Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 17.11.2018, 08:30
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Undele cerebrale și stările de conștiință" 
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator


PostPosted: 15.10.2010, 13:56    Post subject: Ființa umană își poate controla stările psiho-mentale controlându-și undele cerebrale Reply with quote

Ființa umană își poate controla stările psiho-mentale controlându-și undele cerebrale

de Alex Ionescu


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Studii științifice recente arată cât de adaptabil este creierul uman în ceea ce privește procesarea informațiilor. Undele cerebrale sunt specifice diferitelor stări psiho-mentale pe care le trăim. Ne putem controla la voință tipul de unde cerebrale predominant și ne putem vindeca cu ajutorul armonizării undelor cerebrale.

Creierul este o minune a procesării informațiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafața României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informații similară cu cea de care se ocupă creierul nostru. Și nici acesta nu ar fi poate de ajuns întrucât funcțiile și operațiile din creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer.

Informațiile care provin de la simțuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezența anumitor substanțe specifice și concentrația lor). Toate părțile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici "stații" electrice – neuronii. Membrana lor prezintă pe fața externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou și din nou, sub forma a ceea ce se numește “potențial de acțiune”. Acesta călătorește apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni și dendrite, până la alți neuroni. Celulele nervoase acționează la unison pentru a genera gânduri și mișcări, iar informația se răspândește prin rețele foarte fine, între diferitele părți ale creierului și spre organele de acțiune. Cum anume informația cuprinsă în gând este codificată în această sui generis "supă electrochimică", rămâne încă un mister pentru oamenii de știință, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieții. Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – niște pulsații electrice cu diferite frecvențe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf, cu ajutorul unor electrozi plasați pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni.

Există 100 de miliarde de astfel de celule neuronale în creierul uman, iar fiecare poate forma de la o sută la sute de mii de conexiuni (sinapse) cu alte celule. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant. Sinapsele se dezvoltă pe tot parcursul vieții, ca răspuns la stimulii veniți din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alți oameni, școala, educația, etc., dar și ca răspuns la propriile intenții și motivații. Cu cât copilul și apoi adultul se străduiește să afle și să învețe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulați un număr din ce în ce mai mare de neuroni și, în consecință, numărul conexiunilor crește. “Avem de-a face cu o orchestră simfonică în care cei care cântă sunt stabili ca poziție dar mobili ca funcție, și care pot urma dirijorul sau pot improviza singuri melodia”, spune W. Grey Walter despre activitatea cerebrală.

Undele cerebrale și stările psiho-mentale – două aspecte ale aceleiași realități

S-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta și teta. Cercetătorii au stabilit anumite corespondențe între diferitele stări ale ființei umane și caracteristicile activității electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor celebrale care apar în fiecare stare.

În stare de veghe predomină undele beta. Frecvența lor este cuprinsă între 13 și 30 Hz (cicli/secundă). Acestea caracterizează perioadele de concentrare mentală, rezolvarea problemelor, analiza centrată pe diferite probleme zilnice.

Undele alfa sunt undele electrice din regiunile parietală și occipitală ale creierului, având frecvența cuprinsă între 8 și 12 Hz (după anumiți oameni de știință, 13 Hz). Aceste unde caracterizează starea de luciditate, calm și relaxare mentală, sau stările de visare cu ochii deschiși. Undele alfa sunt un semn de relaxare mentală, indicând absența stimulării senzoriale la o persoană conștientă.

Undele cerebrale delta apar în timpul somnului profund sau al stărilor de inconștiență. Frecvența lor este cuprinsă între 0,5 și 4 Hz.

Undele cerebrale gamma au cea mai mare frecvență: 40Hz și sunt implicate în activitatea mentală foarte intensă. Prezența lor a fost de asemenea detectată în timpul procesului de trezire și în timpul perioadelor de somn caracterizate de mișcări oculare rapide.

Undele cerebrale teta apar în stări de somnolență, inconștiență, vis, când nu ne putem concentra, sau în stări de calm profund, relaxare, liniște, cum ar fi stările de trecere de la veghe la somn sau invers. Frecvența lor este de 4-7 Hz. Unii o consideră ca fiind de 5-8 Hz. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică prezența unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare.  

Prin practică, meditația yoghină poate diminua frecvența de vibrație a undelor cerebrale de la nivelul caracteristic activităților zilnice până la nivelul teta, permițând persoanei să rămână în această stare mentală foarte relaxată, conștientă fiind.

Creierul este un organ dinamic și foarte plastic

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Timp de foarte mulți ani, de când a fost decoperită celula nervoasă, s-a considerat că ființa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naște și pe care îi "consumă" pe parcursul vieții, iar conexiunile între neuroni se realizează doar în perioada de învățare și maturizare a copilului. Multiplele experimente care au luat amploare începând cu anii '50 – '60 , au promovat ideea reînnoirii celulelor nervoase și a multiplicării conexiunilor între neuroni. Dar aceste idei nu au fost larg acceptate în rândul oamenilor de știință din acele timpuri.

În anii '60, Maurice Barry Sterman, absolvent al facultății de psihologie al Universității California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat de-abia în ultimii ani de către oamenii de știință. El consideră creierul un organ dinamic și foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural și funcțional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente științifice riguroase, că neuronii  se află acolo unde mintea întâlnește corpul. El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândește se poate schimba structura țesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase și ca densitate de celule. Prin simpla învățare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcții, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă.  Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învățați să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit științific susține faptul că orice obișnuință bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– știința prin care oamenii pot învăța cum să își controleze activitatea cerebrală

Astfel, a apărut o nouă științ㠖 biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– știința prin care oamenii pot învăța cum să își controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment.

Biofeedback-ul implică faptul ca pacientul să își asume responsabilitatea propriei sănătăți, un aspect extrem de important care la ora actuală este promovat doar de medicina naturistă. Pacientul urmărește să dobândească capacitatea de a înțelege cum anume mintea și corpul funcționează în interdependență, producând apoi modificări pe baza acestei înțelegeri. Este nevoie de răbdare și o voință puternică pentru rezolvarea problemei de sănătate. Dar mulți dintre cei care au aflat de această posibilitate de vindecare la timpul respectiv, și care nu aveau probleme simple de sănătate – cel mai frecvent exemplu fiind epilepsia, au avut tenacitatea și dorința de a se vindeca prin această modalitate.

Până a se ajunge la validarea ipotezei care a existat inițial, și anume că omul își poate controla undele cerebrale, s-au făcut experimente științifice riguroase pe subiecți voluntari sănătoși.

Poate un EEG să arate dacă cineva este în stare de interiorizare? După cum s-a observat, multiplele experimente desfășurate de diferiți cercetători interesați de acest domeniu au arătat că există această posibilitate.

În vremurile de început ale acestor cercetări, subiecții se antrenau pentru  a produce la comandă anumite frecvențe cerebrale. Joe Kamiya - profesor la Universitatea Chicago, consideră că oamenii nu pot fi văzuți doar ca o aglomerare de gene și răspunsuri la stimuli externi. El consideră că ființa umană are, sau poate dobândi cu adevărat, controlul deplin și conștient asupra propriei activități cerebrale.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.El a schițat un experiment pentru a afla dacă cineva poate diferenția, prin percepție corectă, între diferitele unde cerebrale ale creierului său. Persoana care l-a ajutat l-a acest experiment a fost Richard Bach. Acesta a fost plasat într-o cameră întunecată, cu electrozi amplasați în partea posterioară stângă a capului. Joe Kamiya îi urmărea pe electroencefalograf activitatea cerebrală. Se emiteau diferite tonuri sonore și se urmărea răspunsul de unde cerebrale. R.Bach era întrebat ce tip de unde erau, prin perceperea obiectivă a stării sale. La început a ghicit doar jumătate din răspunsuri. Kamiya îi recomandase să fie atent la starea care apare în concordanța cu undele cerebrale ca răspuns la tonurile emise. În a treia zi de  testări, Bach ajunsese să recunoască corect în 85% din cazuri ce unde cerebrale emitea creierul său. În foarte scurt timp, Bach a ajuns un adevărat maestru al detectării tipului de unde pe care le emitea creierul său.

A doua parte a experimentului a constat în intrarea la voință a subiectului în stare alfa: când clopoțelul suna o dată, R.Bach intra la voință în stare alfa. Dobândise capacitatea chiar de a varia de la frecvența alfa cea mai joasă la cea mai înaltă. A fost primul experiment controlat care a demonstrat că undele cerebrale, considerate a fi involuntare, pot fi obiectul controlului voluntar.

Astfel s-a lansat domeniul biofeedback-ului undelor cerebrale. R.Bach spunea că simțea că este în stare alfa când orice imagine din mintea sa dispărea și când își imagina muzica unei orchestre. Alți subiecți spuneau că stările asociate undelor alfa apăreau atunci când lăsau mintea liberă, sau când își simțeau bătăile inimii, sau când nu mai gândeau.

La momentul respectiv, Kamiya nu a sesizat importanța experimentului; dorea doar să vadă dacă oamenii își pot controla undele cerebrale. În lucrarea pe care a publicat-o ulterior în Psychology Today, în 1968, Kamiya afirma c㠄decât să înghiți un tranchilizant, mai bine îți induci starea de liniște prin metoda pe care am utilizat-o în experimentele noastre”.

Tot în perioada respectivă, testele realizate de Elmer Green prin înregistrarea activității cerebrale a unui yoghin în timpul meditației, au arătat că aceasta era caracterizată de apariția spontană a undelor alfa. De asemenea s-a observat că acesta putea să se „miște” rapid între diferitele frecvențe cerebrale. Această flexibilitate este un semn distinctiv al ființelor cum ar fi sfinții și yoghinii, după cum au arătat testele realizate de Green.

Poate nu toate ființele umane sunt înclinate să practice meditația yoghină, dar există posibilitatea să învețe să își controleze activitatea cerebrală, prin biofeedback, pentru îmbunătățirea calității vieții.

Ne putem întreba totuși cât de ușor se poate învăța acest control asupra undelor cerebrale? Un exemplu ar fi experimentele realizate de Sterman. În 1965, acest cercetător a început o serie de experimente pe animale de laborator. Cu ajutorul unui lot de pisici a reușit să demonstreze capcacitatea acestora de a învăța să își inducă unde de o anumită frecvență specifică, 12 – 15Hz, condiționat – nu primeau ceva delicios de mâncare dacă nu erau în stare alfa. Nu credem ca unei ființe umane îi este mai greu decât unei pisici să dobândească același control, cu diferența că în cazul ființei umane aceasta se face la voință. Richard Bach a arătat cu prisosință capacitatea noastră de a ne alege la voință stările.

Toate studiile științifice finanțate de către autoritățile SUA, referitoare la biofeedback, au fost sistate, fără a se da prea multe explicații, în momentul în care s-a certificat eficacitatea acestei terapii. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeți acestei întrebări. Țineți cont doar de faptul că firmele farmaceutice câștigă foarte mult din comercializarea medicamentelor pentru bolile așa-zis incurabile.

Bibliografie:

1. Elizabeth Gould, Alison J. Reeves, Michael S.A. Granziano,and Charles G. Gross - Neurogenesis in the neocortex of adult primates, Science 15 oct 1999, 548-552.
2. Jim Robbins - A symphony in the brain – The evolution of the new brain wave biofeedback .

yogaesoteric
decembrie 2007
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !