadar să ajung în camera mea, chemându-mi personalul. Le-am poruncit servitorilor să îmi strângă imediat lucrurile, căci trebuie să părăsim în grabă casa. «Cine nu se va conforma, va fi dat imediat afară!» Servitorii mei au făcut fețe lungi și au căscat ochii mari de uimire, dar mi-au îndeplinit imediat porunca.

9. În timp ce eram ocupat cu împachetarea, cineva a bătut la ușa mea. Cine credeți că era? Bunul meu prieten, generalul-maior, care tocmai atunci venise la Viena cu niște probleme pe care le avea de rezolvat! «Hei, ce faci aici? m-a întrebat el. Te muți?» I-am povestit imediat totul, explicându-i că vina nu îmi aparține deloc!

10. La început, generalul nu știa dacă să râdă sau să plângă. Abia după o vreme și-a adunat gândurile și mi-a spus: «Bietul meu prieten, liniștește-te! Dacă aceasta este adevărata față de soției tale, mai bine bucură-te că ai scăpat de ea în această manieră onestă! Păstrează însă cecul pe care ți l-a dat, de dragul copilelor tale, căci nu este înțelept să renunți la o sumă atât de mare numai de dragul orgoliului!»

11. Imediat după ce am primit acest sfat de bun simț din partea generalului, valetul Emmei a năvălit în cameră și mi-a spus: «Doamna dorește să știți că nu acceptă cu nici un chip să primească înapoi banii pe care vi i-a trimis! În schimb, dacă suma vi se pare insuficientă, este dispusă să o mărească!» Mi-am mușcat buzele de furie, incapabil să mai rostesc vreun cuvânt. În locul meu a luat cuvântul generalul, care i-a spus valetului: «Comunică-i doamnei că prin comparație cu sacrificiile pe care le-a făcut acest om pentru ea, suma de 200 de florini nu înseamnă mai mult decât o simplă pomană pentru un cerșetor. Nu așa se plătește onoarea unui ofițer de rangul acestui domn! De aceea, spune-i doamnei să bage adânc mâna în cufărul cu bani și să-i aloce adevărata recompensă pe care o merită soțul ei (un om fără egal, așa cum nu va mai întâlni vreodată altul), pentru faptul că i-a călcat în picioare onoarea așa cum a făcut-o! Spune-i doamnei că eu, prințul N.N., tatăl adoptiv al acestui om care a devenit fiul meu preaiubit, sunt cel care solicit acest lucru de la ea! Spune-i de asemenea să nu mai îndrăznească niciodată să se afișeze în lume purtând numele soțului ei! Mă înțelegi?» Valetul i-a răspuns: «Da, înălțimea Voastră!» «Atunci, dispari din ochii mei!», a tunat generalul. Valetul s-a înclinat până la pământ, după care a șters-o ca din pușcă.

12. După o vreme, ușa s-a deschis și baroneasa și-a făcut năvalnic apariția, frângându-și mâinile și implorându-ne iertarea, mie și generalului. Ne-a adus tot felul de argumente, vorbind de temperamentul ei aprins și de faptul că s-a pripit, ca de obicei.

13. Generalul a lăsat-o să termine, după care i s-a adresat cu detașare: «Doamnă, l-am cunoscut foarte bine pe bigotul tău părinte și te cunosc foarte bine și pe tine! Așchia nu sare departe de trunchi, așa că nu mă aștept ca tu să fii foarte diferită de tatăl tău. Deși fostul tău soț nu este fiul meu fizic, l-am rugat pe împărat să-mi acorde dreptul să îl adopt sub titlul de conte și să-i las moștenire averea mea, lucru pe care maiestatea sa l-a acceptat, știind că nu am copii. Dacă aș muri mâine, ar deveni prinț, mă înțelegi? Chiar dacă alți membri ai nobilimii vor face presiuni asupra împăratului să nu accepte să îi acorde acest titlu nobiliar, el va rămâne oricum fiul meu și unicul moștenitor al întinsei mele averi! Drept urmare, el nu are nevoie nici de casa, nici de averea ta! M-ați înțeles, doamnă?” Baroneasa i-a răspuns: «O, înălțimea Voastră și dragă tată-socrule! Sunt dispusă să îți dăruiesc întreaga mea avere, cu condiția să mă ierți și să nu mi-l răpești pe soțul meu mult iubit!»

14. Generalul: «Aha, fetițo! Acum că ai aflat că acest «crescător de porci», după cum îi spuneai până nu demult, urmează să devină moștenitorul meu, ai început din nou să simți pentru el o iubire fără seamăn! Nu cred că îți va mai merge a doua oară! De aceea, întoarce-te în camera ta, căci am lucruri importante de discutat cu fiul meu». Emma a continuat însă să îi implore iertarea, cu o ardoare și mai mare, jurând pe tot ce avea mai scump pe lume că ar fi preferat de o mie de ori să fie ea însăși o crescătoare de porci pentru tot restul vieții decât să mă părăsească fie și numai pentru un singur minut! «Bine, i-a răspuns generalul, vom vedea imediat care este adevărul! Mă simt îndrituit să îți testez sinceritatea, și vom vedea cum vei trece acest test!» «Fă orice dorești cu mine, înălțimea Ta, dar nu voi accepta să mă despart de soțul meu mult iubit decât dacă voi muri!» Generalul: «Bine, vom vedea cât de curând, draga mea baroneasă! Ți-am dat deja testul de care îți vorbeam, și nu l-ai trecut! Acum îmi iubești fiul, dar numai pentru că a devenit moștenitorul meu. Ei bine, acesta a fost testul: ți-am spus această minciună ca să văd cum vei reacționa, și imediat te-ai îndrăgostit 'spontan' de el. Mare naivitate! Ți-am spus că va deveni moștenitorul meu numai pentru a-ți face dovada lipsei tale de noblețe: când nu ai mai văzut în el un simplu crescător de porci, ci un prinț, ai devenit subit foarte smerită! Ce ai zice însă dacă ți-aș spune că totul a fost o minciună, special concepută pentru a-ți testa iubirea față de soțul tău, și că acesta (deși îmi este într-adevăr la fel de drag ca un fiu, fiind un om minunat) nu este totuși decât un fiu de țăran?»

15. Auzind această veste proastă, Emma s-a schimbat imediat la față, țipând: «Cum!? Așa se vorbește cu fiica baronului N.N.? Așa deci! Soțul meu nu este un prinț, ci un simplu țăran, devenit recent un gentleman englez! O, ce rușine sunt nevoită să suport! Eu, o baroneasă cu o familie veche de generații, să fiu tratată ca o simplă muritoare de rând! Hei, valetule!» Valetul: «Ce dorește doamna?» Emma: «Grăbește-te în camera mea și adu-mi documentele de pe masa mea, ca să pot 'repara' onoarea acestui țărănoi ofensat!» Generalul: «Acest lucru nu va mai fi necesar, doamnă! Știam că te vei descurca chiar mai prost la cel de-al doilea test decât la primul. Ești cine ești, și așa vei rămâne toată viața. Sper că înțelegi ce vreau să spun! Cât despre acest fiu al meu, el este un om cu adevărat nobil, în pofida originii lui simple! De aceea, dispari din ochii noștri!»

16. Auzind aceste cuvinte, Emma se întoarce din nou la 180 de grade, spunând: «Înălțimea Ta, spui că mi-ai încercat astfel sentimentele, dar nu ții cont de faptul că aș fi putut juca teatru, pentru a mă convinge la rândul meu de iubirea reală a acestui bărbat. Căci trebuie să îți mărturisesc că domnul și stăpânul meu s-a purtat în ultimul an și jumătate cu o răceală inexplicabilă față de mine, care m-a făcut să mă simt complet nefericită. I-am făcut numeroase aluzii în acest sens, spunându-i că nu mai par să însemn pentru el ceea ce însemnam odată! Dar domnul conte aici de față a știut de fiecare dată să găsească o mie de pretexte, care mai de care mai rizibil. Se pare așadar că undeva exista o problemă!

17. Acum sunt bogată, așa că dispun de mijloacele necesare pentru a testa inima soțului meu. De aceea, am dat tot felul de petreceri și de baluri, lăsându-mă curtată de bunăvoie de alți cavaleri și încercând astfel să detectez o urmă cât de mică de gelozie din partea lui. Dar eforturile mele s-au dovedit în zadar! Mi s-a părut chiar că îi face plăcere să vadă alți bărbați făcându-mi curte în locul lui! Mult timp, m-am simțit umilită, dar răceala dintre noi a continuat să crească, iar soțul meu a uitat cu desăvârșire calea către dormitorul nostru comun. De aceea, m-am decis să îl supun astăzi acestui test suprem, pentru a vedea ce se ascunde cu adevărat în inima lui!

18. Nici acest test nu s-a dovedit însă un succes. De aceea, văzând că am pierdut pentru totdeauna iubirea lui, sunt dispusă să accept această situație, în numele lui Dumnezeu!

19. Acesta este adevărul deplin, înălțimea Ta. Atât timp cât eram o dezmoștenită a sorții, m-a iubit cu o ardoare greu de înțeles, dar de îndată ce am dovedit unica moștenitoare a unei mari averi, între noi s-a terminat totul. Nu numai că a renunțat să mă mai mângâie, dar a început chiar să pară enervat de această nouă situație, spunându-mi adeseori în față: 'Banii tăi sunt un blestem pentru această casă!' De aceea, o las pe înălțimea Ta să judece singur în ce măsură sunt o păcătoasă atât de mare pe cât pare să creadă, împreună cu fiul său adoptiv!»
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !