1. Tot discutând astfel între ei, patriarhii au parcurs fără să-şi dea seama jumătate din distanţă, moment în care Adam a dorit să se odihnească puţin, căci se făcuse deja ora unsprezece (după sistemul vostru de calculare a timpului), iar soarele începuse să ardă puternic.

2. De aceea, puţină odihnă sub umbra răcoroasă a arborelui Bahania era tot ce-şi dorea Adam. Locul era bine ales, mai întâi pentru a-şi recâştiga puterea, apoi din cauza răcorii, şi în al treilea rând datorită unui izvor cu apa foarte rece şi bună la gust, binecunoscut patriarhilor, şi căruia Adam îi atribuise întotdeauna anumite calităţi cu totul particulare de revigorare a trupului.

3. Aşadar, patriarhii s-au aşezat aici, lăudându-Mi Numele cu toată fervoarea. Iar cei care Mă recunoscuseră deja s-au bucurat, mai puţin Seth, a cărui promisiune făcută şi Enos îi oprima inima.

4. Adam a observat imediat că ceva nu era în regulă cu Seth, şi l-a întrebat: “Ascultă, iubitul meu fiu, spune-mi ce te îngrijorează.

5. Căci văd că respiri precum cineva care numără acolo unde nu există numere, sau nimic de calculat. Ce s-a întâmplat? Deschide-ţi gura în faţa mea, şi inima în faţa Aceluia care păşeşte printre noi. Amin!”

6. Seth a devenit încă şi mai stânjenit, căci Enos se afla lângă el, astfel încât s-a dovedit incapabil să rostească vreun cuvânt.

7. Abia acum a ieşit Asmahael în faţă şi l-a ajutat pe sărmanul Seth să iasă din dilema sa, cu următoarele cuvinte:

8. “Dacă cineva cade într-o capcană, într-un fel sau altul, prin cuvânt sau prin faptă, deoarece el nu este la fel de elocvent ca şi cel care l-a prins în capcană, greşeala nu îi aparţine celui căzut în capcană, ci celui care a întins-o.

9. Căci dacă lupul prinde un măgar ale cărui picioare sunt mai lente decât cele ale lupului, cine ar putea condamna măgarul pentru că s-a lăsat prins şi sfâşiat de lup? Este evident că lupul, care este mult mai rapid, este singurul responsabil de prinderea prăzii sale, căci el a făcut uz de agilitatea sa în locul greşit, în loc să-şi pună la încercare viteza alături de căprioare, cerbi, antilope de munte şi alte animale rapide ale pădurilor.

10. În cazul în care pentru propria sa plăcere, lupul îi permite măgarului să-l prindă pe el, iar acesta, în stângăcia lui, îi zdrobeşte capul lupului cu copita sa grea, greşeala îi aparţine în totalitate lupului, care s-a lăsat prins cu bună ştiinţă, punându-se astfel la dispoziţia măgarului şi a stângăciei sale. Seth, Mă înţelegi?

11. Cu cine ţii mai mult, cu lupul sau cu măgarul? Iar dacă ai vreun pic de înţelepciune, spune-Mi, ce ţi-a împiedicat picioarele, de nu ai ţinut seama, cu toată schema ta şireată, de modul în care va reacţiona măgarul atunci când va prinde lupul neglijent?

12. Ascultă, nu legea – aşa cum te gândeai tu în mod prostesc – ci propria ta prostie te pedepseşte astfel.

13. Cine te-a pus să-l întrebi pe Enos, care era încă orb, exact ceea ce Dumnezeu Însuşi ţi-a poruncit să nu revelezi deocamdată?

14. Iată, în şiretenie nu se ascunde nici cea mai mică scânteie de înţelepciune, căci există o mare diferenţă între prudenţa smerită şi şiretenie. Prudenţa merge sigură pe drumul său, în timp ce şiretenia este nevoită să se supună adeseori prostiei.

15. De data aceasta vei fi ajutat, căci ai acţionat în virtutea iubirii. Pe viitor asigură-te însă că măgarul nu se apropie prea mult de capul tău cu copita sa, căci în caz contrar, ai putea păţi ce a păţit lupul din fabulă.

16. Cât despre tine, Enos, aşteaptă-ţi răspunsul până mâine; vei fi ultimul care îl vei primi, căci ai făcut presiuni asupra tatălui tău şi ai dat emoţii inimii sale. De aceea, aşteaptă până mâine. Amin!”