Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 06:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 16:04    Post subject: Capitolul 80 - Domnul potolește nerăbdarea Helenei. Iau cuvântul Moise și David. Reply with quote

Capitolul 80
Domnul potolește nerăbdarea Helenei. Iau cuvântul Moise și David.
Intervenția Helenei și cuvântul final al lui David.

1. Helena îmi șoptește la ureche: „Bine, Doamne, scumpul meu Iisus, dar nu spuneai că Tu vei fi primul vorbitor? Văd că toată lumea ia cuvântul, dar Tu nu faci nici un comentariu; mai mult, nu am văzut nici una din acele apariții în legătură cu care m-ai avertizat. Ce trebuie să înțeleg din toate acestea? Te implor, explică-mi ce se petrece”.

2. Eu: „Draga Mea Helena, ai puțintică răbdare, căci toate lucrurile îți vor deveni clare în cel mai scurt timp. Oricum, nu uita că Eu am fost cel care a deschis conferința, punându-le celor de față o întrebare extrem de importantă. Acum este rândul lor să răspundă, căci au datoria să își aducă o contribuție la această discuție. De îndată ce vor termina, voi lua din nou cuvântul.

3. De altfel, nu contează prea mult când voi lua cuvântul, căci Eu sunt întotdeauna primul vorbitor, iar discursul Meu este întotdeauna întâiul, pentru simplul motiv că Eu sunt Cel Dintâi! Înțelegi ce îți spun? Haide, liniștește-te și ascultă cu atenție discursul lui Moise! Cât despre apariții, acestea se vor produce mai târziu, când voi lua Eu cuvântul. Privește, Moise s-a ridicat deja în picioare; haide să-l ascultăm!”

4. Helena pare să se fi calmat cât de cât. Moise își începe discursul cu o atitudine demnă: „Doamne, când poporul Tău pătimea sub tirania egiptenilor, Tu m-ai trezit pe mine și m-ai transformat în eliberatorul poporului Tău. Am trăit la curtea Faraonului, așa că știam totul despre planurile brutale pe care le avea acesta în privința poporului Tău. Furia lui s-a manifestat prin uciderea tuturor întâilor născuți, dar nu s-a potolit deloc. M-am rugat de multe ori în acele vremuri, în secret, să îți eliberezi în sfârșit poporul de tirania jugului său greu - dar pe vremea aceea nu îți aplecai atât de ușor urechile la rugăciunile celor care Te iubeau!

5. Văzând că furia regelui devine din ce în ce mai mare și nemaisuportând să asist la o nouă schingiuire a unui israelit, l-am dezarmat pe călău, l-am ucis și l-am îngropat în nisip. Aflând ce s-a întâmplat, Faraonul a dispus căutarea și uciderea mea, dar am reușit să scap, fugind la mideeni. Aici, am fost primit și adăpostit de preotul Reguel, care avea șapte fiice. Așa se face că în scurt timp m-am trezit soțul uneia dintre ele, pe numele ei Zippora. Tatăl fetei m-a numit atunci păzitor al turmelor fratelui său, Jethro!

6. Odată, pe când păzeam turmele lui Jethro la poalele muntelui Horeb, mi-a apărut unul din îngerii Tăi, care m-a chemat într-un loc în care ardea un tufiș. Am auzit atunci vocea Ta, care mi-a poruncit să îmi scot sandalele din picioare, căci pământul pe care mă aflam era sfânt. Mi-ai poruncit apoi să plec în Egipt și să îți eliberez poporul. Mi-ai dat în acest scop și un baston, cu ajutorul căruia am putut să îl înving pe Faraon, a cărui inimă ai împietrit-o de șapte ori, căci a refuzat să Te recunoască.

7. O, Doamne, la ora actuală conducătorii mari și mici ai pământului au inimile mult mai împietrite decât o avea Faraonul. Ei nu se mai limitează doar la sacrificarea întâilor născuți pentru întărirea puterii lor, dar trimit oamenii cu miile pe câmpurile de luptă, punându-i să se omoare unii pe ceilalți într-o manieră infinit mai brutală decât o făceau păgânii ignoranți de altădată. Și totuși, aceștia sunt botezați în numele Tău și cunosc perfect Cuvântul Divin și porunca Ta: «Să nu ucizi!» Asta nu îi împiedică însă să continue cu crimele lor, căci au devenit orbi și surzi, și nu mai aud vocile disperate ale sărmanilor lor frați și nu mai văd greaua suferință a celor năpăstuiți!

8. O, Doamne, cât timp vei mai putea suporta să contempli aceste orori? Ridică-Te, Doamne, chiar acum, așa cum ne-ai promis cândva! Dă-mi înapoi bastonul cu care l-am învins pe Faraon, eliberându-Ți astfel poporul! Eu, credinciosul Tău Moise, sunt gata să cobor din nou pe pământ și să-i lovesc cu el pe toți cei răi și intransigenți, eliberându-Ti copiii de greul lor jug! O, Doamne, ascultă-l pe bătrânul Tău slujitor Moise, dar și plânsetele copiilor Tăi chinuiți! Sfințească-se numele Tău și facă-se voia Ta, acum și de-a pururi, precum în cer, așa și pe pământ!”

9. După Moise se ridică David, care spune: „Doamne, Spiritul Tău mi-a vorbit odată mie, servitorului Tău, spunându-mi: «Așează-te la dreapta Mea până când îi voi doborî pe toți dușmanii tăi la picioarele tale!» Doamne, tot ce mi-ai revelat atunci s-a împlinit, dar constat că dușmanii Tăi nu sunt complet subjugați, iar aroganța și roadele ei malefice nu au dispărut de pe pământ, ci dimpotrivă! Deși Spiritul Tău mi-a revelat atunci toate aceste lucruri - ele nu s-au îndeplinit! Umanitatea nu s-a schimbat deloc: nouă zecimi din ea este rea, și numai o zecime este bună!

10. Văzând că poporul Tău păcătuiește neîncetat, cerându-Ți peste toate un rege, Tu le-ai dat oamenilor regele dorit, dar cu mânie. Constat că această mânie a Ta continuă și astăzi, fără să se potolească deloc, căci toate popoarele au astăzi regi, inclusiv cele păgâne, și toți acești regi sunt imaginea perfectă a aroganței nesățioase și a orgoliului cel mai odios!

11. O, Doamne, când vei ridica oare cumplitul blestem pe care l-ai aruncat asupra planetei pământ, introducând din nou străvechea și sfânta constituție a patriarhilor? Vezi și Tu cum se târăsc nerușinații profitori, complet lipsiți de scrupule, la picioarele despoților, tămâindu-i și lăudându-i în fel și chip, numai pentru a obține beneficii personale. Dacă cineva îndrăznește să îi spună regelui adevărul curat, el este condamnat la moarte, deși orice rege are nevoie de adevăr într-o mai mare măsură decât de lumina ochilor. Toți cei care încearcă să proclame adevărul pe pământ sunt condamnați instantaneu pentru înaltă trădare, fiind expediați de urgență pe lumea cealaltă.

12. O, Doamne! Și pe vremea domniei mele existau multe lucruri rele pe pământ, dar nici pe departe atât de rele ca astăzi! Cel puțin, eu îi prețuiam pe înțelepții care îmi spuneau adevărul; dar astăzi toate lucrurile s-au întors cu susul în jos! Cei înțelepți sunt persecutați de parcă ar fi niște fiare sălbatice; în schimb, mincinoșii și lichelele sunt decorați și au parte de toate onorurile!

13. Doamne, lucrurile nu mai pot continua în acest fel! Trimite-i în iad pe cei a căror natură este pur malefică, dar nu lăsa iadul să se instaleze cu drepturi depline pe pământ! Te implorăm cu toții să pui în sfârșit capăt domniei iadului pe această sărmană planetă oropsită de milenii! Dăruiește-le oamenilor regi așa cum am fost eu, pentru ca oamenii să nu se transforme complet în niște diavoli, profanându-Ți numele! Căci cine Te laudă pe Tine în iad, și ce diavol Te slăvește pe Tine?! Haide, ridică-Te, Doamne, și nimicește-Ți dușmanii! Facă-se voia Ta! Amin”.

14. Încântată la culme de discursul revoluționar al lui David, Helena nu se mai poate stăpâni, ridicându-se veselă în picioare și aplaudându-l la scenă deschisă pe antevorbitor: „Bravo, bravo, domnule David! Ai fost într-adevăr un rege cât se poate de înțelept cât timp ai trăit pe pământ. Dacă ar mai exista și astăzi asemenea regi, supușii lor ar trăi într-o fericire continuă! Regii de astăzi nu mai știu însă ce înseamnă omul și care este adevărata lui valoare; ei se consideră zei pe pământ, impunându-le oamenilor nu doar niște impozite exorbitante, ci chiar să-i adore la scenă deschisă, în timp ce alții se comportă ca niște animale rapace! Domnule David, nu este deloc greu să îți imaginezi ce simt sărmanii oameni care sunt conduși de astfel de lideri! Eu sper din toată inima ca Domnul nostru atotputernic și Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire Iisus să îi pună la locul lor pe acești conducători nedemni, care cred că ei sunt Dumnezeu pe pământ, în timp ce supușii lor sunt niște simpli viermi! Am dreptate sau nu?”

15. David îi răspunde cu prietenie Helenei: „Dragă Helena, deși ești o descendentă foarte tânără a poporului meu, nu pot să nu recunosc că ai perfectă dreptate și să nu-ți laud înțelepciunea, căci dorința ta este cât se poate de dreaptă și de justă.

16. Regii nu trebuie să dispară de pe pământ, dar ei trebuie să coboare de pe tronurile lor aurite în mijlocul popoarelor lor, devenind ei înșiși oameni printre oameni și împărțind în rândul populației adevărata dreptate! La rândul lor, popoarele au datoria să nu le ceară regilor lor decât ceea ce este drept și bun, fără să exagereze în nici un fel. Din păcate, hățurile sunt strânse acum de ambele părți, așa că este greu să dezamorsezi situația fără ca ele să se rupă! Regii au tendința să își subjuge popoarele, iar popoarele să își alunge regii.

17. Singurul care mai stă astăzi între regi și popoarele lor, fiind capabil să restabilească ordinea prin mijloace care nouă ni se par misterioase, este Domnul nostru, Iehova-Savaot! Marea operă îi aparține numai Lui! Acesta este adevărul, draga mea”.

18. Helena: „Așa este! Ești într-adevăr un rege foarte înțelept. Ce mai, ai perfectă dreptate!”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !