Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 5.3.2021, 12:48
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:48    Post subject: Capitolul 77 Intervenția lui Olaf în fața Domnului. Acceptarea Divinității lui Iisus și abandonarea în fața voinței Sale Reply with quote

Capitolul 77
Intervenția lui Olaf în fața Domnului.
Acceptarea Divinității lui Iisus și abandonarea în fața voinței Sale.
Săturarea sufletelor sărmane

1. Cei circa 20 de oameni care au acceptat să îl însoțească pe Max Olaf se îndreaptă apoi către Mine. După ce se înclină adânc în fața Mea, liderul lor spune: „Doamne și prieten sublim. Ca răspuns la solicitarea Ta plină de grație, am adus cu mine acest mic detașament!

2. Până la urmă, unul dintre ei a renunțat să mai vină, căci din grup fac parte anumite persoane pe care le cunoaște din vremea când trăia pe pământ și care îl fac să simtă mustrări de conștiință. Sper însă să nu fie un suflet complet pierdut din această cauză. Știu sigur că Tu ești Domnul real al acestei case, și dacă l-ai primit aici înseamnă că nu poate fi un suflet complet pierdut! De altfel, cât timp a trăit pe pământ el nu a fost niciodată un suflet cu adevărat rău, în esența lui. Singura lui problemă au fost pasiunile trupești. Din păcate, a dispus de o avere însemnată, care i-a permis să își satisfacă toate poftele, fără să își înfrâneze vreuna. Deși acest mod de viață nu i-a făcut cinste, mă întreb totuși ce poate fi făcut în privința lui. Răul a fost deja comis, dar eu mai sper încă în manifestarea acelor circumstanțe care să îl transforme, ajutându-l să se smerească. Cât despre judecarea și pedepsirea lui, acestea mi se par întrucâtva prea dure și oarecum nemeritate!

3. Acestea nu sunt însă decât gândurile mele, Doamne, cu care nu doresc să Te influențez în nici un fel! Căci adevăr îți spun: o, Doamne, prieten sublim, facă-se voia Ta mai presus de orice!”

4. Eu: „La rândul Meu, îți spun că gândurile tale sunt cât se poate de corecte, și implicit extrem de utile. Se vor petrece într-adevăr anumite evenimente care îl vor ajuta pe acel spirit să atingă o mai mare maturitate interioară, și astfel să devină mai bun. Nu doresc să comentez în nici un fel pe marginea lipsei lui de castitate în lumea terestră, deși acest mod de viață ar fi suficient pentru a-l priva de viața eternă. Mult mai dramatică mi se pare însă aroganța lui înnăscută, pe cât de penibilă, pe atât de distructivă! În această privință, mă tem că perspectivele cu care se confruntă sunt infinit mai triste decât ai putea bănui. Este destul de ușor să iei măsuri pentru recanalizarea energiilor senzoriale, dar în această lume nimic nu poate fi făcut împotriva aroganței fără a limita implicit și liberul arbitru al spiritului respectiv! Vom vedea însă dacă mai este ceva de făcut cu acesta.

5. Ce dorești însă să fac pentru voi, cei care ați venit să Mă vedeți? Haide, vorbește-Mi deschis!”

6. Max Olaf: „Doamne, fă cu noi ceea ce consideri că este necesar, ținând cont și de bunătatea Ta infinită! Eu știu că înțelepciunea Ta o depășește cu mult pe a noastră, că bunătatea Ta este nelimitată și că simpla Ta voință ar fi de ajuns pentru a transforma un univers întreg într-un pumn de țărână!”

7. Eu: „Dar, dragul Meu prieten, dacă ar fi să Mă iau după cuvintele tale, aș zice că Mă consideri Ființa Supremă! De unde ți-a venit o asemenea idee? Nu știai că nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu fără să moară instantaneu?”

8. Max Olaf: „Doamne, am ajuns la această concluzie datorită Cuvântului Tău Divin! Limba unui spirit obișnuit nu ar putea rosti niciodată cuvinte atât de pline de adevăr, de înțelepciune, iubire și putere ca ale Tale! Sunt cât se poate de conștient de faptul că Divinitatea, în aspectul Său de Ființă Primordială, nu poate fi văzută de nimeni fără să moară! Dar tot Ea i-a vorbit lui Moise, iar peste câteva sute de ani s-a adresat oamenilor în toată plenitudinea Ei prin intermediul Fiului Omului, Iisus Hristos. Acesta a spus: «Eu și Tatăl suntem una. Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl». Devreme ce Iisus a afirmat așa ceva, iar discipolii Săi au avut posibilitatea să îl vadă fără să-și piardă viața, nu văd de ce ar trebui să ne imaginăm Divinitatea exclusiv ca pe o lumină eternă complet inaccesibilă nouă. Mai mult, mi se pare de necontestat faptul că Tu ești acel Domn Iisus, care ne-a lăsat această doctrină! De aceea, mi se pare corect să am această credință. De altfel, cu cât mă uit mai mult la Tine cu privirile, dar și cu inima mea, cu atât mai greu îmi este să cred că mi-aș putea pierde viața. Sunt înclinat mai degrabă să cred că o voi câștiga! Ce zici, am dreptate, sau nu?”

9. Eu: „Văd că ai opinii cât se poate de ferme. De aceea, voi accepta deocamdată înalta ta părere despre Mine, iar mai târziu voi avea grijă să îți lămuresc inclusiv aspectele de care încă te mai îndoiești. Până atunci, doresc să te asigur de iubirea și de prietenia Mea eternă!

10. Dar, spuneți-Mi, nu vă este foame și sete?”

11. Toți răspund în cor: „O, prieten celest, ne este atât de foame și de sete încât pe pământ am fi murit de o mie de ori! Dacă ne-am putea întări puțin sufletul, am prinde din nou puteri, iar sentimentele noastre s-ar schimba radical! De aceea, fii atât de bun și ajută-ne să ne satisfacem această foame și această sete!”

12. Le fac un semn lui Robert, Jellinek, Messenhauser și Becher să împartă cu aceste suflete sărmane pâinea și vinul de pe masă, iar cei patru se conformează.

13. Noii recruți îmi mulțumesc și Mi se închină de o mie de ori, în timp ce mănâncă și beau din bucatele și din vinul de pe masă. După ce se satură cu toții, Max Olaf îmi spune: „O, Doamne, nu mai am nici cea mai mică îndoială în fața Ta! Tu ești El, și nimeni altcineva în afara Ta nu mai poate fi una cu El, în eternitate! Ție îți datorăm întreaga noastră devoțiune, iubire și slavă!”

14. Aceste cuvinte sunt repetate în cor de toți cei de față. Robert zâmbește fericit văzând că aceste suflete confuze au fost readuse pe calea cea dreaptă. Doctorul Becher și Messenhauser sunt șocați să constate că Max Olaf a recunoscut Divinitatea lui Iisus înaintea lor. Cât despre Helena, aceasta se prăbușește la picioarele Mele.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !