1. În continuare, Adam i-a chemat pe Enoh şi pe Kenan, cărora le-a comunicat voinţa lui Asmahael. Aceştia i-au salutat încă odată pe copii, cărora le-au reamintit să vină şi să celebreze Sabatul, după care le-au spus că pot pleca acasă pentru a-şi îndeplini fericiţi îndatoririle de zi cu zi.

2. Copiii şi bătrânii care i-au înconjurat anterior pe patriarhi, auzind toate cuvintele rostite cu glas tare, s-au ridicat.

3. Unul dintre bătrâni l-a întrebat însă pe Enoh: “Dragul meu copil, fiu al tatălui tău Jared, care este un nepot al fiului fratelui meu, spune-mi – dacă îţi este cu putinţă – cine este în realitate acel tânăr care stă pe spinarea tigrului, şi de unde a venit el?

4. Căci comportamentul lui este ciudat, iar cuvintele lui strălucitoare şi plăcute sunt extrem de puternice. De altfel, în sunetul fiecăruia din cuvintele sale există o siguranţă şi o încredere atât de mare, încât nu mă pot opri să nu cred că el ar putea muta munţii din loc cu ajutorul lor, şi că ar putea agita marea cu o singură respiraţie, într-o măsură mai mare decât o mie de furtuni simultan.

5. De aceea, aş dori să aflu de unde este acest tânăr şi care este natura lui; dar după cum spuneam, nu doresc să aflu acest lucru decât dacă îţi este îngăduit să-mi spui. Amin!”

6. Enoh i-a răspuns: “Ascultă, dragul meu părinte Abdeam, mi-ar face mare plăcere să-ţi răspund dacă acest lucru mi-ar fi permis, şi în iubirea ta crescândă pentru Dumnezeu vei primi în curând explicaţiile referitoare la tânărul de pe tigru.

7. Tu îi cunoşti numele, ceea ce deocamdată îţi este suficient. La momentul potrivit, propria ta iubire pentru Dumnezeu îţi va da răspunsul complet. De aceea, Dumnezeu fie cu voi toţi, acum şi de-a pururi! Amin!”

8. Abedam i-a mulţumit lui Enoh cu o inimă profund mişcată, spunându-i: “Dragă Enoh, îţi mulţumesc! Acum sunt pe deplin satisfăcut, căci mi-ai răspuns cu claritate ceea ce am dorit să aflu. Căci a dori să afli mai mult decât locul exact al comorii, precum şi maniera în care aceasta poate fi găsită, ar fi o vorbărie inutilă. Căutarea ţine de propria viaţă a fiecăruia. De aceea, îţi mulţumesc, căci tu mi-ai emoţionat inima ca niciodată înainte. Cele mai sincere mulţumiri pentru tine, şi întreaga mea viaţă pentru Dumnezeu! Amin!”

9. Cei doi i-au salutat apoi din nou pe copii şi pe bătrâni, după care au revenit la locul lor, unde părinţii lor îi aşteptau deja.

10. Când au ajuns, Adam şi-a binecuvântat din nou copiii, care s-au aranjat în formaţie, în vederea începerii călătoriei. Apoi, Asmahael s-a apropiat de Adam şi i-a spus:

11. “Adam, dacă eşti de acord, îngăduie-Mi să aleg pe unul din copiii tăi pentru a Mă însoţi. Amin!”

12. Profund emoţionat, Adam I-a răspuns: O, Asmahael, cum mă mai poţi întreba acest lucru? Oare nu mă supun şi eu bucuros, ca şi întreaga Ta creaţie, voinţei Tale?

13. Facă-se voia Ta de către noi toţi, acum şi de-a pururi, cu cea mai mare bucurie! Amin!”

14. Atunci, Asmahael a strigat cu voce tare: “Abedam! Abedam! Abedam! Dacă doreşti acest lucru, ne poţi urma, fiind însoţitorul Meu, căci ţi-am încercat inima şi am descoperit că aceasta nu ascunde nici o viclenie. Aşadar, urmează-ne şi nu fi îngrijorat, căci Eu te voi ajuta să cauţi comoara şi să o găseşti, iar aceasta – ascultă-Mă – cât de curând.

15. Căci astăzi te voi da morţii pentru a te putea trezi mâine la viaţa eternă. Amin!”

16. Auzind această chemare, Abedam a venit în grabă şi a spus: “Te voi urma oriunde vei dori! Dă-mă morţii de o mie de ori, căci cu cât mai des vei face acest lucru, cu atât mai multă viaţă voi primi cu siguranţă înapoi de la Tine.

17. O, Tu, Cel care stai pe spinarea fiarei, iartă-mă că îţi spun ceea ce simt. Sunt convins că alături de Tine nu va fi deloc dificil să descopăr marea comoară.

18. De altfel, simt că acela care Te are pe Tine se poate descurca cu uşurinţă fără să mai aibă nici o altă comoară. Şi mai simt de asemenea că acela care Te-a descoperit pe Tine nu mai are nevoie să caute, căci el a găsit comoara reală, murind şi trezindu-se din nou la viaţa eternă.

19. O, Asmahael, îngăduie-i sărmanului Abedam să stea alături de Tine pentru totdeauna, şi nu doar pe durata acestei călătorii; dar nu în calitate de tovarăş al Tău, ci avându-Te pe Tine în inima mea, până la viaţa eternă. Amin!

20. O, îngăduie-mi să Te urmez pentru totdeauna! Facă-se voia Ta! Amin!”

21. Abedam s-a alăturat apoi lui Asmahael cu mare bucurie în suflet, şi profund învigorat, a urmat marşul părinţilor alături de Acesta.