Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 5.3.2021, 13:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 15:52    Post subject: Capitolul 78 - Grija față de cei parțial orbi. Anunțul referitor la Consiliul Suprem celest. Reply with quote

Capitolul 78
Grija față de cei parțial orbi. Anunțul referitor la Consiliul Suprem celest.
Măreția, simplitatea și bunătatea Domnului.

1. Le cer tuturor să nu îmi divulge în fața celorlalți identitatea pe care le-am revelat-o prin grația Mea! Toată lumea înțelege și păstrează tăcerea, căci inimile lor se deschid din ce în ce mai mult în fața luminii.

2. Cel mai greu îi este să păstreze tăcerea Helenei, dar Jellinek îi spune: „Dragă soră, nu ai decât să arzi în interior până când te consumi de tot, dar controlează-ți comportamentul exterior, de dragul celor cu inima încă oarbă, astfel încât să nu cadă pradă judecății. După cum mi-a revelat în secret Domnul, vom ține în continuare un consiliu suprem. Vom face acest lucru într-o discreție absolută, astfel încât cei care nu au aflat cât de aproape se află de Domnul vieții să nu observe ce se întâmplă. De aceea, te rog, controlează-te și păstrează tăcerea”.

3. Helena: „Ce tot spui acolo? Ce consiliu suprem? O, Doamne, o, Doamne, trebuie să fie ceva extrem de important!”

4. Jellinek: „Într-adevăr, va fi un eveniment extrem de important! Adevăr îți spun: vai celor aroganți, dictatorilor, criminalilor și ucigașilor de oameni, și vai celor care stau pe tronurile lor! Tocmai am văzut într-o viziune un mare număr de îngeri de foc care s-au repezit către pământ cu săbiile lor aprinse. Din mijlocul lor s-a auzit o voce: «Răbdarea Mea a luat sfârșit! Nu mai beneficiați de protecția Mea, căci cei puternici nu își caută protecția la Dumnezeu, ci în armele lor, în timp ce cei slabi plâng și scrâșnesc din dinți, dar nici ei nu se orientează către Dumnezeu, singurul de la care poate veni ajutorul dorit. De aceea, nu veți mai beneficia de mila Mea!» Acesta va fi subiectul central al acestui consiliu, căci toate puterile cerului s-au pus în mișcare. După cum poți constata, ai acum un dublu motiv să păstrezi tăcerea!”

5. Helena: „Da, da, voi avea grijă să mă abțin, dar mă întreb care va fi sfârșitul acestei povești... Vai, ce teribil, ce groaznic!”

6. Jellinek: „Într-adevăr, draga mea soră Helena, de această dată lucrurile se vor desfășura altfel decât la Viena, unde am luptat amândoi de aceeași parte a baricadei, de dragul libertății! De data aceasta lupta se va da în adevăratul sens al cuvântului, iar oamenii vor avea de ales «între viață și moarte», adică «între rai și iad». Domnul infinității, Creatorul atotputernic, se află aici, în mijlocul nostru, iar miriadele de slujitori celești care îl însoțesc pretutindeni nu au cum să fie departe, deși noi nu îi vedem încă. Îți dai acum seama cât de importantă devine astfel această încăpere, în care Domnul tuturor cerurilor și al tuturor universurilor va ține un Consiliu în mijlocul prietenilor Săi, de hotărârile acestui Consiliu depinzând întregul viitor al cosmosului, pentru întreaga eternitate! Ei, ce ai de spus, acum că ai aflat ce se întâmplă cu adevărat?”

7. Helena: „Ascultă, dragă prietene, eu nu sunt în măsură să înțeleg întreaga importanță a acestui loc. În absența semnelor puterii divine, îmi este greu să accept că în El poate să existe o asemenea autoritate supremă! Cum poate El să surprindă cu o singură privire întreaga infinitate, de la cel mai mic atom și până la cel mai mare univers? Văd că stă aici, în mijlocul nostru, ca și cum noi am fi singurele ființe care îl preocupă! Este atât de simplu, de nepretențios și de bun cu toată lumea, încât mă simt copleșită! O, prietene, câtă compasiune trebuie să existe în inima Lui!

8. Și încă ceva, cât de mare este diferența dintre El - Stăpânul atotputernic și etern al întregii infinități, și conducătorii de pe planeta pământ! Smerenia Lui este infinită și nu am asistat niciodată la un singur moment în care să îl văd că încearcă să se ridice mai presus decât creaturile Sale! În schimb, mai-marii pământului nu știu ce înseamnă compasiunea și umilința, după cum știi prea bine. Ei doresc să fie cei mai mari și să dispună singuri de toate bogățiile pământului, iar după ei - potopul! Diavolul nu are decât să-și facă de cap! Cu asemenea lideri, mă aștept ca în cel mai scurt timp pământul să se transforme într-un veritabil iad, din care nici un muritor nu va mai putea dobândi vreodată viața eternă!”

9. Jellinek: „Ai perfectă dreptate! Pe de altă parte, cred însă că Elohim poate face lucruri pe care nici cel mai înțelept dintre spirite nu și le poate imagina. Vei vedea acest lucru observând evenimentele care se vor derula, căci întreaga putere a infinitului sălășluiește în măreția iubirii Sale. De vreme ce întreaga putere, măreție și slavă sălășluiesc în iubirea Sa, nu trebuie să ne temem de aceste consilii supreme, chiar dacă pentru noi ele par incredibile. Gândește-te: tot ce realizează atotputerea iubirii nu poate fi altfel decât bun, chiar dacă în lumea exterioară această realizare capătă o aparență teribilă și înspăimântătoare”.

10. Helena: „Dragă prietene, îți mulțumesc din suflet pentru aceste explicații! Trebuie să recunosc că mi-ai luat o piatră foarte grea de pe inimă! Dar, spune-mi, când urmează să înceapă acest consiliu suprem?”

11. Jellinek: „În cel mai scurt timp, draga mea soră! Majoritatea vienezilor, cei care nu au primit încă lumina celestă, sunt conduși deja de către Blum într-o cameră alăturată. La consiliu nu vom participa decât noi, cele 24 de dansatoare, Blum, Messenhauser, Becher, Max Olaf cu grupul său de 20 de persoane, precum și acel englez pe jumătate împreună cu alți 24 de aristocrați, care se află în partea din spate a salonului.

12. Privește acolo: tocmai și-au făcut apariția dintr-o cameră alăturată 12 bărbați cu o înfățișare extrem de înțeleaptă, urmați de alți șapte. Probabil vor participa și aceștia la marele consiliu. În sfârșit, te rog să remarci că acest salon tinde să devină din ce în ce mai spațios și că în mijlocul lui a apărut deja o mare masă rotundă. Așadar, totul este pregătit. Să ne bucurăm, căci conferința este pe punctul de a începe”.

13. După ce primește aceste instrucțiuni de la Jellinek, Helena, plină de remușcări, aproape că se prăbușește de tot la picioarele Mele, incapabilă să mai scoată vreun cuvânt de teamă. O prind însă de braț, spunându-i: „Iubita Mea fiică Helena, ce e cu această față lungă? De ce anume te temi atât de tare? Stai liniștită, căci sunt lângă tine! Cum te poți teme alături de Mine?”

14. Helena: „O, Elohim, dragul meu Învățător! Cine s-ar putea teme de Tine, care ești prietenul tuturor? Pe de altă parte, când omul își amintește de Divinitatea Ta înnăscută, de care nici un păcătos nu se poate apropia fără să moară, este imposibil ca el să nu se teamă puțin, la gândul că Te-ai putea mânia în fața nenumăratelor noastre păcate, distrugându-ne pe toți într-o singură clipă! Până să aflu cine ești cu adevărat, nu mă temeam atât de tare de Tine! Te consideram un om înțelept și bun, prieten apropiat al lui Elohim, care ar putea interveni pe lângă Acesta în favoarea mea. Ce șoc a însemnat însă pentru mine să aflu că Tu ești de fapt Elohim însuși! O, vai nouă, cum să nu ne temem? Iar peste toate, văd că ai convocat acest consiliu suprem, care va fi probabil Ziua Judecății de Apoi... Cum să nu mă tem, știind cât de păcătoasă apar în fața Ta?”

15. Îi răspund Helenei pe un ton cât mai blând: „Așadar, de asta ți-e frică! Ei bine, dacă te temi atât de tare de Mine, trebuie să înțeleg că nu Mă mai iubești la fel de mult? Ce Mă voi face Eu dacă vei rupe legătura noastră de prietenie sub pretext că Eu sunt Cel Atotputernic? Helena, spune-Mi dacă Mă mai iubești la fel de mult ca înainte, când Mă considerai doar un fel de Petru sau Iosif!”

16. Oarecum ușurată, Helena îmi răspunde: „O, Elohim și iubitul meu Învățător! Ce întrebare poți să-mi pui! Dacă Te îngrijorează iubirea mea pentru Tine, pătrunde în inima mea și vezi dacă mai există loc în ea și pentru iubirea față de altcineva! Eu nu Te iubesc decât pe Tine, așa că nu trebuie să Te temi că această iubire ar putea înceta vreodată. Teama mea se naște numai din păcatele cu care mă prezint în fața Ta!”

17. Eu: „Ei, ei, draga Mea Helena, se pare că până la urmă ne vom înțelege. Haide, îmbrățișează-Mă și sărută-Mă din nou, așa cum ai făcut mai devreme!”

18. Helena își șterge ochii de lacrimi, după care îmi spune cu vocea tremurând de iubire: „Hm, nimic nu mi-ar face o plăcere mai mare, date fiind sentimentele pe care Ți le port, dar cum rămâne cu sfințenia și cu atotputerea Ta?”

19. Eu: „O, nu ține cont de ele! Fă ceea ce îți poruncește inima și te vei convinge astfel că sfințenia și atotputerea Mea nu îți vor mușca nici măcar vârful nasului!”

20. În fața acestei încurajări, teama o părăsește complet pe Helena, care se aruncă la pieptul Meu și îl sărută. După o vreme, ea spune: „O, Elohim, o, Elohim! Ce bine mi-ar părea dacă aș putea rămâne la pieptul Tău pentru eternitate! Cum este însă posibil, iubitul meu Învățător Elohim, să îți contești astfel propria esență (n.n. teribilă)? Așa ceva nu mi-aș fi imaginat niciodată pe pământ! Tu ești atât de blând, de bun și de amabil cu noi toți! Cine nu se topește de iubire pentru Tine nu poate fi om!”

21. Eu: „Ei, se pare că ne-am împăcat din nou, și acest lucru îmi face cea mai mare plăcere! Haide, vino și așează-te la masa rotundă a consiliului! Te voi așeza chiar lângă Mine și aștept de la tine să ne spui părerea ta în legătură cu pământul: ce putem face pentru a salva această planetă de toată răutatea care există pe ea?”

22. Helena: „Nu, nu, așa ceva este imposibil! Eu - să îți dau Ție vreun sfat?! Mă tem că lumea s-ar duce de râpă...”.

23. Eu: „Hei, draga Mea Helena, te asigur că nu îți vom cere sfatul cu forța. Dacă prin minte îți va trece însă vreo idee sclipitoare, nu te sfii să Mi-o împărtășești la ureche. Chiar dacă nu vei îndrăzni să vorbești cu voce tare, voi avea Eu grijă să le-o transmit celorlalți membri ai consiliului”.

24. Helena: „O, mult iubitul meu învățător Elohim! Cine Te privește și Te ascultă vorbind atât de simplu și de direct n-ar crede că Tu ești însuși Elohim cel Atotputernic! Și totuși, Tu ești El, iar de acest lucru îmi dau seama acum mai bine ca oricând! O, iubirea mea pentru Tine s-a aprins atât de puternic încât simt că aș putea exploda! Sper că nu o să-mi reproșezi acest lucru, căci pur și simplu nu mă pot abține! Cum se face că ești atât de bun, de simplu, de blând și de modest?”

25. Eu: „Poți să Mă iubești oricât de mult dorești! Acest lucru nu Mă deranjează absolut deloc. Te asigur însă că oricât de mare ar fi iubirea ta pentru Mine, iubirea Mea pentru tine o întrece cu mult! Nu contează însă. Este normal ca Elohim să aibă o capacitate mai mare de a iubi decât spiritele pe care le-a creat, tocmai pentru că este infinit!”

26. Helena: „Te implor, nu mai fii atât de bun cu mine, căci simt că aș putea muri din iubire pentru Tine!”

27. Eu: „O, nu-ți face probleme în această privință! Chiar dacă ar fi să leșini de iubire, te asigur că dispun de întăritorul necesar pentru a te readuce din nou la viață. Haide mai bine să ne îndreptăm către masa rotundă a marelui consiliu. Vino așadar cu Mine și așează-te chiar lângă Mine”.

28. Helena Mă urmează cu sfială și se așează lângă Mine, roșie de rușine, în timp ce toată lumea își ocupă locurile. După o vreme, se obișnuiește și ea cu situația, așteptând cu nerăbdare începerea marelui sfat.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !