Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.7.2020, 16:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 4.11.2010, 00:11    Post subject: Capitolul 89 - LUCRĂRILE ÎNȚELEPCIUNII ȘI LUCRĂRILE IUBIRII Reply with quote

Capitolul 89
LUCRĂRILE ÎNȚELEPCIUNII ȘI LUCRĂRILE IUBIRII


1. Adam s-a ridicat în picioare, și-a unit mâinile, și-a ridicat ochii către cer și ș-ia înălțat inima către Mine, după care a spus, profund emoționat și într-o stare de supremă exaltare: “O, Tată, mare și sfânt, o, tu, Iubire eternă! Cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată? Noi nu am existat, ci Tu ai fost Acela care ne-ai creat pentru a ne bucura de existența beatifică întru iubirea, grația și compasiunea Ta nesfârșite. Tu ne-ai creat pe noi, astfel încât să ne putem bucura trupește – la fel cum Tu o faci în plan spiritual – de toate desfătările imaginabile, căci noi vedem, auzim, mirosim, gustăm, simțim, percepem și putem chiar iubi profund – pe Tine, mai presus de orice, și pe copiii noștri, la fel ca și propria noastră viață.

2. Noi putem umbla, putem sta în picioare, așezați sau culcați, și ne putem mișca la dorință, ne putem roti membrele, capul și ochii în toate direcțiile. Tu ai binecuvântat limba noastră, care poate rosti cuvintele vii ale iubirii, izvorâte din Tine, ceea ce ne permite să comunicăm între noi. O, cine Ți-ar putea mulțumi cu adevărat Ție, căci acțiunile Tale mărețe, izvorâte din iubirea Ta către noi, sărmane recipiente neînsemnate – sunt infinite!

3. O, cât de insignifianți am fi dacă am exista numai prin noi înșine; dar faptul că noi existăm se datorează numai acțiunii iubirii Tale, iar viața noastră este însăși iubirea Ta, iar cunoașterea noastr㠖 grația Ta.

4. O, Tată, preabunule și preasfântule Tată! Inima noastră smerită s-a umplut acum de o iubire de copil față de Tine. Lasă grația Ta să coboare în ea și accept-o ca supremă mulțumire pe care Ți-o putem oferi. Căci inima noastră depinde într-o prea mare măsură de binecuvântarea Ta pentru a rosti cuvinte cu adevărat demne de Tine. Iar atunci când realizează acest lucru, ea nu ne mai aparține, ci face parte din lucrarea Ta. Cuvântul Tău și lucrarea Ta reprezintă de-a pururi cea mai înaltă glorificare a Ta, fie prin El Însuși, fie atunci când este rostit de limba noastră.

5. De aceea, noi nu avem practic nimic care să fie cu adevărat al nostru, cu excepția iubirii și păcatului.

6. O, Tată! Dacă nu aș avea iubirea, ce altceva mi-ar mai rămâne decât păcatul și moartea? Și atunci, aș mai fi putut oare să-Ți laud Numele în păcat și să Te glorific pe Tine întru moarte?

7. De aceea, Tu mi-ai dăruit iubirea, astfel încât acțiunile mele să nu constea doar din păcat și din moarte, ci și din iubire și lucrările vii ale acesteia, care mi-ar aparține mie numai întru iubire, dar Ți-ar aparține întru totul Ție întru grație și compasiune.

8. O, preasfânt Părinte! Pe vremea când nu posedam altceva decât înțelepciune, nu puteam realiza nici o lucrare, cu excepția păcatului, astfel încât eram nevoit să-Ți laud Numele și să Te slăvesc pe Tine prin păcatele mele. Tu ai primit la vremea respectivă lauda mea impură ca și cum ar fi fost vorba de o laudă pură izvorâtă din iubirea Ta, și implicit a mea, deși ea nu era decât lucrarea impură a păcatului.

9. Eu mi-am separat copiii, convins fiind că judecata mea este justă întru înțelepciunea pe care ai insuflat-o în mine. Și întrucât eram convins că înțelepciunea îmi aparținea, acțiunea mea s-a dovedit a fi un păcat. Iar eu Ți-am lăudat Numele prin păcatul meu, lucru care ar fi trebuit să mă distrugă. Dar iată, Tu mi-ai dăruit acum iubirea, și nu mai multă înțelepciune decât poate absorbi iubirea, astfel încât să nu mai risipesc, ci să adun. În risipă sălășuiește moartea, pe când viața nu poate fi găsită decât în adunare. De aceea, îngăduie-mi acum să-i adun din nou cu și prin iubirea mea pe toți aceia pe care i-am risipit cândva prin înțelepciunea mea greșit aplicată.

10. Îți mulțumesc plin de recunoștință, preasfântule Tată, pentru faptul că mi i-ai dăruit pe Enoh și pe străin, pentru a ne orbi mai întâi întru înțelepciune, pentru ca apoi, în întunericul care ne-a făcut să ne adunăm, să devenim capabili de absorbim focul iubirii din inima Ta. Viața nu este activă decât prin concentrație, în timp ce înțelepciunea care antrenează risipa conține în ea moartea și păcatul. O, lasă acest foc să devină o vâlvătaie uriașă înlăuntrul nostru, pentru a arde întreaga noastră nebunie și toate acțiunile noastre greșite!

11. Îngăduie-ne să ne regăsim din nou întru iubirea și compasiunea Ta, și să ne adunăm întru grația și mila Ta eternă! Și îngăduie-ne de asemenea să celebrăm mâine, de ziua Sabatului Tău sacru, un nou festival al iubirii, la care sperăm să-Ți putem oferi Ție, o, Părinte preasfânt, o slujbă de mulțumire și recunoștință plină de iubire, care să ajungă la inima Ta într-o măsură mai mare decât slujbele din trecut, născute din înțelepciunea noastră imaginară și din justiția noastră nedreaptă.

12. O, Părinte preabun și preasfânt, îngăduie ca această invitație a noastră să fie primul pas care să ne conducă pe toți din nou către Tine, acum și de-a pururi! Amin!

13. Cât despre voi, Enoh, Asmahael, Seth și Kenan, duceți-vă la copiii noștri și treziți-i întru iubirea și libertatea adevărată, invitați-i la adunarea de mâine, la marea adunare a vieții, și spuneți-le ceea ce iubirea vă va îndemna. Și orice veți face, acționați numai în Numele lui Iehova! Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !