1. Auzind aceste cuvinte din gura lui Asmahael, Seth s-a ridicat din nou şi le-a spus celorlalţi patru: “Copii, aceasta este rădăcina vieţii, iar unicul semn sigur dinlăuntrul nostru care ne demonstrează că dispunem de ea şi că nu mai suntem morţi din punct de vedere spiritual este – potrivit cuvintelor sacre ale lui Asmahael – faptul că noi îl percepem cu claritate pe Cel viu din interiorul nostru, care ne predică şi ne susţine.

2. Este adevărat, o piatră sau orice alt obiect inanimat nu poate fi niciodată capabil de acest lucru. Se poate oare revela moartea celui mort?

3. Poate oare cel mort să îi vorbească altui mort în cuvinte pe înţeles, iar acesta din urmă să le înţeleagă şi să le urmeze?

4. Iar dacă Cel viu şi-ar irosi cuvintele pe cel mort, la ce i-ar folosi ele celui din urmă, de vreme ce lui i-ar fi imposibil să le înţeleagă?

5. Este adevărat că noi avem o viaţă fizică, dar ea ne-a fost dăruită mai degrabă pentru a deştepta în inimile noastre iubirea veşnic vie pentru Dumnezeu. Deşi această iubire ni s-a dat nouă, tuturor, ea ne-a fost dăruită mai degrabă ca o mireasă adormită, care trebuie mai întâi trezită în interiorul nostru prin graţia nepreţuită a vieţii exterioare, pentru a putea sorbi apoi din izvorul de apă vie dinlăuntrul nostru, acolo unde se află adevărata viaţă, şi pentru a învăţa de la Viaţa oricărei vieţi cum poate să trăiască într-o libertate deplină, plenară şi atotputernică, absorbind astfel viaţa exterioară pentru ca noi să putem deveni una cu viaţa eternă, întru şi prin Dumnezeu.

6. Viaţa exterioară ne permite să gândim în funcţie de formele exterioare pe care le percepem, într-o manieră discontinuă, adică trecând de la o idee la alta, sau de la un obiect ori o acţiune la următoarele. Dar întreg acest proces de gândire nu este opera noastră, căci Domnul a aranjat astfel sălaşul nostru (corpul în care locuim), pentru a găsi în el varietate. Şi astfel, noi percepem tot ceea ce există prin intermediul gândurilor noastre. Dar oare ni s-a dat această putere numai pentru a servi casei în care locuim, sau pentru viaţa spiritului?

7. Iată o întrebare complet nouă. Eu aş compara gândurile cu căutătorii care se află într-o căutare constantă, dar care nu găsesc nimic dacă se îndepărtează prea tare de locul în care stă ascunsă viaţa.

8. Gândurile corecte nu trebuie să se repeadă precum o acvilă, ci mai degrabă să caute – precum păsărelele – viermişorii care se ascund sub frunzele verzi ale plantelor. Iar viermişorul se va afla întotdeauna acolo unde umbra verde a ierbii este mai densă, sau cu alte cuvinte, unde adevărul este mai ferm.

9. O, Asmahael, iată cum am înţeles eu lucrurile. Voi putea găsi eu viaţa, şi împreună cu mine copiii mei, dacă voi gândi şi în continuare astfel? Răspunde-Mi la această întrebare, dacă asta îţi este voia! Amin!”

10. Prompt, Asmahael l-a întrebat la rândul lui pe Seth: “Ascultă, Seth! Dacă ai vorbit corect, spune-Mi, de unde ai primit tu aceste cuvinte? Iar dacă te temi că nu ai dreptate, de ce ţi-ai mai obosit plămânii şi limba în zadar?”

11. Seth i-a răspuns însă la fel de prompt: “O, Asmahael, cine ar putea rosti un singur cuvânt fără Tine?

12. Tu eşti capabil să rosteşti cuvintele vieţii chiar şi prin gura pietrelor sau animalelor sălbatice. De ce nu ar fi posibil acest lucru şi prin gura mea, pe care tu ai creat-o chiar pentru acest scop?

13. Totuşi, eu nu cred că cel care vorbeşte şi cel care trebuie să înţeleagă pe deplin cele spuse nu sunt una şi aceeaşi fiinţă. Pe drumul dinspre regiunea de miazăzi către cea de la apus, Tu ne-ai revelat cu claritate şi cu o iubire infinită cât de puţin am înţeles noi din propriile noastre predici adresate unii altora, încă de multă vreme.

14. De aceea, eu cred că am rostit adevărul deplin în faţa Ta. Dar dacă îl şi înţeleg pe deplin, aceasta, o, Asmahael, numai Tu o poţi şti. De aceea, Te implor, vorbeşte-mi în numele graţiei şi compasiunii Tale! Amin!”

15. Asmahael i-a răspuns astfel lui Seth: “Ascultă, Seth! Cuvintele tale sunt adevărate, căci ele au izvorât din Mine. Oricine are o inimă smerită şi vorbeşte în Numele Meu, şi nu din vreun interes vremelnic sau pentru vreun motiv personal, ci numai din iubire pentru Mine şi pentru fratele său – adevăr vă spun, nici un sunet nu va ieşi de pe buzele lui care să nu fie de la Mine. Dar acela care vorbeşte în Numele Meu, dar se ridică pe sine mai presus decât fratele său şi îşi aruncă cu lăcomie inima în brazdele pământului – adevăr vă spun, acela este precum o plantă otrăvită, căci la fel ca aceasta, el transformă lumina divină a iubirii şi căldura vieţii dinlăuntrul lui într-o otravă distrugătoare şi letală, în locul unei seve benefice şi dătătoare de viaţă.

16. Dar dacă ţi-ai trezit deja mireasa adormită, aşa cum te-ai exprimat, la inspiraţia Mea, atunci nimic nu-ţi mai lipseşte, cu excepţia acţiunii propriu-zise. Aşadar, acţionează conform acestor cuvinte şi vei fi astfel în armonie cu tine însuţi, dar şi cu Mine şi cu toţi ceilalţi care vor acţiona la fel ca tine. Amin! Încearcă să înţelegi! Amin!”