Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.9.2018, 05:08
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul, Explicate de insusi Dumnezeu prin Bertha Dudde" 
Author Message
1%
Star Travel
Star Travel


PostPosted: 29.10.2010, 03:40    Post subject: Bertha Dudde -autobiografie Reply with quote

BERTHA DUDDE -AUTOBIOGRAFIE


Dând curs dorinței mai multor prieteni, Bertha Dudde a scris în 1953 următoarea autobiografie:

Aștern pe hârtie dezvăluirile primite prin "cuvânt lăuntric" începând cu data de 15 iunie 1937. Dând curs unei dorințe des exprimate de prietenii MEI, dau aici o scurtă descriere a recepției spirituale, a drumului vieții mele, precum și a propriilor mele vederi.

M-am născut la 1 aprilie 18 91, la Liegnitz, în Silezia, fiind a doua fiică a unui pictor. Am avut parte de o copilărie armonioasă alături de cei șase frați ai mei. Am cunoscut de timpuriu grijile existenței. Din dorința de a-mi ajuta părinții mi-am pus în practică înclinația pentru croitorie, câștigând bani. Necazurile bănești ale părinților s-au menținut și odată cu ele grijile. Astfel m-am făcut utilă familiei până nu de mult.

Părinții au aparținut unor confesiuni diferite. Tatăl meu a fost Protestant, iar mama catolică. Noi, copiii am fost crescuți în credința catolică, însă nu am fost supuși unor presiuni sau la strictețe în ce privește respectarea rânduielilor bisericești, astfel că mai târziu fiecare a putut să hotărască în deplină libertate cărei orientări religioase dorește să-i aparțină, în ce mă privește,am fost credincioasă, însă n-am putut să mă subordonez întru totul doctrinelor catolice, cu toate că respectam biserica, însă mi-a fost imposibil să le urmez de formă, fără convingere lăuntrică. Nu m-am mai dus deci la biserica, și n-am mai ascultat predici. N-am citit nici un fel de scrieri religioase, nici științifice, nu aveam de loc cunoștințe biblice și n-am aderat la nici o sectă sau orientare religioasă.

Cine cunoaște religia catolică, știe la ce procese de conștiință ajunge omul care vrea să se desprindă de ea. Nici eu nu am fost scutită de acestea. Rămăsese în mine întrebarea: Care este și unde este adevărul?

Spunând "Tatăl nostru", adesea m-am rugat fierbinte ca Domnul să mă facă să găsesc împărăția Sa. Și această rugă a găsit ascultare. Aceasta a fost la 15 iunie 1937. M-am rugat și mi-am îndreptat atenția spre interior, rămânând într-o stare de liniște deplină. Stăteam adesea în această stare, pentru că în acest fel mă cuprindea o liniște minunată, și gânduri - care îmi veneau nu din cap, ci din regiunea inimii - îmi dădeau mângâiere și putere.

Însă nu știam că aceste gânduri le "primeam". Aceasta până ce un vis deosebit, care mai târziu s-a dovedit a fi un vis prevestitor, m-a determinat să notez aceste gânduri. Astfel am stat și în această zi memorabilă cu auzul îndreptat spre interiorul meu, când am auzit foarte dar și deslușit o înșiruire de cuvinte, pe care le-am notat. Acesta a fost primul capitol care mi s-a dat, care începea cu cuvintele: "La început a fost cuvântul! Un Tedeum creatorului cerului și pământului!"

După aceea au apărut îndoielile: Oare am scris acestea de la mine însămi? Pe scurt – m-am frământat, m-am rugat și am dus multe lupte lăuntrice, însă cuvintele veneau iar și iar, ca un torent-un preaplin de înțelepciune de care mă cutremuram, însuși DUMNEZEU mi-a luat îndoielile. El mi-a răspuns și eu L-am recunoscut în cuvântul LUI ca TATĂL nostru. Credința mi-a crescut, îndoielile s-au împuținat și astfel am notat zilnic ceea ce am primit.

Cuprinsul celor așternute pe hârtie îmi depășeau cunoștințele, îmi parveneau neîncetat expresii, denumiri și trimiteri fie științifice, fie în limbi străine pe care înainte nu le-am auzit și nici nu le-am citit vreodată. Cuvintele, nemaiauzite până atunci, care exprimă dragostea TATĂLUI ceresc, constituie un refugiu și sunt un răspuns la toate problemele vieții.

Transmiterea "cuvântului" are loc după cum urmează: După o rugăciune din profundă simțire și o scurtă reculegere îmi îndrept atenția spre interior. Acolo urmează acum cu claritate gândurile. Cuvintele curg unul câte unul, deslușit, câte trei patru la rând - ca la radio, la buletinul meteorologic maritim, dictat pentru a fi notat. Părțile de propoziție urmează unele după altele încet, în așa fel încât să pot scrie pe îndelete. Cuvintele le notez Stenografie, ca după dictare, fără să particip cu gândirea sau în vreun fel constructiv. Nu mă aflu nici într-o așa numită stare de transă, nici nu formulez eu propozițiile, ci cuvintele îmi vin pe rând, fără să înțeleg în timp ce scriu legătura dintre ele.

După câteva zile, uneori de abia după câteva săptămâni transcriu stenograma pe curat, fără să o citesc înainte. Transcriu cuvânt cu cuvânt, fără să schimb nimic sau să "îmbunătățesc" măcar o silabă. Nici într-un caz nu prelucrez sensul celor spuse și nu le stilizez. Durata unei astfel de dictări este de jumătate de oră. Subliniez în mod deosebit că fenomenul nu suportă nici o stare de constrângere și nu are loc în stare de extaz. Totul se petrece simplu și în stare de luciditate, fără orice fel de inducție sau influență din partea propriei mele voințe. Pot oricând să fac o întrerupere. Pot să continui scrierea dezvăluirilor întrerupte la mijlocul unei propoziții după câteva ore sau zile. Fără să recitesc ceea ce mi-a fost transmis înainte, continuarea îmi este dictată fluent. Voința mea este deci liberă de orice constrângere. Ceea ce vreau, e să slujesc voinței lui DUMNEZEU, deci să-Mi fie permis să îndeplinesc voința SA sfântă.

Pot să spun că am fost inițiată în adevărul divin ca un școlar, primind noțiuni care-mi erau și trebuiau să-Mi fie în orice privință străine. De-abia după ani am găsit în altă parte confirmarea celor ce mi-au fost transmise: mi-au căzut în mână scrierile misticului Lorber.

Nimeni nu poate să înțeleagă cât de fericită am fost la lectura marilor opere ale lui Jakob Lorber, a "Evangheliei lui Ioan" și a "Copilăriei lui Iisus". De-abia acum am aflat că și altor oameni le-a fost dat cuvântul DOMNULUI, că DOMNUL DUMNEZEU a vorbit în toate timpurile copiilor săi și va vorbi și de acum înainte, după cum nesfârșita dragoste și îndurare a TATĂLUI nici nu poate face altfel. Am regăsit la Lorber ceea ce îmi fusese dat și mie înainte. Deseori nu înțelegeam cele spuse, dar TATĂL ceresc îmi dădea explicațiile plin de dragoste. Minunate sunt trăirile și întâmplările prin care am trecut și care nu pot fi amintite fiecare în parte - toate însă arată inimaginabilul fel de a se cobori la noi al TATĂLUI, nespusa LUI blândețe părintească.

Având în vedere lipsa culturii generale, mereu aveam impresia că sunt o pagină nescrisă. Lipsa de bani și de timp nu mi-a permis să citesc cărți bune și să merg la prelegeri. N-am cunoscut decât munca încordată de dimineață până seara. Și cu toate acestea primeam zilnic prețioasele daruri spirituale, fără a ști însă, cui îi mai sunt destinate.

Că am primit darurile spirituale fără nici o obiecție, se datorește faptului că n-am cunoscut deloc biblia, nici scrierile și învățăturile catolice. După experiența mea de acum, un catolic sau un Protestant convins, ale cărui cunoștințe sunt înrădăcinate în cunoștințe dogmatice, e mult prea orientat spre acestea, pentru a se putea apropia fără obiecții și rețineri de aceste noi revelații divine, lăsându-le să rodească înlăuntrul lor.

Totuși oamenii de știință de la mai multe facultăți urmăresc cu interes crescând aceste învățături divine și discută cu seriozitate asupra lor. Interesul lor se îndreaptă nu numai către incontestabilele explicații referitoare la nașterea materiei și posibila ei disoluție ci și către explicarea erorilor din învățăturile diferitelor sisteme religioase și a diferitelor confesiuni, în revelațiile pe care le-am primit este arătat în ce constă eroarea, alături de chemarea - adresată tuturor - de a atrage atenția cu fiecare ocazie, asupra greșelilor fiecărei învățături, însă fiecare om are libertatea de a pune sau nu la inimă cuvintele DOMNULUI. Cine a înțeles spiritul Cuvintelor părintești și totuși nu trăiește după ele, mărește distanța dintre el și TATĂL nostru din ceruri. Atunci el nu urmează sfatul primit prin cuvintele dragostei, supunându-se astfel cu necesitate judecății și va pierde îndurarea în aceeași măsură în care disprețuiește porunca dumnezeiască a dragostei.

Din mila lui DUMNEZEU, evanghelia este din nou transmisă oamenilor, atrăgându-li-se atenția în modul cel mai serios asupra scopului existenței omenești. Astfel încearcă dragostea milostivă a lui DUMNEZEU să salveze ceea ce se mai lasă salvat înainte de sfârșit - căci acesta vine! Timpurile despre care vorbeau clarvăzătorii și profeții tuturor timpurilor - vremurile din urmă - au început!

După însemnările mele, DOMNUL nu face deosebire între copiii săi. "Veniți cu toții la MINE!" - iată cum sună chemarea LUI. Ferice de cel care îi ascultă cuvintele și îl urmează. DUMNEZEU își iubește copiii și vrea să-i facă pe toți fericiți - chiar dacă ei nu vor să știe de EL. Bertha Dudde, 22 noiembrie 1953

La 18.9.1965 Berthei Dudde i s-a permis să-și părăsească învelișul pământesc și să se reîntoarcă la casa părintească din ceruri, lăsându-ne moștenire peste 9000 de dezvăluiri.

(Jakob Lorber, mistic austriac, 1800-1864, care a scris tot prin cuvântul dictat în inimă de către Dumnezeu mai multe capodopere, în total de peste 10.000 de pagini și în timpul a 25 de ani. Alți mistici care a primit cuvântul au fost Gottfried Mayerhofer, Leopold Engel, Emanuel Schwedenborg.)
Chiar și acum sunt cunoscute in Germania 5 persoane care primesc cuvântul de la Dumnezeu, vezi Link in limba germana : http://jesusoffenbarungen.ch ( n.r.)]

B.D. Nr. 8054 03.12.1961
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !