Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 07:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:42    Post subject: Capitolul 76 - Cinstitul lustragiu. Mierl nu este întâmpinată cu bucurie. Reply with quote

Capitolul 76
Cinstitul lustragiu. Mierl nu este întâmpinată cu bucurie.
Rufele murdare, ale cârcotașului sunt expuse în văzul tuturor.
Spiritul ofensat al aroganței părăsește grupul.

1. Între timp, Franz, despre care am vorbit mai sus și care pe pământ fusese lustragiul cârcotașului nostru, s-a îndreptat către acesta și i-a spus: „Deși în această lume suntem cu toții la fel, doresc totuși să-i spun Înălțimii Voastre: Înălțimea Ta, nu te-ai schimbat deloc față de felul în care erai pe pământ, fapt care pur și simplu nu mi se pare normal, mă înțelegi? În lumea fizică ai fost un om puternic, bogat peste măsură, în special datorită soției tale. Toate acestea s-au terminat însă, căci acum ne aflăm în lumea spiritelor, nu știu dacă mă înțelegi... Aici, toată lumea trebuie să se smerească. Domnul s-a milostivit de noi și ne-a dăruit o oarecare luminiță. Cred că nu ar trebui să ne batem joc de ea. Haide, vino cu noi, căci nu are ce rău să-ți facă! Uite colo, până și draga ta Mierl se află aici! Știi tu, țiitoarea pe care o aveai, pe lângă soția dumitale! Nu cred că ar trebui să ratezi această întâlnire, mă înțelegi?”

2. Cârcotașul îi dă replica, indignat: „Of, e imposibil să scapi vreodată de rufele murdare pe care le porți după tine! Se pare că mă aflu în purgatoriu, așa că iadul nu are cum să fie prea departe. Parcă și-ar fi băgat dracul coada! Proasta aia de Mierl se află aici, la fel ca și soția mea, cu care m-am unit în fața lui Dumnezeu! Asta-i culmea! Cum este posibil așa ceva? Doar nevastă-mea a murit cu doi ani înaintea mea, iar eu credeam că după ce a oftat atâta după Dumnezeu în ultimii ani de viață și după ce s-a stins atât de liniștită, plutește deja pe vreun norișor din rai pe undeva... Și cu toate acestea, uite-o colo, ba chiar arată de o mie de ori mai nefericită decât în lumea exterioară, cu puțin înainte de moarte! Și peste toate, a mai apărut și metresa mea, care are o limbă mai ascuțită decât a unui șarpe. Asta mi-ar lipsi, să merg la acel om nobil într-o asemenea companie, după ce tocmai mi-a spus că trebuie să mă mai smeresc! Noroc că am mirosit pericolul, așa că mă voi feri să merg în fața acelui magician și a femeii primitive pe care a transformat-o într-o zână! Doamne, ce lume sordidă! Este imposibil să nu dai peste cineva nesuferit aici! Dacă asta nu înseamnă să îți duci crucea și să fii blestemat, atunci nu știu ce ar putea însemna acest lucru! Cine știe dacă nu vor apărea și celelalte iubiri trecătoare ale mele de pe pământ... La urma urmei, aici te poți aștepta la orice nenorocire!”

3. Deși cârcotașul a rostit aceste cuvinte în barbă, ele au fost auzite de toți cei din jur, inclusiv de către soția lui, care a venit la el și i-a spus în șoaptă: „Johann, am știut tot ce mi-ai ascuns cât timp am trăit împreună pe pământ. Acesta a fost de altfel unul din motivele pentru care ne-am înțeles atât de prost în ultimii ani. Ți-am iertat însă toate greșelile! Haide, fă un mic sacrificiu în fața lui Dumnezeu și a mea, soția ta terestră care a sacrificat atâtea lucruri din pură iubire pentru tine, inclusiv dragostea pe care i-o purta tatălui ei. Nu te teme de mine, căci nu doresc să-ți reproșez nimic. Haide, urmează-L pe Acela pe care pe pământ pretindeai că îl vei urma până la capăt! De câte ori nu m-ai acuzat de aroganță aristocratică? Și totuși, în această lume a umilinței, tu te dovedești de o mie de ori mai arogant decât am fost vreodată eu și rudele mele! Cum este posibil acest lucru?”

4. Cârcotașul dă un pas înapoi, limitându-se să murmure ceva în barbă, dar fără să spună nimic.

5. Apare apoi Mierl, care îi spune Emmei: „Îi cer de o mie de ori iertare excelenței voastre pentru afacerea amoroasă pe care am avut-o cu soțul ei. În general vorbind, am fost o fată bine crescută și cuminte, până când l-am întâlnit pe soțul domniei voastre, care a făcut presiuni asupra mea, jurându-se pe viața lui că mă va lua de soție, lucru pe care, în naivitatea mea, l-am crezut! Ticălosul a continuat însă să mă ducă cu vorba ani la rând, și în cele din urmă a uitat să mai pomenească de căsătorie. De altfel, habar nu aveam că este căsătorit! Abia în această lume am aflat adevărul. Oricum, am să am eu ac de cojocul lui! Nu o va uita prea curând pe draga lui Annamierl, pe care a înșelat-o cu atâta nesimțire!”

6. Mierl se întoarce apoi către cârcotaș, spunându-i: „Ei bine, tâlharule, om de nimic, sergent ieșit la pensie, sau ce Dumnezeu ai fost pe pământ! Cine te crezi? Ai putea avea bunul simț să-i răspunzi doamnei tale, pe care ai înșelat-o cu atâta seninătate pe pământ! Haide, vorbește dacă mai ai curaj, maimuțoiule! Îmi amintesc câte gogoși îmi spuneai pe pământ, cum că ești necăsătorit și că ai foarte mulți bani... Dacă erai un domn adevărat și un om de onoare, așa cum ne-ai amețit pe toți aici, nu te-ai fi comportat atât de nedemn pe pământ! Dacă nu mi-ar crăpa obrazul de rușine, i-aș povesti eu doamnei tale cam ce sporturi practicam împreună! Stai puțin, să apuc să-i povestesc doamnei mai multe! Simt că încep să mă ambalez, acum, când constat ce soție cumsecade ai avut!”

7. Auzind aceste cuvinte, Max Olaf se grăbește către cârcotaș, căruia îi spune, întrerupând-o pe Mierl: „Ei bine, dragă prietene, se pare că ne-ai ascuns câteva episoade semnificative din viața ta pe pământ! Sincer să fiu, nu mi-aș fi imaginat niciodată asemenea lucruri despre tine. Așadar, acestea ți-au fost credința și iubirea față de buna ta soție? O, câine ce ești, care ne-ai înnebunit pe toți cu onoarea ta! Abia acum înțeleg de ce ți-e atât de teamă să te mai apropii de femeia cu care te-ai certat înainte: probabil ți-e teamă să nu iasă la iveală niscaiva secrete în plus despre viața ta amoroasă ascunsă de pe pământ... Nu mă mai mir că refuzi să mă însoțești la Acela care te cunoaște mai bine decât te-am cunoscut vreodată eu! Prietene, dacă acesta este statutul tău marital, atunci insist chiar eu să nu mă însoțești la acel om preasfânt între oameni, de o puritate absolută! Ar fi înainte de toate o dovadă de lipsă de respect din partea mea să-i prezint un asemenea fariseu al virtuții umane, capabil să o înșele și pe maică-sa! De acum înainte, nu ai decât să faci ce dorești, dar eu unul voi evita compania ta.

8. Biată Emma! Dacă aș fi știut ce fel de bărbat ai avut pe pământ, nu te-aș fi defăimat niciodată! Dar mai bine haide să ne prezentăm cu toții în fata marelui și sfântului prieten al umanității, și va avea El grijă să te recompenseze pentru toate nedreptățile pe care ți le-am făcut eu! Cât despre acest mizerabil, nu are decât să se ducă oriunde dorește!”

9. Baronul: „Vai, nu aș fi crezut niciodată așa ceva despre acest om! Se pare că vechiul proverb nu este totuși lipsit de temei: «Cine se naște de proastă condiție rămâne de proastă condiție!» Oricum, ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Deși nu are nici un rost să-l judecăm noi, cert este că nu are ce căuta în compania noastră în această lume! (întorcându-se apoi către cârcotaș): Haide, pleacă din mijlocul nostru și evită-ne de acum înainte! Adevăratul tău loc este acolo, în mijlocul proletariatului! Cine știe, poate vei găsi acolo câteva zeițe cu care te-ai distrat de minune în timpul orgiilor tale terestre!”

10. Cârcotașul nu renunță însă la orgoliul său nici acum, continuând să cârtească: „Sigur, toată lumea are ceva de spus în această lume! Văd că de petrecerile neveste-mi nu mai pomenește nimeni nimic, deși nu mi se pare că au fost chiar niște seminarii de studiu a lui Ignatius de Loyola! Și fiindcă veni vorba, nimeni nu are dreptul să-mi dea mie ordine! Oricum, nu am nevoie de nici un purtător de cuvânt. Pe viitor nu voi mai tolera asemenea critici din partea nimănui! Dacă își va mai permite cineva să îmi spună ceva, voi ști eu cum să procedez! Apropo, nu e nevoie să-mi mai vorbiți de faptul că nu mă potrivesc în selecta voastră companie, căci am ajuns să-i mulțumesc eu însumi lui Dumnezeu pentru că m-a scăpat de voi și de toate prostiile voastre, într-o manieră cât se poate de convenabilă pentru mine! Am văzut deja mai încolo câteva cunoștințe extrem de agreabile, așa că mă grăbesc către ele, convins că voi avea parte de o companie infinit mai plăcută decât voi, fosile aristocrate lipsite de bun simț!”

11. După aceste ultime cuvinte, cârcotașul își părăsește grupul și se îndreaptă către cunoștințele sale. Emma încearcă să-l oprească, dar el o repede și o dă la o parte.

12. Max Olaf îi spune: „Lasă-l să plece! Fiecare trebuie să își ducă crucea pe care o merită! Cât despre noi, ne vom ruga Domnului să continue să își reverse asupra lui grația Sa! Haideți așadar să ne îndreptăm către Mântuitorul umanității!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !