Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 06:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:26    Post subject: Capitolul 74 - Surprizele se țin lanț. Nobilul cârcotaș descoperă niște cunoștințe vechi. Sfatul bun al lui Olaf. Reply with quote

Capitolul 74
Surprizele se țin lanț.
Nobilul cârcotaș descoperă niște cunoștințe vechi.
Sfatul bun al lui Olaf.

1. Max Olaf ia din nou cuvântul: „Dragul meu prieten, povestea căsniciei tale începe să devină extrem de neplăcută! De aceea, îți propun să ne oprim aici, cu atât mai mult cu cât îmi este cât se poate de familiară, dat fiind că eu însumi am fost în lumea exterioară acel colonel, iar mai târziu general, care a făcut din tine dintr-un om simplu și lipsit de educație o personalitate a nobilimii vieneze (chiar dacă în această lume a spiritelor mi se spune Max Olaf)! Cât despre acest prieten, aici de față, care a încercat mai devreme să ne convingă că transformarea acelei creaturi feminine dintr-o femeie de nimic într-un adevărat înger al cerului a fost un simplu vis, ei bine, el a fost pe pământ baronul și tatăl acelei fete care a devenit soția ta împotriva voinței lui. Dorești cumva să știi și cine este soția ta în această lume a spiritelor, femeia cu care te-ai luptat pe pământ timp de mai bine de 20 de ani? Ei bine, privește-o pe acea creatură hidoasă, pe jumătate dezbrăcată și slabă ca paiul, care se uită la tine cu ochi temători din spatele baronului! Ce zici de acest final surprinzător al poveștii vieții tale? Ești mulțumit de felul cum s-au terminat lucrurile?”

2. Vienezul cârcotaș: „Doamne, ce șoc! Ei bine, trebuie să recunosc că lucrurile evoluează cu totul neașteptat! După toate aparențele, se pare că drama vieții mele va continua în această lume, unde urmează actul doi! Ce zici, bunul meu prieten!?”

3. Max Olaf: „Dragă prietene, sunt din ce în ce mai convins că va trebui să apelăm și noi la acel Domn al casei, dacă dorim să avem parte de o continuare mai fericită a acestei drame individuale! Trebuie să îți mărturisesc că în timp ce îți ascultam în tăcere povestirea, nu mi-a scăpat faptul că în încăperea în care ne aflăm s-au produs anumite transformări care m-au impresionat la culme. De pildă, înfățișarea femeii cu care te-ai certat mai înainte s-a schimbat din nou, devenind de-a dreptul angelică. Cu cât iubirea ei față de acel om interesant pare să devină din ce în ce mai mare, cu atât mai frumoasă și mai înțeleaptă devine ea! Mai mult decât atât, se pare că nu este deloc singură în fericirea ei. Constat că foarte multe persoane care până recent stăteau la fel de nefericite ca și noi s-au apropiat și s-au atașat de acel om, schimbându-și instantaneu înfățișarea, hainele și sentimentele!

4. Prietene, privind aceste lucruri dintr-o perspectivă lumească, nu le pot numit altfel decât miracole!

5. Privește de pildă scena de colo, pe care se află cele 24 de dansatoare; acestea arată deja de-a dreptul celeste! Iar dincolo, așezați la masa aceea pe care se află pâine și vin, se află democratul Robert Blum, Messenhauser, pe care îl cunoaștem cu toții, doctorul Becher și editorul Jellinek! Privește ce demnitate sfântă emană din privirile lor și cât de profund a devenit limbajul lor! Cât de distins și de nobil este comportamentul lor!

6. Dar mai presus de orice, cel care reprezintă centrul atenției tuturor este acel om minunat, care îi face practic curte femeii transformate, căci văd că nu discută decât despre iubire cu ea. Toată lumea se uită la el, și orice și-ar dori, toți apelează imediat exclusiv la el. La rândul lui, el nu pare să le refuze nimic, iar voința lui se realizează instantaneu, ca și cum ar avea puteri supranaturale. Deși comportamentul lui este cât se poate de simplu și de nepretențios, nu pot să contest că are o grație înnăscută și celestă. Privindu-l atât de mult timp, trebuie să vă mărturisesc că am devenit eu însumi extrem de atașat de el, iubindu-l cu aceeași iubire cu care îți iubești cel mai bun prieten!

7. Dorința mea cea mai arzătoare a devenit aceea de a alerga la ei și de a-l mângâia la fel cum procedează un comandant de armată cu steagul dușmanului pe care a reușit să îl cucerească și care atestă victoria sa deplină! Spune-mi, prietene, nu simți o dorință asemănătoare? Dar voi, baronule care interpretezi visele și fiica ta, Kunigunde-Emma?”

8. Vienezul cârcotaș: „În ceea ce mă privește, trebuie să recunosc că încep să simt exact la fel ca tine. Nu știu însă dacă putem spune același lucru și în privința fostului meu socru și a Emmei. Poate ea ar putea să simtă ceva, căci în ultimele zile de viață a dat dovadă de o oarecare religiozitate. În ceea ce îl privește pe domnul baron aici de față, nu îmi dau seama ce gândește și cum simte acesta. Un lucru este cert, și anume că în această lume a spiritelor nu va ajunge prea departe dacă și-a păstrat convingerile anterioare referitoare la superioritatea descendenței sale nobile!”

9. Baronul: „Dragul meu ginere care mi-ai furat unica fiică! Te sfătuiesc să îți faci mai întâi curățenie în propria ogradă! Dacă mi-aș propune să le revelez celor de față tot ce ai făcut și ce ai spus pe pământ, te asigur că nu ți-ar fi ușor! Ți-am iertat însă atitudinea ta din acele vremuri, așa că acum suntem chit. Dacă totuși mai păstrezi un oarecare avantaj asupra mea în această lume ce seamănă teribil de bine cu cea onirică, atunci ai decența și fă dovada bunătății tale, pe care nu mi-ai arătat-o deloc în timpul vieții pe pământ, când mi-ai răpit unica fiică, luându-mi astfel unicul motiv pentru care mai trăiam. Căci acolo Emma era întreaga mea viață, iar tu mi-ai furat-o! Te-am iertat deja pentru acest lucru, așa că nu mai pune întrebări prostești legate de sentimentele noastre! Mai bine ne-ai ajuta pe mine și pe sărmana mea fiică, în măsura în care acest lucru îți stă în vreun fel în puteri!”

10. Max Olaf: „Ai vorbit foarte bine, prietene, și ai perfectă dreptate. Ginerele tău este gata să vă ajute, căci bunăvoința nu i-a lipsit niciodată. Singurul lucru care ne lipsește în această lume este capacitatea de a face acest lucru. Sper însă ca Dumnezeu să îl ajute măcar pe unul dintre noi, pentru ca acesta să îi ajute la rândul lui pe ceilalți!”

11. Baronul: „Îți mulțumesc din inimă pentru aceste cuvinte! Adevărul este că eu și cu Emma avem o nevoie disperată să fim ajutați. Timp de 20 de ani, care mi s-au părut cât 2000, am rătăcit prin această lume într-un pustiu desăvârșit. Până astăzi, nu am simțit nici cea mai mică alinare, nici cel mai mic ajutor, nici măcar o luminiță cât de mică! Tu ești prima ființă care și-a propus să mă ajute de când mă aflu aici, în acest vis care seamănă mai degrabă cu un fel de coșmar. O, prietene, sper să duci la bun sfârșit ceea ce ai început, iar răsplata pe care o vei primi va fi însăși viața și inima mea!”

12. Max Olaf: „Dragi prieteni, și tu, draga mea Emma! Urmați-mă cu credință către acel om minunat, care tocmai conversează cu doctorul Jellinek. Odată ajunși în fața lui, mă voi închina și îi voi solicita ajutorul în numele meu, dar și al vostru! Dacă îl voi convinge să ne ajute, atunci nu am nici cea mai mică îndoială că acest ajutor va veni și va fi cât se poate de consistent! Va trebui însă să ne controlăm la sânge comportamentul în fața lui, după câte am observat studiindu-i pe ceilalți. Căci oricât de bun ar fi, înțelepciunea lui este pe măsură, iar gândurile noastre îi sunt cunoscute înainte chiar ca noi să fi avut timpul necesar să cumpănim mai profund asupra lor. De aceea, trebuie să fim cât se poate de sinceri, fără prefăcătorii și ipocrizie, căci privirii sale ascuțite nu îi scapă nimic! Veniți așadar cu mine, și poate ne vom găsi salvarea alături de el!”

13. Cârcotașul: „Frate, ce-ar fi să te duci mai întâi tu la el și să-i vorbești în numele nostru, al tuturor? Ca să fiu sincer, mi-e puțin frică de el, nu știu nici eu de ce!”

14. Baronul și Emma rostesc aceeași rugăminte, așa că generalul Max Olaf le răspunde: „Dragi prieteni, voi face tot ce-mi va sta în puteri ca să vă ajut! De aceea, fruntea sus, căci intuiesc că mă voi întoarce la voi cu un răspuns pozitiv!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !