Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 2.7.2020, 22:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 17.11.2010, 00:12    Post subject: Capitolul 130 - APELUL PĂRINTESC ÎNCUNUNAT DE SUCCES ADRESAT DE ASMAHAEL COPIILOR DIN REGIUNEA DE MIAZĂNOAPTE Reply with quote

Capitolul 130
APELUL PĂRINTESC ÎNCUNUNAT DE SUCCES ADRESAT DE ASMAHAEL COPIILOR DIN REGIUNEA DE MIAZĂNOAPTE


1. Și Asmahael a părăsit grupul, dispărând precum un fulger de lumină.

2. După ce El a dispărut din câmpul lor vizual, toți au început să se roage marelui Dumnezeu. Cei trei l-au întrebat însă pe Adam:

3. “O, scumpul nostru părinte! Cuvintele acestui tânăr care tocmai a dispărut ne-au alinat suferința, dar pe de altă parte, măreția lor sublimă, dar incomprehensibilă, a fost precum un foc ce ar putea aprinde întregul pământ. O, spune-ne, cine este acest om și de unde vine el, căci noi nu am mai auzit încă asemenea cuvinte. Cu adevărat, acest om nu poate fi de pe acest pământ.

4. O, tată, dacă este posibil, nu ne lăsa în această incertitudine. Dar facă-se voia ta! Amin!”

5. Adam le-a răspuns: “O, copii, Ascultați-mă cu atenție: El dispune exact de puterea de care v-a vorbit; pentru a ști mai multe, așteptați întoarcerea Lui. Amin!”

6. Cei trei i-au mulțumit lui Adam și au început să se gândească asupra cuvintelor sale, fără să găsească însă un răspuns care să le satisfacă pe deplin inimile. Unul dintre ei a sugerat că străinul ar putea fi îngerul care s-a luptat în ținutul lui Euheip, după care i-a înmânat spada de foc lui Abel, altul a presupus că ar putea fi spiritul lui Abel, iar cel de-al treilea oscila nedecis între cele două teorii. Gradat, o mare tăcere s-a lăsat asupra tuturor celor prezenți, în parte pentru că toată lumea era preocupată de propriile gânduri, în parte pentru că așteptau cu toții apelul lui Asmahael. Această așteptare s-a dovedit însă inutilă, căci Asmahael știa prea bine ce avea de făcut, astfel încât nu a scos nici un strigăt, ci Și-a lăsat Cuvântul Lui atotputernic să răsune în inimile celor care continuau să se ascundă de teamă. Aceștia au perceput cu toții gloriosul apel dinlăuntrul lor, astfel încât nici unul nu s-a mai ascuns, ci s-au grăbit cu toții, tineri și bătrâni, să-L întâmpine pe marele Păstor interior, recunoscându-L pe loc ca fiind Cel care strigase în secret în inimile lor.

7. Într-un interval de numai trei minute, Asmahael era deja înconjurat de 700 de persoane, pe care i-a binecuvântat vizibil cu mâna Sa, după care i-a condus la Adam.

8. Văzând imensa mulțime de oameni care îl înconjura pe Asmahael și care se apropia, Adam și ceilalți copii ai săi au rămas muți de uimire, incapabili să rostească un singur cuvânt.
(9 august 1841)


9. Chiar și Enoh era copleșit de emoție, căci această rapiditate uluitoare îi apărea ca fiind miraculoasă. El și-a spus în sinea sa: “Cât sunt de mulți copiii din regiunea de miazănoapte!

10. Dacă nu cumva trei sferturi dintre ei au fost creați chiar acum, nici nu știu ce să mai cred. Ori visez, ori îl văd pe fiecare multiplicat de o sută de ori. Căci aici sunt tot atâția oameni câte fire de nisip pe fundul mării și câte fire de iarbă pe pământ!

11. O, Asmahael, cine Te-ar putea înțelege vreodată pe Tine? Tu ești infinit în fiecare din cuvintele Tale, iar respirația Ta pune în mișcare lumile, în timp ce a mea nu pune în mișcare decât câteva fire de praf de pe suprafața mâinii mele. Dacă Tu privești soarele și toate stelele strălucitoare, acestea se cutremură de o devoțiune incomprehensibilă, lăudând cu recunoștință lumina lor primită de la Tine, strălucitoare, dar palidă reflecție prin comparație cu blândețea infinită a privirii Tale, focalizată asupra micului pământ. Cât despre urechile Tale, acestea percep – la fel cum percep urechile mele un tunet – chiar și dorințele și cele mai mici gânduri ale ființelor ideatice ce nu vor fi manifestate decât în viitoarele Tale creații. Tu percepi chiar și respirația celei mai mici particule vii, invizibilă pentru toți ceilalți și aflată la o distanță incalculabilă, în timp ce urechea mea de-abia reușește să audă urletul unui uragan. Ce diferență între percepții! Pentru Tine, totul este armonie pur㠖 în timp ce pentru mine, totul nu este decât un haos confuz!

12. Pentru Tine, sunetul zglobiu al unui izvor reprezintă un cuvânt cu semnificații profunde. Tu înțelegi șoapta firului de iarbă, iar urechea Ta aude plânsul frunzei veștede care cade.

13. Tu auzi marele imn de laudă al vântului ce vâjâie, iar vaietele mării zbuciumate nu îți rămân necunoscute. Și totuși, Tu ai grijă de micul vierme ce se târăște în praful pământului, ca și cum nu ai auzi altceva decât micuțul plânset al acestuia.

14. O, Asmahael, o, Tu, Dumnezeu și Domn atotputernic, infinit, sublim, preasfânt și preaplin de iubire, mai presus de toți și de toate! Un spirit finit nu Te va putea înțelege niciodată pe Tine, și oricine va dori să Te cuprindă cu mintea lui se va rătăci în noaptea eternă a atotputerii Tale. Chiar și o picătură de apă îl va înghiți în profunzimile sale nenumărate, iar cel înghițit nu va mai reuși să iasă niciodată din oceanul nesfârșit al minusculei picături și al nenumăratelor ei minuni.

15. De aceea, eu nu voi mai explora niciodată nimic în întreaga mea viață, ci mă voi mulțumi să Te iubesc pe Tine, Dumnezeul meu, mărturisindu-mi nimicnicia la fiecare pas, cu toată iubirea și umilința, și spunând: „Până aici și nici un pas mai departe!" Și fiecare bătaie a inimii mele se va supune voinței Tale. Căci cine altcineva mai este viu în afară de Tine, Cel care ești însăși viața?

16. Eu nu trăiesc decât atâta vreme cât Te iubesc pe Tine; iar pentru mine, nimic nu este viu în afara Ta. Oare nu sunt pentru mine toate lucrurile ca și moarte? Oare nu este pentru Tine chiar și piatra cea moartă mai plină de viață decât este pentru mine ciripitul unei păsărele? Căci pentru Tine, piatra nu este mută; ce este însă pentru mine scârțâitul unui greier viu?

17. Astfel, pentru cel viu, totul este viu, în timp ce pentru cel mort, totul este mort. Și acum, gata! Până aici și nici un pas mai departe! Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !