1. Helena se grăbeşte să ajungă la fereastră şi priveşte afară. După o vreme, îşi loveşte palmele, şocată. Se întoarce rapid către Mine şi îmi spune: „Bine... dar... Doamne, Dumnezeul meu! Iisuse! O, dar este teribil ce se întâmplă!”

2. Eu: „Ei bine, scumpa Mea Helena, ce anume te-a şocat atât de tare? Ai văzut oare vreun diavol sau vreo altă apariţie la fel de înspăimântătoare? Haide, revino-ţi şi spune-ne ce ai văzut!”

3. Helena îşi adună puterile şi spune: „O, scumpul meu Iisus! Cred că prin comparaţie cu ororile pe care le-am văzut adineauri, diavolul nu este decât un biet poznaş! Pentru prima dată de când am murit am văzut din nou pământul şi toate atrocităţile care sunt comise pe el, ca şi cum ar fi fost învăluite de ceaţă! Ciudat, dar am văzut Austro-Ungaria şi toate ţările din jur ca pe un fel de hartă pe care toate obiectele erau vizibile, de la cele mai mari şi până la cele mai mici. Vai, cumplită imagine! Oraşele erau cuprinse de flăcări, de obscenităţi şi de cele mai odioase lucruri! Râurile, lacurile şi mările erau pline de sânge! Armate teribile se înfruntau, şi nu puteam vedea altceva decât crime, trădări şi noi crime! Popoarele se sfâşiau reciproc, mai rău decât fiarele sălbatice! De partea Imperiului am văzut inclusiv un mare număr de ruşi. Din rândurile armatei austro-ungare făceau de asemenea parte numeroşi polonezi, precum şi alte popoare din întreaga Europă. Şi toată lumea striga: «Moarte despoţilor! S-a terminat cu graţia şi cu iertarea! Blestemat să fie cel care se gândeşte la iertare!» Bieţii imperialişti nu au putut face nimic, în pofida eforturilor lor, căci erau nevoiţi să se lupte cu un număr de zece ori mai mare de oameni, aşa că nu aveau cum să facă faţă. O, Doamne, pune capăt acestui genocid odios şi nu-i lăsa pe cei slabi să piară în luptă! Trimite-le ungurilor şi austriecilor un spirit al reconcilierii, căci ceea ce fac compatrioţii mei mă îndurerează peste măsură!”

4. Eu: „Iubita Mea Helena, ce ai văzut este adevărul curat! Inimile oamenilor au fost luate în posesiune de un spirit malefic, pe care noi îl numim spiritul Antichristului! El este cel care divide umanitatea, punându-i pe oameni să se omoare reciproc de parcă ar fi tigri, hiene şi dragoni. Te asigur însă că în cel mai scurt timp, aceste desfăşurări de trupe vor fi oprite într-o manieră cum nu a mai fost văzută vreodată pe pământ!

5. Iată, pe această masă vei putea vedea un vas care va creşte ca o plantă, direct din masă. În el vei vedea măsura tuturor ororilor care se petrec pe pământ. Îţi vei putea da astfel seama în ce perioadă de timp ne aflăm. Iată, a început să apară. Priveşte în interiorul lui şi descrie-ne ce vezi acolo!”

6. Fascinată, Helena priveşte apariţia miraculoasă a vasului fabulos. După câteva secunde, ea strigă: „Bine, Doamne, dar pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de formă este aceasta? La început mi se părea un fel de plantă naturală, nu foarte diferită de nuferii de pe pământ. Din ea a crescut însă o tulpină rotundă şi groasă, în vârful căreia a apărut un boboc, în scurt timp, frunzele s-au veştejit, iar bobocul s-a desfăcut, dar nu s-a transformat într-o floare, ci în tripla coroană papală (tiara), aşezată însă cu susul în jos, astfel încât tripla cruce aşezată pe un măr să fie aşezată invers. Această tiară se află acum în faţa mea, de parcă ar fi o cupă de băut, fiind aşezată - curios lucru! - pe un fel de trepied, care s-a născut din tulpină. Această cupă ciudată are interiorul complet negru, la fel ca cea mai întunecată dintre nopţi. Din pietrele preţioase cu care este încrustat exteriorul tiarei curge foarte mult sânge, amestecat cu tot felul de murdării şi de viermi, care au capul la fel ca fierul înroşit şi trupuri de dragon. Aceste bestii sorb cu nesaţ sângele, astfel încât cupa nu se poate umple, în pofida fluxului extrem de bogat. De aceea, conţinutul ei nu se poate revărsa în afară; mă cutremur numai la gândul a ce ar putea conţine acesta... O, cu câtă lăcomie sorb aceste bestii sângele! Priveşte, acum văd mai clar una dintre aceste bestii! Ea are şapte capete, pe fiecare dintre ele crescând câte zece coarne ca nişte săbii, fiecare dintre coarne fiind încununat cu o coroană strălucitoare. Ori de câte ori se scufundă în sânge, acesta începe să şuiere, părând că o să se reverse în afară, lucru care nu se întâmplă însă niciodată, căci bestia îl soarbe cu lăcomie, în timp ce sângele neconsumat încă se transformă în abur şi fum! - O, Doamne, leagă fălcile bestiilor şi ia-le coroanele strălucitoare, pentru ca această cupă să se poată umple în sfârşit! O, ce privelişte înspăimântătoare!”

7. Eu: „Ei bine, iubita Mea Helena, începi să înţelegi în sfârşit ce se întâmplă, mai ales dacă vei compara imaginea pe care ai văzut-o pe fereastră cu cea de pe masă?”

8. Helena: „O, Doamne, nu prea! De aceea, Te implor să ne revelezi Tu semnificaţia corectă a acestor două fenomene, dacă aceasta este voia Ta sfântă şi înţeleaptă!”

9. Eu: „Foarte bine, draga Mea Helena, voi face acest lucru din toată inima! Ascultă-Mă deci cu atenţie! Când ai privit pe fereastră, ai putut vedea marea răutate care există pe pământ, iar pe această masă ţi-am revelat simbolic care este cauza ei! Când ai privit pe fereastră, ai putut vedea consecinţele naturale, iar pe această masă cauzele care au stat la baza lor, de la A la Z.

10. Pe această masă poţi vedea simbolul absolut al răului: o tiară inversată, a cărei împărăţie sângerează din interior, astfel încât în curând va ajunge pe moarte. Vârfurile ierarhiei încearcă să ascundă sângele, pentru ca reputaţia lor exterioară să nu aibă de suferit din cauza ororilor interioare, dar eforturile lor nu vor avea rezultatul scontat de ei. În acest scop, Eu am fost Cel care a întors tiara cu susul în jos, pentru ca toată lumea să poată vedea cu ochiul liber care este conţinutul ei. Orice ar face de acum înainte aceşti oameni, ei nu vor mai putea întoarce tiara în poziţia sa normală, autodistrugându-se şi consumându-se din interior, înţelegi ceva din ce îţi spun?”

11. Helena: „O, Doamne şi Dumnezeul meu! Înţeleg într-o oarecare măsură, dar nu chiar pe deplin. Căci nimeni în afara Ta nu poate înţelege care este semnificaţia sângelui şi a bestiilor rapace care se târăsc pe suprafaţa vasului. De aceea, Te implor, revelează-mi în câteva cuvinte în ce constă această semnificaţie!”

12. Eu: „Ei bine, ascultă-Mă! Sângele care curge din aceste pietre preţioase cu care este încrustat exteriorul tiarei simbolizează tirania prin care guvernează bogaţii pământului. Ei pretind în exterior că îşi doresc doar libertatea deplină a popoarelor lor şi drepturi egale pentru toată lumea, dar în interior nu simt decât o dorinţă de răzbunare şi o sete de sânge faţă de cei care nu le recunosc deplina suzeranitate tiranică. Aminteşte-ţi de Inchiziţie şi compară ororile ei cu cele ale timpurilor prezente, şi îţi vei da astfel seama de ura şi furia celor puternici, precum şi de persecuţiile de toate felurile la care îi supun ei pe cei slabi, de crimele şi de sângele de care se fac vinovaţi, chiar dacă acestea nu ies întotdeauna la vedere, căci sunt foarte grijulii să le scundă de ochii mulţimilor, ceea ce face ca dorinţele şi intenţiile lor secrete să fie cu atât mai odioase!

13. Creaturile care se târăsc, consumând cu nesaţ sângele, astfel încât popoarele oarbe să nu îl poată vedea, sunt toţi acei ipocriţi revoltători care ocupă poziţiile de putere în cadrul ierarhiei conduse de mai-marii pământului, lingându-i şi tămâindu-i cu orice chip pe aceştia, numai pentru a-şi păstra poziţiile şi privilegiile. În orice societate umană există astfel de fiinţe respingătoare şi decăzute. Ei sunt duşmanii popoarelor lor şi nu se iubesc decât pe ei înşişi. De aceea, sunt oricând gata să îi trădeze pe cei de binele cărora pretind că se ocupă, dacă pot obţine astfel cel mai mic profit personal. Căci orice om care a trădat o dată va continua să trădeze ori de câte ori va considera că va putea extrage în acest fel vreun profit. Aceasta este semnificaţia simbolică a femeii romane (n.n. bisericii catolice). Ea nu îi iubeşte decât pe ipocriţi, pe complotişti, pe cei care se laudă pe sine, pe denunţători, pe spioni, pe mincinoşi şi pe cei lipsiţi de inimă, care inventează cele mai variate mijloace pentru a-i înşela pe oameni fără nici un fel de scrupul. Dar chiar aceştia vor fi judecătorii săi nemiloşi şi cei care o vor trăda primii.

14. Ei, iubita Mea, acum înţelegi care este semnificaţia sângelui şi a creaturilor care se târăsc? Văd că înţelegi. A mai rămas să vorbim de animalul ciudat cu şapte capete. Ca să înţelegi mai limpede la cine se referă acesta, va trebui să creăm o nouă apariţie.

15. Priveşte din nou către vasul de pe masă şi fii atentă la ceea ce îţi va revela el. Descrie-ne apoi tot ceea ce vezi, în cele mai mici detalii”.