Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 16:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 16.11.2010, 21:04    Post subject: Capitolul 106 - KENAN ȘI MAHALALEEL Reply with quote

Capitolul 106
KENAN ȘI MAHALALEEL
(15 iunie 1841)

1. Discuția dintre Jared și Enoh a fost auzită și de Kenan și Mahalaleel, care pășeau alături de ei, astfel încât Mahalaleel i-a adresat următoarea întrebare lui Kenan:

2. Am auzit cu urechile mele și am văzut cu ochii mei lucruri mărețe și miraculoase; dar de unde au venit aceste lucruri mărețe și miraculoase printre noi?

3. Ascultă, tată Kenan, oare de ce trăiesc acest sentiment? Cu siguranță, el nu se datorează acestei cărări micuțe și liniștite prin pădure. Cel puțin dacă ar fi fost vorba de grota lui Adam, sau de muntele alb și fumegând din regiunea de dimineață, ori de cele șapte gheizere de pe drumul dinspre miazăzi spre apus, sau de orice alt fenomen natural. Dar nu avem în față nimic de acest gen.

4. Nu este vorba nici de ordinea noastră inversată, căci aceasta este imaterială, fie că pășesc alături de tine sau tu alături de mine, fie că Enoh se află la coadă sau în frunte, împreună cu Jared sau Adam, sau – nu, acest lucru nu mai îmi apare deloc ca fiind imaterial – fie că Asmahael pășește în fața noastră sau în spatele nostru, și alături de cine.

5. Se pare că aici există o anumită ordine patriarhală a precedenței. Eu înțeleg de ce Adam și mama Eva pășesc în spatele nostru, al tuturor, dar ce înseamnă atunci că Asmahael și Abedam sunt cu adevărat ultimii, chiar și în spatele lui Adam? Iată, tată Kenan, semnificația acestui lucru îmi scapă cu desăvârșire.

6. Jared și Enoh, care se află în fața noastră, au discutat despre o serie de lucruri ciudate referitoare la Asmahael. Cel puțin atâta lucru am înțeles și eu. Dar nu am putut auzi cu claritate toate cuvintele lor, iar pe cele auzite nu le-am putut înțelege. Un lucru este însă sigur, și anume, că am auzit o serie de lucruri mărețe, ce rezultau din puținele cuvinte perceptibile rostite de gura celor ce pășesc în fața noastră, iar trăirea pe care mi-au dat-o acestea a fost cât se poate de ciudată.

7. De aceea, îți invoc ajutorul să-mi clarifici această chestiune, care mi se pare atât de bizară; dar aceasta numai dacă dorești și tu, dragul meu tată, Kenan. Amin!”

8. Kenan i-a răspuns fiului său Mahalaleel după cum urmează: “Ascultă iubitul meu fiu, auzind începutul discursului tău, m-am așteptat la lucruri cu totul extraordinare.

9. Constat totuși că tu ai rămas același vechi Mahalaleel, care își deschide întotdeauna gura ca și cum ar dori să scoată perle din ea, dar în final nu apar decât stropi de scuipat. Cu ce te deranjează ordinea inversată, dacă aceasta este imaterială pentru tine? La ce îți folosesc toate aceste cuvinte? Dacă Asmahael ar sta în frunte, ar fi El altul? Ți s-ar părea El mai sublim dacă nu ar sta la coadă?

10. El este însoțit acum de către Abedam; crezi că asta înseamnă mai mult decât faptul că tu pășești alături de mine? Nu spuneai chiar tu că îți este egal dacă pășești alături de mine sau eu alături de tine? Iată, mereu faci așa: îți dorești întotdeauna ceva, iar în final nici nu mai știi ce îți dorești!

11. Ce semnificație au pentru tine grota lui Adam, muntele alb și cele șapte gheizere din regiunea de la apus, de care abuzezi pentru a-ți împodobi discursul?

12. Spuneai că te-ai simțit atât de ciudat după ce i-ai văzut pe cei doi din fața ta vorbind unul cu celălalt, deși nu ai auzit ce spuneau, și deci nu i-ai înțeles. Ce ți s-o fi părut atât de bizar în timpul discuției lor, la care nu ai putut decât să privești?

13. Ascultă dragul meu fiu, dacă dorești cu adevărat ceva, gândește-te bine în ce constă aceasta, și abia după ce ți-ai clarificat nevoia, întreabă ceea ce dorești să afli.

14. Dacă observi acum ceva particular în legătură cu Asmahael, eu te întreb: ți-ai împrumutat altcuiva urechile în momentul în care Asmahael vorbea atât de minunat în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, de ești acum atât de ignorant în ceea ce privește chestiunea principală, menționând în schimb tot felul de aspecte insignifiante pentru a-ți explica starea de uimire?

15. O, fiule, ai cam luat-o razna! Mai bine meditează asupra aspectelor esențiale, și abia apoi vino și deschideți inima în fața mea. Amin!”

16. Mahalaleel și-a dat însă seama că discursul lui Kenan era lipsit de substanță și că acest aparent reproș nu era altceva decât o manieră inteligentă de a evita adevăratul răspuns, dar el i-a spus cu respect tatălui său:

17. “Ascultă, dragă tată! Am impresia că nici unul din discursurile noastre nu a fost mai bun decât al celuilalt. Dar ceea ce contează este care dintre noi s-a rătăcit mai tare.

18. Iată, eu nu am pierdut nici un singur cuvânt din gura lui Asmahael, dar am considerat inutil să menționez acest lucru, fiind convins că tu ți-ai dat singur seama de aceasta, căci eu sunt tatăl lui Jared și Enoh.

19. Mai spuneai că eu nu am făcut altceva decât să îmi privesc copiii vorbind; dar îmi dau seama că tu ai dorit să ascunzi de mine unele lucruri pe care le-ai auzit – la fel ca și mine – cu ambele urechi, cuvânt cu cuvânt. Cum crezi că ți-aș fi putut spune despre experiențele mele uluitoare, generate de aceste discursuri, dacă ele nu ar fi fost adevărate? Oare nu aș fi fost atunci un mincinos ordinar în fața ta și a lui Dumnezeu?

20. Cuvintele tale mi-au dezvăluit însă ceva, dincolo de intenția ta, și anume faptul că limba ta este legată în fața mea, și că în această etapă nu ți se permite să-mi spui ceea ce doresc să știu. De altfel, nu ar fi fost deloc necesar să-mi dai un răspuns negativ atât de lung, mai gol chiar de conținut decât însăși întrebarea mea. Dacă mi-ai fi dezvăluit legătura divină care îți împiedică limba să vorbească, ai fi putut economisi cu succes efortul de a rosti atâtea cuvinte. Iată, eu am fost întotdeauna fiul tău pe deplin ascultător; atunci de ce mă judeci acum atât de greșit?

21. Dragă tată, păstrează pentru tine ceea ce trebuie să păstrezi până în momentul eliberării; nu mă privi însă ca pe un mincinos sau ca pe un căutător orb al comorilor divine. Căci tu nu mi-ai conceput decât trupul, în timp ce spiritul meu este la fel ca al tău, născut din Dumnezeu. De aceea, eu cred că nici măcar un părinte nu are dreptul să violeze acest aspect divin al copiilor săi. Este suficient faptul că spiritul este pedepsit prin constrângerea de a-și purta trupul, fiind nevoit să se descurce cu slăbiciunea acestuia, iar atunci când tatăl pedepsește trupul copiilor săi, spiritul și-a primit deja partea din mâinile călăului. Nu este nevoie de o pedeapsă și mai aspră. Dar atunci când spiritul divin al copilului se adresează spiritului divin al progenitorului său, cei doi frați nu ar trebui să se pedepsească unul pe celălalt, ci să se recunoască cu iubire ca frați întru Dumnezeu. Mână în mână și inimă în inimă, ei ar trebui să se susțină reciproc cu blândețe, pentru a ajunge la poarta de unde curge de-a pururi viața eternă a grației, compasiunii și iubirii.

22. O, dragă tată, să nu crezi că intenția mea a fost să-ți dezvălui ceva ce nu știai. O, nu, am dorit numai să mă justific în fața ta, pentru ca noi doi să putem păși din nou în mod just unul în fața celuilalt, și în fața lui Dumnezeu. Am făcut-o așadar mai mult de dragul tău decât de dragul meu.

23. Eu îți cunosc inima. Ea este la fel de pură ca și soarele din fața mea, dar constat totodată că limba și gura ta sunt acoperite de praf, și în calitatea mea de fiu adevărat, nu mă pot abține să nu-ți aduc acest serviciu plin de iubire, curățându-ți limba și gura de această murdărie.

24. Căci eu am gândit astfel în sinea mea: Tată, limba ta este împodobită acum de o sublimă legătură, impusă chiar de mâna sublimă a iubirii lui Dumnezeu. De ce să rămână atunci praful? Să curățăm așadar acest praf dătător de moarte.

25. Sper că nu te vei supăra acum pe fiul tău, tată, spunându-i din nou că discursul său este o minciună parțială, și că vei recunoaște că Mahalaleel al tău nu dorește să dezlege legătura prin care Dumnezeu ți-a împodobit limba.

26. De aceea, nu fii supărat pe mine, ci continuă să fii părintele meu drag, întru Dumnezeu. Amin!”

27. Kenan a fost mișcat până la lacrimi de acest discurs și a sfârșit prin a-i spune fiului său: “Mahalaleel, am greșit atunci când am condamnat primul tău discurs, căutându-i hibe, deși în inima mea eram convins de adevărul său profund.

28. Tu dispui de o lumină justă, care este mai mare decât a mea. Tu vei descoperi ceea ce eu am fost nevoit să-ți ascund mai rapid decât voi fi eu în stare să înțeleg în întregime. De aceea, rămâi fiul meu drag și fratele meu mult iubit, pentru totdeauna! Amin!

29. Ascultă-mă, ca frate întru Dumnezeu, acum și de-a pururi! Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !