Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.7.2020, 15:52
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 7.11.2010, 03:00    Post subject: Capitolul 97 - CONFESIUNEA LUI ADAM Reply with quote

Capitolul 97
CONFESIUNEA LUI ADAM
(4 iunie 1841)


1. După discursul lui Asmahael, Adam s-a ridicat din nou, fără să țină seama de jurământul de tăcere pe care-l anunțase pentru tot restul vieții sale – și pe care l-a călcat oricum atunci când i s-a adresat lui Seth – și a început următoarea confesiune, sub forma unui discurs, spunând:

2. “Ascultați voi toți, copii din linia mea principală, precum și cei din liniile colaterale. În fiecare primăvară, de îndată ce apar primele flori, împodobind pământul dezgolit, am pus deoparte 920 de pietre, câte una pentru fiecare an scurs din viața mea.

3. Până astăzi, înlăuntrul meu a fost mai mult sau mai puțin o noapte constantă, iar lumina pe care mi-o imaginam nu era deloc lumina zilei, ci numai lumina palidă și înșelătoare a lumii, insuficientă pentru a discerne corect forma exterioară a unui obiect. În ceea ce privește culorile, care sunt o reflectare nuanțată a adevărurilor divine și a misterelor cele mai profunde ale vieții interioare, una singură m-a însoțit credincioasă, și anume culoarea galbenă a morții; toate celelalte s-au dovedit atât de palide și de schimbătoare ca și cum nu ar fi existat deloc.

4. Cine ar putea număra toate lucrurile pe care le-am observat în lunga noapte pe care am trăit-o cu un succes limitat, ca să nu mai vorbim de toate aspectele asupra cărora am meditat, plângând adeseori în mod inutil, sau de câte ori m-am rugat și am oftat în fața Dumnezeului meu și al vostru? Vouă v-am dăruit lumină, dar eu am rămas îngropat în amurgul înșelător al nopții constante a propriei mele inimi. Nimic nu m-a putut ține vreodată permanent în lumină. Discursurile adevărate ale lui Enoh și ale celorlalți copii inspirați au fost precum niște fulgere în întunericul nopții, a căror lumină strălucitoare luminează câmpurile pământului pentru un scurt moment, după care pedepsește imediat ochiul observatorului, care reintră în bezna cea groasă și absolut impenetrabilă. Și adevăr vă spun, dragii mei copii, eu nu am profitat cu adevărat de nici unul din aceste discursuri. Le înțelegeam numai atunci când erau rostite, dar de îndată ce începeam să meditez asupra lor, slaba strălucire a luminii lunii nu îmi mai era suficientă, iar copacul situat la distanță îmi apărea a fi orice doream să facă din el imaginația mea, dar niciodată un adevăr permanent. Iar lumina mea nocturnă nu creștea deloc în intensitate. Uneori mi se părea că trebuie să prind acel obiect cu mâna, dar înainte de a reuși să mă concentrez urmând scurta străfulgerare de lumină, deveneam din nou conștient că nu numai obiectul, dar și mâna mea care dorea să-l apuce în viziunea mea, dispăruseră în noaptea cea mai impenetrabilă cu putință.

5. Adevăr vă spun, chiar și apariția neașteptată și plină de grație de ieri a Domnului – deși însoțită de lumina orbitoare a luminii și grației – nu a reprezentat pentru mine cu mult mai mult decât un fulger de lumină, de o intensitate ce-i drept uluitoare, în bezna nopții.

6. În timp ce Domnul se afla printre noi, am crezut că înțeleg despre ce este vorba. Dar de îndată ce forma Lui vizibilă ne-a părăsit, am fost din nou nevoit să-i cer lui Enoh să interpreteze cuvintele de o profunzime impenetrabilă ale lui Iehova.

7. Enoh a făcut acest lucru, inspirat de Domnul Însuși, dar pentru noaptea mea interioară, această micuță scânteie s-a dovedit prea slabă, și – pentru a spune adevărul până la capăt – nici nu am înțeles nimic, cu excepția cuvintelor din care era format acest discurs minunat și splendid.

8. O, copii, Ascultați și bucurați-vă împreună cu mine, căci această îndelungată noapte a mea s-a încheiat în sfârșit!

9. În mine nu mai strălucește acum lumina lunii, și nici a vreunui fulger, ci însuși soarele lui Iehova, ziua perpetuă a vieții eterne, care a răsărit acum în mine!

10. Asmahael, Asmahael! Acela care rostește cuvinte așa cum o faci Tu, cuvinte vii precum Dumnezeu Însuși, adevăr îți spun, Acela nu poate fi un străin, ci este la El acasă în inima oricărui om.

11. Asmahael, iartă-mă pe mine, cel slab, că îndrăznesc să las vocea mea să sune în fața Ta!

12. Cuvintele Tale nu sunt simple cuvinte inspirate, ci însuși Cuvântul Tău. Acum am înțeles în sfârșit de ce copiii mei au trebuit să păstreze tăcerea în fața mea.

13. O, Doamne, Dumnezeul meu! Voi păstra în continuare și eu tăcerea, pentru ca Tu să nu ne părăsești! Facă-se voia Ta preasfântă! Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !