Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 26.2.2021, 06:58
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Fire
Initiator
Initiator


PostPosted: 9.10.2010, 16:10    Post subject: Capitolul 81 - Discursul dur al lui Petru referitor la Biserica romano-catolică. Reply with quote

Capitolul 81
Discursul dur al lui Petru referitor la Biserica romano-catolică.
Răspunsul înălțător al lui Pavel referitor la grația divină.

1. Următorul vorbitor care se ridică este Petru, care ia cuvântul în numele tuturor apostolilor: „O, Doamne, iubirea mea și viața mea! În Roma, străvechea capitală a păgânilor, domnește astăzi un tiran. Domnia lui a durat aproape o mie de ani, iar tirania lui include elemente păgâne și iudaice, amestecate cu doctrina Ta sfântă. Acest tiran își spune Papă și se consideră reprezentantul Tău pe pământ. Mai mult, el numește tronul pe care stă scaunul «meu», și se consideră el însuși succesorul meu!! Pretinde că dispune de întreaga putere a Duhului Tău Sfânt, dar ori de câte ori este supus unor presiuni lumești din partea celor pe care îi conduce, nu apelează niciodată la această putere, ci doar la ceilalți lideri politici ai pământului. Acest papă se află la ora actuală în încurcătură și o invocă deschis pe Maria - chipurile, unica lui susținătoare - pentru protejarea și restaurarea regatului lui. Evident, el nu refuză nici ajutorul celorlalte puteri terestre, deși se face că protestează împotriva lor, ca lumea să creadă că dispune de o protecție mai mult decât suficientă din ceruri, așa că nu mai are nevoie și de cea lumească. Când, în sfârșit, acceptă totuși ajutorul puterilor terestre, el sugerează că acestea sunt inspirate discret de atotputernica regină celestă, pentru a salva astfel Biserica lui Dumnezeu de capcanele iadului! - Ei bine, Doamne, ce spui Tu de atâta ipocrizie?

2. Fratele Pavel a creat această biserică, punându-i bazele pe principiile adevărului și purității, care s-au menținut timp de câteva secole în forma lor primordială. În ultimii aproape o mie de ani, această comunitate s-a transformat însă într-o organizație păgână și malefică, care nu urmărește nimic altceva decât să obțină tot mai mult aur și argint, tot mai mult prestigiu, dar mai ales o putere dictatorială asupra tuturor popoarelor pământului. Pentru a-și atinge scopurile, ea își trimite misionarii educați după principiile sale perfide în toate colțurile lumii! - Spune, Doamne, chiar nu ai de gând să pui odată capăt acestor abuzuri îngrozitoare?

3. Privește, popoarele care au acceptat să fie legate la ochi prin această credință în așa-zisa fiică a cerului (n.n. biserica romano-catolică) i-au smuls în sfârșit acesteia masca strălucitoare. Ea încearcă la ora actuală să aline lacrimile, dar pe obraz îi curg propriile sale lacrimi. Doamne, facă-se voia Ta! După părerea mea, această poveste stupidă a durat prea mult! Sunt de părere că ar trebui să o scoți pe această creatură din cartea vieții, transferându-i numele în cartea morții!

4. Căci dacă îi vei permite să prindă puteri, ea nu numai că nu va transforma pe nimeni, dar va îmbrăca hainele strălucitoare ale unei prostituate, pentru ca cei care cred în Tine să fie ispitiți de pântecul ei masiv și senzual, închinându-se ei, astfel încât în final nu vei avea de ales decât să procedezi la fel ca în cazul Sodomei și Gomorei.

5. Nu este mai puțin adevărat că această super-prostituată a născut numeroși copii minunați, bucurându-se astfel de răbdarea Ta infinită și de compasiunea Ta timp de mai bine de o mie de ani, motiv pentru care eu și frații mei ne-am bucurat peste măsură.

6. La ora actuală ea a rămas însă din nou însărcinată, datorită marii ei depravări, așa că nu va mai putea naște decât foarte puțini copii minunați. De aceea, eu cred că a sosit timpul ca ea să își primească răsplata cuvenită. Facă-se însă voia Ta sfântă, și nu a mea, acum și de-a pururi, și în vecii vecilor, amin!”

7. Îi spun lui Pavel: „Frate Pavel, spune-ne și tu în ce măsură ești de acord, în calitatea ta de fost învățător al păgânilor, cu aceste discursuri și cu aceste sugestii? Căci părerea ta referitoare la păgâni are importanța ei bine stabilită. Așa cum ți-am promis cândva, de tine depinde acum judecarea națiunilor pământului!”

8. Pavel se înclină în fața Mea și spune: „O, Doamne, i-am abordat pe păgâni din toate unghiurile și le-am predicat cuvântul Tău, pe care l-au primit cu mare bucurie, devenind astfel părtași la grația Ta, chiar dacă erau născuți din părintele tuturor minciunilor și al aroganței. Să nu uităm că cei care l-au crucificat pe Înaltul mesager al lui Dumnezeu, fără să-L recunoască, au fost chiar copiii lui Avraam! De aceea, Te întreb: cine merită într-o mai mare măsură grația Ta, păgânii sau descendenții lui Avraam? Ce avantaj mai au astăzi evreii în fața păgânilor? Este oare meritul lor că Dumnezeu le-a vorbit cândva liderilor lor, sau este grația pură a lui Dumnezeu? La urma urmei, câți evrei mai cred astăzi că Dumnezeu le-a vorbit strămoșilor lor? Din păcate, justiția sau meritele nu mai pot fi găsite astăzi pe pământ, nici în rândul evreilor, nici în cel al păgânilor. Singurul care este drept și just este Domnul Dumnezeul nostru! Cât despre oameni, indiferent dacă sunt evrei, păgâni sau creștini, cu toții sunt ipocriți și nedemni în fața lui Dumnezeu!

9. Pe de altă parte, de vreme ce injustiția păgânilor se închină în fața justiției lui Dumnezeu, pe care o slăvește, cum ar mai putea fi judecați aceștia? Te mai poți mânia Tu pe ei, Doamne? Nu pot să-mi imaginez nici o clipă așa ceva, căci atunci ai deveni nedrept, Tu, Dumnezeul dreptății, iar acest lucru ar fi imposibil! Cine ar mai putea susține această lume dacă Dumnezeu însuși ar adopta căile omului?

10. Ce merit avem noi dacă strigăm: «Doamne, ia seama la nedreptatea creaturilor Tale?» Cu siguranță, nici unul! Noi știm foarte bine că toți oamenii sunt păcătoși în fața lui Dumnezeu, întrucât stă scris: «Nimeni nu este drept în fața lui Dumnezeu!» Dat fiind că știm acest lucru, cum ți-am putea cere noi Judecata de Apoi a celorlalți, de vreme ce noi înșine nu suntem fără de păcat în fața Ta?

11. Spune-mi: cu ce merite se poate lăuda în fața Ta femeia frumoasă care îți stă acum alături? Ce virtuți a acumulat ea în fața lui Dumnezeu? Dacă ea se află acum la dreapta Ta, acest lucru se datorează exclusiv grației Tale! La rândul meu, ce merite am avut eu, după ce i-am persecutat atâta vreme pe cei care credeau în Tine? Nici unul, căci eu am fost o personificare a răului și a nedreptății. Dar Tu, Doamne, nu ai privit păcatele mele, ci m-ai chemat la Tine, ca și cum aș fi fost un om drept. Din fericire, eu am ascultat chemarea vocii Tale, iar grația Ta m-a mântuit! Cine Te poate acuza pe Tine de injustiție pentru că mi-ai absolvit păcatele prin grație?

12. Care dintre voi poate spune în fața lui Dumnezeu că are o inimă înțelegătoare și înțeleaptă? Vă răspund eu: «Nici unul!» Cu toate acestea, fiecare dintre cei de față a încercat să îl convingă pe Domnul să impună o Judecată de Apoi! Care dintre noi poate spune că nu s-a despărțit cândva de Dumnezeu, devenind astfel o oroare în ochii Lui? Adevăr vă spun: nici unul dintre noi nu este cu ceva mai bun decât ceilalți oameni! Și totuși, toți cei care au vorbit înaintea mea au încercat să îl convingă pe Dumnezeu: «O, Doamne, privește marea răutate care domnește la ora actuală pe pământ și pedepsește-i pe oameni!»

13. Gândiți-vă, ce am face noi dacă Domnul s-ar ridica astăzi și ne-ar vorbi la fel cum s-a adresat evreilor din Ierusalim, atunci când i-au adus femeia adulteră?! Nici măcar unul dintre noi nu i-ar putea spune: «Doamne, am practicat întotdeauna binele și nu am comis niciodată vreun păcat!» Numai un nebun ar putea spune așa ceva, așa cum a procedat fariseul din templu care L-a lăudat pe Dumnezeu pentru că i-a permis să devină atât de virtuos! Noi știm însă că Domnul nu a acceptat lauda sa de sine, ci a ascultat rugăciunea celuilalt păcătos, colectorul de impozite!

14. De vreme ce cunoaștem cu toții aceste lucruri, cum se face că îi cerem Domnului să acționeze în acord cu ideile noastre, de parcă am fi mai înțelepți decât El? Ce virtuți avem noi, pe care nu le-am primit direct de la El? De ce ne lăudăm cu ele, cum și cum ar fi ale noastre, nu ale Lui, strigându-i la ureche și asurzindu-L: «Privește, privește, Doamne!», ca și cum ar fi orb și surd, sărac cu duhul și slab de înger?! Spuneți-mi, prieteni, am pășit noi vreodată pe o cale care să nu fi fost schițată mai întâi de degetul Lui?

15. De vreme ce tot ce avem noi vine de la El, de vreme ce nu putem fi nimic decât întru și prin El, cum putem spune atunci: «Doamne, fă să se îndeplinească ce ne-ai promis cândva și anihilează-i pe toți făcătorii de rele de pe pământ!»? Personal, această atitudine mi se pare o impertinență!

16. Gura omului a fost întotdeauna un mormânt deschis! Limba lui a rostit întotdeauna minciuni, iar picioarele sale l-au condus numai către vărsarea de sânge! Căile omului sunt inevitabil presărate cu obstacole, accidente, încercări, suferințe și dureri de toate felurile imaginabile. Nici un muritor nu a cunoscut vreodată adevărata cale a păcii în toate profunzimile ei, căci teama de Dumnezeu este percepută de el ca un fel de vis!

17. Noi știm foarte bine că legea este valabilă numai pentru cei care se supun ei, nu și pentru cei care se situează deasupra ei, sau care nu au auzit niciodată de ea! De aceea, noi suntem și vom rămâne de-a pururi datornicii lui Dumnezeu! Trupul nu poate fi justificat prin lege în fața lui Dumnezeu, oricât de corect ar acționa și oricât de mult ar respecta această lege! Căci legea nu poate conduce decât la recunoașterea păcatului, dar cel care recunoaște acest păcat este născut el însuși din păcat, deci este una cu el.

18. În aceste condiții, noi am primit o revelație nouă, prin care ni s-a spus că umanitatea poate ajunge la acea puritate care îi este plăcută lui Dumnezeu fără să mai respecte legea. Atunci de ce strigăm cu toții în cor: «Doamne, judecă-i și pedepsește-i pentru păcatele lor, și șterge-le numele din cartea vieții!» Am văzut că toți cei de față și-au încheiat cuvintele cu un răsunător: «Facă-se voia Ta!», dar acest lucru nu justifică ce se află în inimile lor! - Adevăr vă spun: personal, aș prefera să văd moartea cu ochii decât să îi spun Domnului: «Doamne, fă cutare sau cutare lucru!» Oare noi am fost cei care i-am dăruit Domnului mintea Sa, sau El a fost cel care ne-a înzestrat pe noi cu o minte? Și totuși, noi vorbim de parcă El ar avea cu adevărat nevoie de părerea noastră! Aș înțelege un asemenea comportament din partea unor copilași care încă mai sug la pieptul mamei lor, dar noi, locuitorii cerului, ar trebui să știm care este locul nostru real și care este al Domnului!

19. Cine dorește să judece păcatul ar trebui să fie el însuși fără de păcat, căci nici un păcătos nu poate judeca un altul. De vreme însă ce toți oamenii sunt niște păcătoși în fața lui Dumnezeu, și deci incapabili să împartă dreptatea, după ce criterii pot ei judeca?

20. Noi am acumulat, într-adevăr, anumite merite, care sunt autentice în fața lui Dumnezeu, dar acestea nu rezultă din recunoașterea sau nerecunoașterea păcatului, nici din respectarea legii, ci din credința în El și din iubirea noastră pură față de El! Altfel spus, aceste merite sunt rodul grației și compasiunii divine!

21. În fața lui Dumnezeu nu există diferențe între oameni, căci toți sunt la fel de păcătoși și nici unul dintre ei nu poate sta demn în fața Divinității! Abia după ce sunt primiți de Dumnezeu ca urmare a credinței lor devin ei drepți și lipsiți de păcat, dar acest merit nu le aparține lor, ci exclusiv grației lui Dumnezeu, care derivă direct din marea Lui operă a mântuirii. Așa cum noi nu L-am ajutat pe Dumnezeu să creeze imensa Lui creație, noi nu putem face nimic pentru a-L ajuta să mântuiască această lume! Noi nu putem juca nici un rol în această a doua creație, reînnoită, mai bună și mai frumoasă decât prima, întrucât noi înșine suntem cei mântuiți... Cum putem pretinde în aceste condiții că putem participa la judecata lui Dumnezeu (domeniul exclusiv al Acestuia), de vreme ce am fost noi înșine iertați de păcate și mântuiți?

22. Știți voi care este Scaunul Judecății lui Dumnezeu? Acesta este Hristos, în care sălășluiește de-a pururi plenitudinea Spiritului Divin! Din fericire pentru umanitate, Scaunul Judecății lui Dumnezeu a devenit un scaun al grației prin opera Lui, care îi permite să își arate compasiunea fată de oricine dorește!

23. Care sunt în schimb meritele noastre? Ce lege ne poate permite nouă să îi judecăm pe alții? Se poate vorbi oare de o lege în afara păcatului, sau de un păcat în afara legii?

24. Așa cum spuneam mai devreme, noi dispunem într-adevăr de anumite merite și de o anumită puritate în fața lui Dumnezeu, dar acestea nu au nimic de-a face cu legea, ci exclusiv cu grația Lui, care ne-a permis să participăm alături de El la opera mântuirii, direct proporțional cu credința noastră în El! Aceste merite și această puritate nu ne dau însă dreptul să stăm alături de El pe Scaunul Judecății, căci în fața Lui noi suntem aceiași păcătoși care am fost cândva, chiar dacă ne aflăm aici ca spirite mântuite.

25. De vreme ce am acumulat aceste merite în fața lui Dumnezeu ca urmare a credinței noastre în El, și nu a respectării legii, putem spune oare că această credință abolește legea? Nici vorbă! Dimpotrivă, credința întărește legea și o face să devină vie. Invers însă, lucrurile stau altfel: legea nu stimulează credința, ci o ucide, dacă nu a căpătat mai întâi de toate viață prin această credință!

26. Adevărata viață a credinței este iubirea, iar legea cea vie este ordinea iubirii! Atunci când credința este justă, întreaga ordine devine divină, în schimb, atunci când credința este falsă, iubirea devine la rândul ei falsă, iar ordinea ei este anihilată!

27. Ce spirit poate fi binecuvântat dacă are parte de o credință falsă, izvorâtă dintr-o doctrină falsă? Adevăr vă spun: cei care cred cu sinceritate într-o doctrină, fie ea și falsă, au parte de o credință autentică, așa că vor avea parte de grație! În schimb, vai celor care propovăduiesc doctrine false, căci ei sunt adevărații făcători de rele și cei care încalcă ordinea divină! Nici chiar pe aceștia nu îi putem judeca însă noi, ci numai Domnul!

28. Când cel mai mare și cel mai pur dintre spirite s-a luptat cu Satan pentru trupul lui Moise, lucru pe care tu îl cunoști foarte bine, frate Moise, atotputernicul spirit nu l-a judecat pe Satan, ci i-a spus: «Domnul te va judeca». Dacă nici chiar un înger de talia lui Mihail nu a îndrăznit să îl judece pe Satan, cum îi putem judeca noi pe frații noștri, sau cum îi putem cere Domnului să îi judece El? O, nu avem nici un drept să facem așa ceva!

29. După părerea mea, Domnul a luat deja toate măsurile necesare, fără să mai aștepte în nici un caz părerile noastre! De aceea, toate aceste discursuri sunt complet inutile. În schimb, dacă El ne va spune: «Faceți cutare și cutare», atunci va trebui să acționăm cu toții în acord cu voința Lui! Căci cuvântul Domnului înseamnă o sarcină deja îndeplinită în inimile noastre.

30. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ai plasat aceste cuvinte în gura mea! Sper ca ele să aducă cele mai bune roade asupra pământului, dar și în ceruri! Slăvit fie numele Tău de-a pururi! Amin”.

31. Eu: „Pavel, tu ești brațul Meu drept și ochiul Meu drept. Eu te-am ales pe tine să îmi fii armă, iar acest rol îl vei păstra pentru eternitate. Ai avut perfectă dreptate în tot ce ai spus, iar lucrurile stau exact așa cum le-ai numit tu!

32. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să le cerem părerea și acestor nou veniți. Abia la sfârșit vom formula deciziile corecte.

33. Robert Blum, este rândul tău să vorbești! Te întreb și pe tine: ce trebuie să facem cu această planetă care s-a scufundat de tot în sângele celor nevinovați? Cum putem să-i tragem la răspundere pe cei puternici, inclusiv pe cei care te-au executat pe tine?”
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !