Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "SECRETELE VIEȚII - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer" 
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat


PostPosted: 12.11.2010, 18:48    Post subject: Capitolul 6 - Despre evoluția copil - tânăr - adult și bătrân Reply with quote

Capitolul 6
Despre evoluția copil - tânăr - adult și bătrân
(28 iulie 1870)

Titlul de mai sus este alcătuit din patru cuvinte care definesc viața umană, dar și viața pământului sau viața întregii creații. La fel ca orice alt cuvânt, și acestea pot fi privite din diferite perspective. Prima dintre ele se referă la cele patru etape ale vieții omului, în relație cu dezvoltarea sa fizică și spirituală. Aceleași etape le regăsim însă și în viața națiunilor, a căror educație spirituală trebuie să treacă prin aceste patru faze, dar și în viața umanității înseși, care trebuie să treacă în evoluția sa prin patru mari epoci.

Pentru a explica sistematic toate aceste sensuri și semnificații, vom analiza rațional fiecare etapă pentru a putea trece apoi la următoarea, inclusiv la conexiunea ei spirituală cu etapa precedentă, și apoi la a treia și la a patra, în acest fel, vom elucida în acest mare seminar alte patru cuvinte importante din punct de vedere spiritual, explicând semnificația lor cea mai înaltă, astfel încât să puteți înțelege armonia ansamblului, în acest scop, vom împărți aceste explicații în mai multe secțiuni, începând cu cele naturale, pentru a trece apoi la cele spirituale. Așadar, dragii Mei copii, bucurați-vă de noua revelație pe care Tatăl vostru este dispus să o împărtășească cu voi!

Cele patru cuvinte definesc etapele dezvoltării unei ființe umane, a ascensiunii și decăderii sale în timpul vieții pe acest pământ. Din punct de vedere fizic, avem de-a face cu o ascensiune urmată de un regres, dar din punct de vedere spiritual ar trebui să avem de-a face exclusiv cu o ascensiune.

Copilul se naște neajutorat, cu sufletul scufundat într-un vis profund, astfel încât nu mai cunoaște și nu mai recunoaște nimic. De aceea, el trebuie să învețe totul de la început, inclusiv în ce veșminte să-și îmbrace gândurile. Treptat, el își dezvoltă personalitatea, învață să vorbească, la început greoi, apoi din ce în ce mai clar, pe măsură ce trupul și capacitatea sa mentală cresc.

Spiritul, această scânteie născută din Mine, rămâne tăcut, ascuns în compartimentul cel mai intim al inimii. Din când în când, el stimulează sufletul să își dezvolte corpul, potrivit legilor naturii, pentru a avea la dispoziție un instrument adecvat, care să-i permită să evolueze și să cunoască viața din lumea de dincolo, renunțând la învelișul fizic atunci când acesta nu-i va mai folosi în evoluția sa.

La nivelul copilului, pasiunile sunt încă adormite, singurele manifestări negative ale sale fiind cel mult încăpățânarea și mânia. Acestea sunt primele plante parazite care își trimit lăstarii în jurul tânărului arbore al vieții, pentru a se agăța de el. Dacă tânărul copac nu primește ajutorul necesar la timp, el poate fi golit de puterea și de vitalitatea de care are nevoie, din cauza celor două buruieni. El va crește atunci secătuit și strâmb, un sclav al pasiunilor, incapabil de vreun progres spiritual și generând numai probleme, pentru el însuși sau pentru cei din preajma sa.

Încăpățânarea și mânia reprezintă două dintre cele mai puternice atribute ale naturii satanice. Din cauza încăpățânării, Satan refuză să accepte calea spre Mine, iar din cauza mâniei, el nu permite nici unei fărâme de iubire să intre în inima sa, astfel încât aceasta să fie înmuiată din împietrirea sa.

La fel se petrec lucrurile și cu copilul ai cărui părinți stupizi, în loc să lupte cu putere împotriva celor două atribute, le tolerează, cu convingerea că dacă nu-i vor da copilului ce își dorește acesta, îi vor afecta sănătatea. Nu de puține ori, ei vin cu scuza penibilă: „Copilul este prea mic și nu știe ce vrea; când va crește, lucrurile se vor schimba!”

Sărmani nebuni! Da, se vor schimba. Ceea ce acum se manifestă prin lacrimi și sunete nearticulate, mai târziu se va transforma în rea voință și în cuvinte rele împotriva voastră, căci copilul va crește și va deveni puternic, în timp ce voi veți da înapoi și veți deveni slabi. Nu este chiar exclus ca totul să se termine cu acțiuni fizice îndreptate împotriva voastră, dar nu veți culege decât ceea ce ați semănat cu propria voastră mână, recolta pe care o meritați.

Copilul se dezvoltă treptat, la fel ca o plantă, întinzându-și din ce în ce mai departe mânuțele de la pieptul mamei, către lumea exterioară, pentru a-și spori cunoașterea. Odată cu noua cunoaștere cresc și pasiunile sale, precum și dorința necontrolată de a și le satisface.

Când ajunge la vârsta la care aceste impulsuri spirituale, mentale și fizice, încă amestecate, trebuie să fie purificate, copilul simte nevoia să învețe și să meargă la școală, pentru a înțelege ce este bine și ce este rău, ce este permis și ce nu, ce este o virtute și ce este un păcat.

În timpul acestei etape de purificare a aspirațiilor și dorințelor încă confuze, specifice copilăriei, părinții și educatorii au datoria să facă tot ce le stă în puteri pentru a ține sub control șuvoiul pasiunilor, dorințelor și poftelor, care este cu deosebire nestăvilit în cazul tinerilor, riscând să dea pe afară dacă nu este canalizat.

Aceasta este etapa în care sufletul învață prima regulă a vieții spirituale: ținerea sub control a pasiunilor sale, puterea de a spune nu poftelor și dorințelor pe care le are, pentru a-și putea urma menirea interioară.

Ghidat la început numai de școală și de exemplul părinților, micuțul vas al vieții copilului trece treptat într-o sferă mai mare, oscilând între joacă și studiu, între instrucțiuni și pedepse, până când ajunge la vârsta tinereții, în care sufletul și spiritul său sunt deja mult mai lucide. Contactul cu tovarășii de aceeași vârstă, dar și cu cei mai mari, ajută tânărul suflet să-și pună întrebări în legătură cu lucruri pe care le-a acceptat involuntar pe vremea când era copil, fără să le transforme însă într-o convingere personală, în vederea spiritualizării Sinelui său.

Odată cu intrarea în sfera superioară a vieții, plină și ea de idei eronate, apar întrebări de genul: „De ce trebuie să fac cutare lucru și să nu-l fac pe celălalt?” În funcție de informațiile primite, în interiorul său începe să se dezvolte omul spiritual. În sfârșit, apare pentru prima oară și impulsul sexual. Astfel, băiatul este atras de fete, care în primii ani de școală îl lăsau indiferent, sau chiar îl enervau. Acest impuls, extrem de periculos pentru o natură incapabilă de autocontrol, este totuși de o importanță vitală, căci are puterea de a reduce pasiunile cele mai grosiere ale copilului răsfățat, pe care tatăl, mama și învățătorul nu le-au putut controla, prin simpla privire plină de iubire a unei fete. Prin această putere magnetică și spirituală, fata realizează ceva ce nu va putea fi înțeles pe deplin decât în ceruri, dar care aici, pe pământ, nu lasă decât urme trecătoare, un fel de ecou palid, care dispare rapid.

Odată cu această veritabilă placă turnantă în viața tânărului, acesta face primul pas către tranziția către viața de adult. Iubirea îl învăluie cu petalele ei de trandafir, permițându-i accesul către un cer pe care nu-l înțelege încă. Această iubire, orientată la început numai către obiectul afecțiunii sale, îl ajută treptat să se transforme într-un bărbat și să își asume responsabilitățile specifice vârstei de adult.

În acest fel, tânărul impetuos se transformă într-un bărbat mai prudent, viața sa devine mai serioasă, iar el își caută o tovarășă de drum, întemeindu-și astfel o familie. Aceasta îl determină să-și restrângă și mai mult pasiunile și să-și privească cu mai multă seriozitate viața, acționând astfel încât să-și poată susține nu numai propriul trai, ci și pe cel al noii sale familii. El își impune astfel îndatoriri pentru care, în calitate de copil nu avea nici o înclinație, iar în calitate de tânăr nici o idee. Abia acum, în calitate de bărbat adult, începe el să înțeleagă pe deplin aceste lucruri.

La fel ca un torent aprig de munte, copilul aleargă pe dealuri și pe coline, plin de energie. Ajuns la câmpie, el își păstrează o parte din viteza inițială, și continuă să curgă vesel printre pajiști și flori. Treptat, râul își pierde din ce în ce mai mult viteza, devenind în schimb din ce în ce mai lat, etapă care corespunde trecerii la starea de adult.

În calitate de bărbat, confruntat cu noi probleme și cu noi îndatoriri, el intră într-o etapă în care omul mental-spiritual dinlăuntrul său, deja structurat, potrivit unei anumite legi a naturii, o ia fie în direcția cea bună, adică înspre Mine, fie în direcția opusă, îndepărtându-se de Mine.

În acest fel, fluxul vieții continuă să curgă mai departe, printre căutări și îndoieli, construindu-și propriul Sine din materialele găsite în drum, calmându-se din ce în ce mai mult, până când, în final, reușește să transceandă toate îndoielile și conflictele, revărsându-se ca un râu liniștit, care abia se mai târăște, către etapa bătrâneții, în această etapă, mișcarea sa aproape că încetează, iar omul este nevoit să trăiască, la fel ca un hârciog, din depozitele acumulate de-a lungul vieții. Cu greu mai poate adăuga el ceva la aceste depozite, căci cursul vieții, cu bucuriile și tristețile sale, aproape că s-a încheiat, iar omul culege în sfârșit ceea ce a semănat.

Și astfel, omul bătrân își contemplă finalul vieții fizice, având în spate un trecut care nu se mai poate întoarce și în față un viitor nebulos, prins între două lumi, una vizibilă și alta invizibilă, așteptând momentul când ceasul vieții sale se va opri și bătăile pendulului său corporal, inima, vor înceta.

Fericit este bătrânul care, prin toate conflictele și încercările de care a avut parte, și-a asigurat un veșmânt al sufletului apropiat de arhetipul imaginii Mele, chiar dacă nu desăvârșit. Fericit este cel care și-a recunoscut, chiar dacă cu întârziere, menirea pe acest pământ, care a făcut cunoștință cu Dumnezeu și care a întrezărit câteva licăriri din lumea de dincolo. Acesta va aștepta calm momentul despărțirii, când veșmintele vor fi schimbate, după care va părăsi această lume fără teamă și fără regrete, întrucât și-a recunoscut, deși cu întârziere, Părintele și Creatorul, care îi va da dincolo, pe lumea cealaltă, un veșmânt nou, tineresc, corespunzător inimii sale încă viguroase. Pe măsură ce va deveni din ce în ce mai frumos și mai spiritualizat, el își va continua drumul către Mine sau către perfecțiunea spirituală, până când va deveni demn de a purta numele de „copil al lui Dumnezeu”.

Aceasta a fost, pe scurt, descrierea căii pe care o parcurge sufletul în viața sa terestră, trecând succesiv prin stadiile de copil, tânăr, adult și bătrân.

Să vedem acum care sunt analogiile dintre aceste etape ale vieții omului și cele patru anotimpuri ale naturii și cât de mult exprimă din punct de vedere spiritual iarna, primăvara, vara și toamna, aceleași etape, privite însă dintr-o altă perspectivă.
_________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !