Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 07:03
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:29    Post subject: Capitolul 75 - Rugămintea lui Olaf de dragul prietenilor săi. Promisiunea Domnului – Pescarul de suflete. Reply with quote

Capitolul 75
Rugămintea lui Olaf de dragul prietenilor săi. Promisiunea Domnului – Pescarul de suflete.
Încăpățânarea și orbirea cârcotașului.

1. După aceste cuvinte, Max Olaf se îndreaptă către Mine, se înclină până la pământ și îmi spune: „Mult iubite prietene, de o noblețe și o înțelepciune fără seamăn! Nimic din toate miracolele care s-au întâmplat în preajma ta nu mi-au scăpat. Am observat astfel că totul pare să se învârtă în jurul tău! Cel puțin în interiorul acestei case, tu pari să fii fundamentul tuturor lucrurilor, și după toate aparențele, fericirea sau nefericirea noastră pare să depindă numai de tine. Din câte am observat, cine a câștigat grația ta, a câștigat totul! De aceea, având încredere în bunătatea ta fără margini, mi-am luat libertatea să te implor din străfundurile inimii mele să îți reverși binecuvântarea și grația asupra acelor trei oameni de colo, cei doi bărbați și acea sărmană femeie! Există încă o mare doză de păcate terestre care ne acoperă pe toți trei, de apăsarea cărora cu greu putem scăpa în această lume a spiritelor, dar îți mărturisesc în numele lui Dumnezeu că avem cu toții cele mai bune intenții din lume, așa că vom face tot ce ne va sta în puteri ca să ne corectăm comportamentul și atitudinea, astfel încât să devenim vrednici de grația ta”.

2. Eu: „Mult iubitul Meu prieten și frate, îți spun un singur lucru: adu-i pe cei trei la Mine! Căci ce părinte nu își apleacă urechea la cererea unuia care vine să îi implore grația pentru propriii săi copii? Ascultă-Mă: nici chiar cel mai aspru părinte de pe pământ nu ar face așa ceva; cu atât mai puțin aș putea proceda Eu în acest fel, căci în Mine sălășluiește în toată plenitudinea ei iubirea Tatălui Ceresc! De aceea, grăbește-te și adu-i la Mine pe toți cei care doresc să fie în preajma Mea!”

3. Cu inima plină de bucurie, Max Olaf îmi spune: „O, prietene, știam eu că pașii care m-au condus către tine nu vor fi în zadar! Îți mulțumesc anticipat în numele lor, căci îi văd deja plângând de fericire! O, ție îți mulțumesc, Doamne!”

4. Eu: „Bine, dragul Meu prieten și frate, dar am așteptat ca în tot acest timp să ascult de la tine și o cerere făcută în numele tău; și totuși, nu am auzit nimic în această direcție. Nu simți și tu dorința de a deveni mai fericit decât ești în clipa de față?”

5. Olaf: „O, prieten celest, de o bunătate infinită! Ascultă-mă: natura mea mă face să mă bucur mai mult atunci când îi văd pe cei dragi fericiți decât când sunt fericit eu însumi! La fel s-au petrecut lucrurile și când trăiam pe pământ. De aceea, uit întotdeauna să am grijă de mine, căci mă preocupă mai degrabă bunăstarea celor din jur! Te implor așadar, mult iubite prietene, să nu fii supărat pentru că m-am mărginit să îți implor grația exclusiv pentru prietenii mei, căci am uitat cu totul de mine, ca și cum eu nu aș conta deloc prin comparație cu cei în numele cărora am venit să intervin pe lângă tine! Ce-i drept, aș avea și eu câteva nevoi personale, dar prefer să îi văd mai întâi fericiți pe cei din jur!”

6. Eu: „Ascultă, dragul Meu prieten și frate! Știam foarte bine cum este alcătuită inima ta, care se află într-o armonie perfectă cu a Mea. De aceea, scopul Meu atunci când ți-am pus acea întrebare nu a fost acela de a afla de la tine ce anume îți dorești cu adevărat, ci doar de a te pregăti sufletește pentru o grație pe care deocamdată nu ai putea-o înțelege. Voi avea însă personal grijă să te ajut să înțelegi cât de curând despre ce este vorba! De aceea, du-te și adu-i la Mine pe cei care sunt atât de aproape de inima ta! Mai mult decât atât, împovărează-ți inima și cu alte ființe, căci adevăr îți spun: toți cei pe care îi vei aduce la Mine vor fi primiți! Înțelegi ce îți spun? Da, văd că înțelegi!”

7. Max Olaf se înclină adânc în fața Mea, după care se întoarce la ai lui, care îl așteaptă cu o nerăbdare vizibilă. De îndată ce ajunge printre ei, baronul se și grăbește să îl întrebe cum l-am primit.

8. Max Olaf: „Dragii mei, adevăr vă spun tuturor: am fost primit cât se poate de favorabil! Nu numai că vă va primi pe voi, dar îi va primi în egală măsură și pe toți ceilalți din grupul nostru care vor dori să ne însoțească! De aceea, vă propun să îi întrebăm pe toți cei din această mulțime dacă doresc să ni se alăture!”

9. Baronul: „O, dragă prietene, privește-le și pe cele două femei din spatele Emmei - ele sunt celelalte două fiice ale mele! Și mai în spate se află soții lor, urmați de câțiva servitori credincioși. Crezi că ar putea fi primiți și aceștia, dacă ne-ar însoți?” Max Olaf îi răspunde: „Adu-i chiar acum aici! Toți cei care vor veni cu noi vor fi acceptați, căci am primit cuvântul Lui divin în acest sens! Aș dori să mai strângem însă câteva persoane”.

10. Cârcotașul ia și el cuvântul: „Ascultă, prietene, am o idee: îți propun să îi întrebăm în bloc pe toți cei pe care îi cunoaștem dacă doresc să vină cu noi. Cei care ne vor răspunde ne vor putea urma. În schimb, ceilalți vor trebui să rămână, căci nu cred că avem dreptul să luăm pe cineva cu forța”.

11. Max Olaf: „De bună seamă că nu avem de gând să forțăm pe nimeni, dar aș dori să le explicăm mai întâi de ce dorim să ne însoțească, pentru binele lor! Ți se pare că există vreo coerciție în această explicație?” Cârcotașul: „Depinde cum privești lucrurile. De pildă, o explicație mai superficială nu va avea nici un efect major asupra lor; în schimb, una prea fundamentată poate fi considerată foarte bine o coerciție, căci este legată de ideea de autoritate. Cum s-ar spune, voința unui om convins prin asemenea mijloace nu mai poate fi considerată liberă”.

12. Max Olaf: „Prietene, mă tem că exagerezi cu această interpretare. Dacă tu numești coerciție ceva ce îi ajută pe oameni să își schimbe ideile, opiniile și concluziile, înseamnă că orice formă de educație este o formă de coerciție! Eu cred, dimpotrivă, că rostul educației este tocmai acela de a le impregna elevilor liberul arbitru care le lipsește, făcându-i să adopte idei și concepte diferite, chiar contradictorii, după primele impresii, exclusiv senzoriale, pe care și le fac singuri. Cred, așadar, că educația este ceva bun, nu ceva rău. Dacă spiritul uman poate ajunge la maturitate (deci la o stare autentică de libertate interioară) exclusiv cu ajutorul unui sistem obligatoriu de educație, nu văd de ce în lumea spiritelor o explicație detaliată ar pune în pericol liberul arbitru al omului! De aceea, dragul meu prieten, nu-ți mai bate capul cu asemenea aspecte filozofice! Dacă totuși lucrurile se vor sfârși prost, îmi voi asuma singur întreaga responsabilitate în fața Celui care mi-a dat cuvântul Lui divin, spunându-mi că îi va primi la El pe toți cei pe care îi voi aduce cu mine. În aceste condiții, voi începe prin a arunca plasa credinței în mijlocul acestui banc de pești, în speranța că voi prinde cât mai mulți dintre ei. Dacă voi prinde o captură bogată, cu atât mai bine! Dacă nu, vom fi nevoiți să ne mulțumim cu ce avem!”

13. După aceste cuvinte, Max Olaf începe să le vorbească oamenilor, încercând să-i convingă să vină la Mine și aducându-le tot felul de argumente în această direcție, își găsește astfel circa 20 de adepți, în timp ce ceilalți mormăie: „Dacă vom avea chef să venim și noi, ne vom găsi singuri drumul! Nu e nevoie să fim conduși de moșul ăsta plin de fumuri!”

14. Max Olaf se întoarce așadar cu captura lui, spunând bucuros: „Priviți, prieteni, am avut o captură bună! Haideți acum să mergem la Acela care ne poate ajuta să ne vindecăm și să ne simțim mai bine! Căci mi-a dat cuvântul Lui divin în această privință!”

15. Cârcotașul: „Dragă prietene, nu înțeleg ce tot o ții cu cuvântul lui «divin»! Cum crezi tu că un spirit uman, fie el și desăvârșit, ar putea avea un cuvânt divin? Chiar îl consideri un fel de Apolo?”

16. Max Olaf: „Da, chiar asta cred, și nu mă sfiesc să recunosc deschis în fața ta acest lucru! Cuvintele pe care mi le-a adresat nu au căzut pe nisip, ci au prins imediat rădăcini în profunzimile vieții mele! Înțelegi în ce constă această putere? Eu mi-am întrebat inima, iar spiritul din ea mi-a răspuns: «Așa este! Crezi cu toată convingerea! El este Acela pe care îl iubești mai presus de orice, și nu mai există nimeni în afara Lui!» Dar să nu mai vorbim inutil, ci mai bine să mergem la El! Binecuvântați vor fi cei care mă vor urma!”

17. Cârcotașul: „Ba te rog să mă scuzi, prietene, altminteri cât se poate de stimabil! Dacă aceasta este premisa de la care pornim, eu nu te pot urma! Să consideri un om ca fiind Dumnezeu cel unic!? Ei bine, asta e prea mult pentru mine! Nu am nimic cu înțelepciunea lui remarcabilă, îi recunosc puterea uluitoare și bunătatea nemărginită, căci uite ce a făcut din acea femeie primitivă! Dar aș dori să încetezi cu pretenția că el ar fi una cu Divinitatea, despre care se știe că i-a spus lui Moise: «Nu trebuie să ai un alt Dumnezeu» și «Nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu fără să moară, căci Dumnezeu este un foc care arde totul». Chiar și înțeleptul evreu Iisus, pe care știu că l-ai considerat de asemenea una cu Dumnezeu, a spus, mi se pare că în Ioan: «Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, dar cine aude și primește cuvântul Lui, trăind în acord cu acesta, va primi astfel Duhul Sfânt, care va locui în el»! El nu spune însă nicăieri că un spirit uman, fie el și născut din Dumnezeu, poate fi pus pe picior de egalitate cu Divinitatea Supremă, al cărei sălaș este lumina eternă și absolut inaccesibilă pentru noi! De vreme ce afirmi asemenea aberații în legătură cu acel mag care a transformat-o pe femeia aceea, ei bine, eu nu pot veni cu tine la el!”

18. Max Olaf: „Dragă prietene, fă după cum dorești! Chiar tu ai fost acela care mi-a demonstrat mai devreme că nu trebuie să forțez pe nimeni, așa că nu voi mai încerca să te conving de ceea ce nu dorești cu nici un chip să crezi”.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !