Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.9.2020, 22:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Apocalipsa lui Avraam" 
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat


PostPosted: 18.11.2010, 01:29    Post subject: Apocalipsa lui Avraam Reply with quote

Capitolul 14


14.1. îngerul mi-a zis: „Avraame!" Și eu i-am răspuns: „Iată, sunt sluga ta". Și el a continuat: „Să știi că Cel Veșnic, pe care tu l-ai iubit, te-a ales.

2. Fii fără teamă și împlinește această poruncă,, așa cum ți-am poruncit, în locul celui care a batjocorit dreptatea. Căci eu nu pot pedepsi pe cel care a răspândit pe pământ tainele cerești și care s-a ridicat împotriva Atotputernicului". (14,2)

3. Spune-i: „Să arzi în cuptorul pământului. Du-te Azazel în locurile neumblate de pe pământ. (14,3)

4. Căci moștenirea ta este să ai putere asupra oamenilor care sunt cu tine, născuți odată cu stelele și cu norii; tu ești partea lor de moștenire și ei din tine sunt născuți și dreptatea îți este dușman. Pentru aceasta dispari din fața mea, din cauza pierzaniei pe care o porți în tine". (14,4)

5. Și i-am spus cuvintele pe care le primisem. Azazel mi-a zis: Avraame! Și eu i-am răspuns: „Iată sluga ta", îngerul însă mi-a spus: „Nu-i răspunde".

6. Azazel mi s-a adresat din nou, dar îngerul mi-a zis: „Acum, mai ales, dacă-ți vorbește, să nu-i răspunzi, căci astfel puterea lui se va lipi de tine. Într-adevăr Dumnezeu i-a dat putere asupra celor care-l ascultă".

7. Am făcut ceea ce mi s-a poruncit de către înger. Și de fiecare dată când Azazel mi s-a adresat pentru a coborî, eu nu i-am răspuns.

__ 14,2 „Cel care a răspândit pe pământ tainele cerești": ca în 1 Enoh 9,6. Azazel este prezentat ca îngerul căzut, care a descoperit oamenilor tainele cerești.
14,3 cf. Facere 15,17. Cuptorul este, pentru autorul nostru, imaginea focului Gheenei, care la sfârșitul veacurilor îi va omorî pe cei necredincioși. V. și Cartea Antichităților biblice 23,6.
14,4 „Locurile neumblate de pe pământ" desemnează iadul.
14,5 „Născuți odată cu stelele și cu norii": un determinism absolut, stabilit prin poziția astrelor la naștere, fixează destinul fiecărui om. Această învățătură, pusă în practică în horoscop, a cunoscut în antichitate un succes imens. În sânul iudaismului Esenienii erau considerați maeștri în acest fel de prezicere, așa cum o mărturisesc documentele horoscopice descoperite la Qumran. V. 2 Enoh 30,6; 43,2-4.


Capitolul 15
Înălțarea lui Avraam și a îngerului.


15,1. Și pe când soarele apunea, a apărut un fum, ce părea că urcă dintr-un cuptor. Din înălțimea cuptorului fumegând s-au ridicat îngeri, ce purtau jertfe tăiate în bucăți. (15,1)

2. îngerul m-a luat de mâna dreaptă și m-a așezat pe aripa dreaptă a porumbelului, iar el s-a așezat pe aripa stângă a turturelei. (15,2)

3. El m-a dus aproape de flacăra focului.

4. Ne înălțăm ca și cum am fi fost purtați de numeroase vânturi pe întinsul cerului. Am văzut acolo, sus, în înălțimea unde am fost ridicați, o lumină puternică, pe care n-o pot descrie.

5. Și iată, în această lumină era un foc arzător, cu o mare mulțime, ce semăna cu niște oameni.

6. Toți aceștia își schimbau înfățișarea și forma, fugeau, se schimbau, se prosternau și strigau cu un glas, din care eu nu înțelegeam nici un cuvânt. (15,5-6)

[i]__ 15,1 cf. Fac. 15,17.
15,2 cf. Fac. 15,10.
15,5-6 „Un glas din care eu nu înțelegeam nici un cuvânt" - se aplică la cântarea îngerească a trisaghionului. Diferitele cete îngerești au fiecare „un glas", ce le este propriu. V. 1 Enoh 40,2-7. Despre limba îngerilor v. Testam. lui Iov 48,3; 49,2; 50, 1-2; l Cor. 13,1.
[/i]


Capitolul 16


16,1. Și am zis către înger: „Cum m-ai adus tu acum aici? Căci nu mai văd deloc și sunt slăbit, iar sufletul m-a părăsit". (16,1)

2. El mi-a zis: „Stai lângă mine, nu-ți fie teamă.

3. Cel pe care tu-l vezi venind drept spre noi, cu un glas puternic, este Cel veșnic, Cel care te iubește. Dar pe El însuși tu nu-L vei vedea. (16,3)

4. Sufletul să nu-ți slăbească, deoarece eu sunt cu tine și te întăresc". (16,4)

__ 16,1 Este vorba despre slăbiciunea firii omenești în prezența îngerilor.
16,2 „Un glas puternic": acesta este Trisaghionul din Is. 6,3. În două manuscrise putem citi: „cu o voce puternică, zicând: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul»" cf. 1 Enoh 39,12; Paralipomena lui Ieremia 9,3; Testam. lui Avraam A, 3,3; Scara lui Iacob 2; 3 Enoh 35,6; Constituțiile apostolice VH,35,3; Apoc. lui Ioan 4,8.
16,4 „Eu te întăresc": cf. Imne 2,24; 4,8.


Capitolul 17


17,1. Și pe când încă mai vorbeam, iată că un foc se apropie de noi și ne înconjoară. (17,1)

2. Și din foc se auzea un glas asemănător cu glasul de ape multe, sau cu glasul mării în furtună. (17,2)

3. Îngerul, împreună cu mine, ne-am plecat pentru a-l adora.

4. Am vrut să mă arunc cu fața la pământ, dar locul din înălțime, unde ne aflam, era când sus, când cobora în jos. (17,4)

5. El mi-a zis: „Închină-te numai tu, Avraame, și spune imnul pe care te-am învățat". Căci nu era pământ unde să te poți așeza. 6. Și atunci m-am închinat, spunând imnul pe care l-am învățat.

7. El mi-a zis: „Spune-l fără să te oprești". Eu îl recitai și el însuși spunea cu mine imnul. 17,6-7 Avraam cântă, împreună cu Iaoel, un imn.

8. „Veșnic, Puternic, Sfânt, El, Dumnezeu Unic, Născut din Tine însuți, Incoruptibil, fără pată, Nezămislit, Fără prihană, Nemuritor, (17,8)

9. Desăvârșit în Tine însuti, prin Tine însuți iluminat, fără mamă, fără tată, Necreat, Prea-înalt, Tu care ești de foc. (17,9)

10. Prieten al oamenilor, Mărinimos, Milostiv, pentru mine Plin de râvnă, îndelung răbdător, Prea Binevoitor, Eli, adică Dumnezeul meu. (17,10)

11. Veșnic, Puternic, Sfânt, Savaot, Plin de Slavă, El, El, El, El, laoel. (17,11)

12. Tu ești Cel pe care sufletul meu l-a îndrăgit, Apărător, Veșnic, Strălucitor ca focul, a cărui glas este asemenea tunetului, iar privirea ca fulgerul, Tu care ai mulțime de ochi. (17,12)

13. Tu care primești rugăciunile celor care Te cinstesc și Care Te întorci de la rugăciunile celor care Te înconjoară cu cârtirile lor.

14. Tu care slobozești pe cei care sunt amestecați cu cei necurați și nedrepți, în acest veac al lumii plin de stricăciune, și care înnoiești veacul drepților (17,14)

15. Tu, Lumină, care strălucești înaintea luminii de dimineață peste întreaga creație, în așa fel încât ziua vine peste fața pământului de la fața Ta. (17,15)

16. Și în lăcașurile Tale cerești nu este nevoie de o altă lumină, căci strălucire inefabilă vine din lumina feței Tale. (17,16)

17. Primește rugăciunea mea, ca și jertfa pe care Tu însuți ți-o aduci prin mijlocirea celui care Te caută.

18. Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi și învață-mă și fa-mă să cunosc, pe mine sluga Ta, ceea ce mi-ai făgăduit". (17,17-18)

__ 17,1 Focul simbolizează prezenta divină. V. Daniel 7,9-10; cf. l Enoh 14,9-22.
17,2 v. Iezechiel 1,24; 43,2; cf. Apoc. lui Ioan 1,15; 14,2.
17,4 Notă caracteristică pentru experiența numeroaselor extazuri.
17,6-7 Îngerul se comportă față de Avraam precum un maestru față de un ucenic.
17,8 „Puternic" ca în Deut. 10,17. V. 4 Ezdra 6,32; 9,45; 10,24; 11,43; 12,47; Cartea Antichităților biblice 11,8; 51,1.
„Incoruptibil" ca în Oracolele Sibiline, Fragmente 3,17; Filon, De sacrificis 95, De vita moris, 2,171; Paralipomena lui Ieremia 9,6.
„Nezămislit” ca în Constituțiile apostolice VIII, 12,6.
„Nemuritor" ca în Oracolele sibiline 111,276, 582; Filon, De aeternitate, 44.
17,9 „Fără mamă, fără tată": cf. Evrei 7,3. „Tu care ești de foc": cf. Deut. 4,24; Scara lui Iacob 2.
17,10 Versetele din care se inspiră sunt Ieșire 34,6-7, v. și 4 Ezdra 7,132-138. „Prietenul oamenilor": cf. Filon, De Abrahamo,137,203. „Mărinimos": cf. Ps. 24,8; 33,9; Constituțiile apostolice VIII, 35,7; „Milostiv": cf. Ieșire 34,6; Constituțiile apostolice VII,33,2; „Plin de râvnă": cf. Ieșire 34,14; Deut. 4,24; 5,9. „îndelung-răbdător": cf. Ieșire 34,6; „Prea binevoitor", sau plin de îndurare: cf. Ieșire 34,6; Constituțiile apostolice VII,33,2; „Eli" adic㠄Dumnezeul meu": v. Mt. 27,46.
17,11 v. Ps. 58,5; 79,15,20; 83,9. „El" este repetat de patru ori pentru a evoca tetragrama sfântă. „Iaoel": aici unul din numele lui Dumnezeu. Peste tot în Apocalipsa lui Avraam acesta este numele îngerului celui mare.
17,12 „Apărător": cf. Ps. 30,3; Filon, De ebrietate 111; Iosif și Asineta 12,11. „ A cărui glas este asemenea tunetului": Iov 37,4; „privirea ca fulgerul": Daniel 10,6; „mulțime de ochi": Iez. 1,18; Scara lui Iacov 2.
17,14 Amintește de rugăciunea care celebrează ieșirea din Egipt. Despre tema apocaliptică a lumii celei noi v. îs. 65,17; 66,22 și cf. 1 Enoh 72,1; Regula Comunității 4,25; 2 Baruh 32,6; 57,2; 4 Ezdra 7,75; Cartea Antichităților biblice 16,3.
17,15 Dumnezeu este lumină. Cf. Cartea Antichităților biblice 12,9; Viața latină a lui Adam și Eva 28,2; 1 Ioan 1,5.
17,16 „În lăcașurile Tale cerești": cf. l Enoh 29,4; 2 Enoh 61,3-4; Test. lui Avraam A, 20,14; Ioan 14,2. „Lumina feței Tale": v. Apoc. lui Ioan 21,23; 22,5.
17,17-18 Reținem aici concepția cu totul spirituală a jertfei.


Capitolul 18
Vedenia tronului.


18.1. Și când rosteam eu imnul, marginile de foc, de pe întinderea de lângă noi, s-au ridicat mai sus. Și am auzit un glas, asemănător cu vuietul mării, care nu s-a oprit, deși foc era din belșug. (18,1)

2. Și cum focul urcase, ridicându-se în înălțime, eu am văzut dedesubt un tron de foc și în jurul lui ființe cu ochi mulți, care cântau cântece de slavă. (18,2)

3. Sub foc erau patru făpturi de foc care cântau. Ele erau asemănătoare, dar fiecare avea patru fețe. (18,3)

4. Iată care era chipul acestor fețe: de leu, de om, de taur, de vultur. (18,4)

5. Fiecare făptură avea patru capete. Fiecare făptură avea șase aripi, pornind din umeri, din coaste și din rărunchi. (18,5)

6. Aripile care porneau din umeri le acopereau fețele; cele care porneau din rărunchi acopereau picioarele, iar cele care porneau din mijloc erau întinse, pentru a zbura drept înainte.

7. Când și-au încheiat cântarea ele au privit unele spre altele și s-au amenințat.

8. Și îngerul, care era cu mine, le-a văzut amenințându-se. El m-a părăsit și a mers, alergând spre ele. El a întors fața fiecărei făpturi de către fața ce se afla înaintea ei, pentru ca ele să nu-și mai vadă fețele și să se amenințe astfel unele pe altele. (18,7-8)

9. El le-a învățat un cântec de pace.

10. În timp ce eram singur și priveam, am văzut în spatele făpturilor un car cu roți de foc. Și fiecare roată era plină de mulțime de ochi, iar dedesubtul acestor roți era tronul pe care l-am văzut. (18,10)

11. Acesta era acoperit de foc și focul îl învăluia. Și iată o lumină de nespus înconjura întinderea focului și am auzit glasurile lor sfinte, asemenea glasului unui singur om. (18,11)

__ 18,1 Compar㠄marginile de foc" din acest pasaj cu „limbile de foc" din 1 Enoh 14,9-10,15. Un fragment ebraic cu caracter liturgic, găsit la Qumran, în grota I, menționeaz㠄trei limbi de foc".
18,2 „Un tron de foc": ca în Daniel 7,9: V. și 1 Enoh 14,9. Textul de aici este una din cele mai remarcabile mărturii a școlii mistice iudaice, care plasează în centrul acestor învățături vedenia tronului lui Dumnezeu, contemplat de Iezechiel. „Ființele cu ochi mulți": la fel ca în Iezechiel 1,18; 10,12. Fără îndoială că putem să identificăm cu Ofanimii roțile carului ceresc, ei constituind și o ceată îngerească.
18,3 „Patru făpturi": identice cu „hayyot" (flintele) din Iezechiel 1,5, care joacă un rol important în mistica iudaică, precum și în cultul iudaic. Cf. 3 Enoh 20,1. V. și Apocalipsa lui Ioan 4,6. 18,4 Ca în Iez. 1,10.
18,5 La fel ca în Iez. 1,6. Autorul inspirându-se din Isaia 6,2 atribuie șase aripi făpturilor, la fel și Apoc. lui Ioan 4,8. în Iez. 1,6 ființele (hayyot) n-au decât patru aripi.
18,7-8 Idee curioasă privind sfada îngerilor, ce este potolită de Iaoel. Cf. 10,9 și 2 Enoh 19,3, care menționează că șapte mari îngeri „se pun de acord asupra vieții din ceruri". 18,10 „Un car cu roți de foc": reținem că nu e vorba de un „car" în cartea lui Iezechiel, ci de un tron. Înțelepciunea lui Isus Sirah 49,9 vorbește în mod precis de un car. Mistica iudaică va face din carul ceresc un obiect important al speculației sale. Cf. Viața greacă a lui Adam și Eva 33,2; Testam, lui Iov 33,9 și mai ales Liturghia îngerească (Carul divin).
18,11 cf. l Enoh 61,11; 2 Enoh 19,6; înălțarea lui Isaia 7,15; 8,18; 9,28; Martiriul lui Perpetua 12,1: „et introivimus et audivimus vocem unitatem dicentem: Agios, agios, agios sine cessatione".


Capitolul 19
Diferitele ceruri.


19,1. Din mijlocul focului a venit un glas care-mi zicea: „Avraame, Avraame!". Eu am răspuns: „Iată-mă!".

2. El mi-a zis: „Privește cu atenție întinderile ce se află sub locul unde tu te găsești. Și vezi că sub nici o întindere nu este altceva decât Cel pe care tu l-ai căutat și care te-a îndrăgit".

3. Pe când el încă vorbea, iată cerurile, care erau dedesubt, s-au deschis. (19,3)

4. Și am văzut pe al șaptelea cer, unde mă găseam, un foc întins, o lumină și o rouă, și o mulțime de îngeri, și puterea slavei nevăzute a făpturilor pe care eu le-am văzut acolo sus. Și n-am văzut acolo pe nimeni altul. (19,4)

5. Am privit, din înălțimea unde mă aflam, a șasea întindere.

6. Și am văzut acolo o mulțime de îngeri netrupești, făpturi ale duhului, care împlinesc poruncile îngerilor de foc, care se află în al optulea cer, iar eu mă aflam dedesubtul acestor înălțimi. (19,6)

7. Și iată nu era în acest loc nici o altă putere decât cea a îngerilor duhului și puterile pe care eu le-am văzut în cel de-al șaptelea cer.

8. Glasul porunci ca al optulea cer să fie ridicat.

9. Și am văzut acolo, pe al cincilea cer, puterile stelelor și poruncile ce le-au fost date de îndeplinit și elementele pământului care li se supun. (19,9)

__ 19,3 „Cerurile care erau dedesubt s-au deschis": cf. Iez. 1,1; v. și Test lui Levi 2,6; Test. lui Iuda 24,2; 2 Baruh 22,1; Mt. 3,16. 19,4 Învățătura despre cele șapte ceruri suprapuse, la care s-a făcut deja aluzie în 10,8. Cel de-al șaptelea cer se caracterizează printr-o lumină puternică. Cf. 2 Enoh 20,1; Înălțarea lui Isaia 9,6. Reținem că în 2 Enoh 6,1 - roua este localizată în primul cer. Expresia „puterea slavei nevăzute a făpturilor pe care le-am văzut acolo sus" este cel puțin curioasă. Poate că e vorba de trupurile pline de slavă, ca în Înălțarea lui Isaia
9,9. Textul original probabil conține numai „puterea slavei nevăzute" și aceasta s-ar potrivi mai bine pentru Dumnezeu, care sălășluiește în al șaptelea cer.
19,6 „Mulțimea de îngeri netrupești, făpturi ale duhului": cf. 2 Enoh 20,1, care plasează în al șaptelea cer: „pe toți slujitorii nevăzuți ai focului, arhangheli, îngeri". „Al optulea cer": trebuie să citim aici, fără îndoială: „ al șaptelea cer", îngerii din cel de-al șaselea cer primesc porunci de la îngerii din cerul al șaptelea, detaliu precizat în Înălțarea lui Isaia 8,7.
19,9 „Puterile stelelor": cf. 2 Enoh 19,3, care situează în cerul al șaselea pe îngerii responsabili de mersul stelelor.


Capitolul 20
Promisiunea făcută lui Avraam.


20,1. Cel Puternic dinainte de a fi lumea, mi-a zis: „Avraame!". I-am răspuns: „Iată-mă!". (20,1)

2. El a zis: „Privește cu atenție, de acolo de sus, stelele ce se află sub tine. Numără-le și spune-mi câte sunt". (20,2)

3. I-am răspuns: „Cum aș putea? Căci sunt doar om".

4. El mi-a zis: „La fel ca numărul și tăria stelelor voi face din seminția ta un neam și un popor care va fi pus deoparte pentru Mine, din împărțirea pe care o fac Eu cu Azazel". (20,4)

5. Eu am zis: „Veșnic și Puternic ești pentru că slujitorul Tău vorbește înaintea Ta și mânia Ta nu se abate peste alesul Tău!" (20,5)

6. Iată, înainte ca Tu să mă înalți, Azazel s-a ridicat împotriva mea. Cum deci, acum el nu este înaintea Ta? Te-ai înțeles cumva cu el?
__ 20,1 „Înainte de a fi lumea": literal: anterior veacului; aceeași expresie în 9,2,
20,2 cf. Fac. 15,5. Avraam privește stelele ce se află sub el. cf. Cartea Antichităților biblice 18,5: „când eu l-am ridicat deasupra bolții cerești, i-am arătat rânduielile tuturor stelelor". După textul din Facere, Avraam privește stelele, care sunt deasupra lui, pe cer. V. și exegeza lui Filon, „Quis rerum divinarum heres sit", 76-79.
20,4 cf. Fac. 22,17: „Cu Azazel", am putea înțelege de aici că Dumnezeu și Azazel își împart popoarele. Formula este de un dualism extrem. (Vezi cum și de ce? în „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul? Revelate de însuși Dumnezeu”, n.r.)
20,5 cf. Fac. 18,32.


Capitolul 21
Avraam contemplă universul.


21,1. El mi-a zis: „Privește acum întinderea de sub picioarele tale și înțelege creația reprezentată de multă vreme.

2. Sub această întindere se află creația și ceea ce este în ea și Veacul pregătit pentru ea". (21,1-2)

3. Eu am privit întinderea ce se afla sub picioarele mele și am văzut chipul cerului, și ce se afla în el.

4. Acolo am văzut pământul și roadele sale, ceea ce se mișca și era însuflețit, puterile oamenilor, nelegiuirile lor sufletești, justificările lor și obârșia faptelor lor. (21,4)

5. Am văzut adâncul și pedepsele lui, locurile sale cele de jos și prăpădul ce era acolo. (21,5)

6. Am văzut acolo marea și insulele ei, animalele și peștii din ea, Leviatanul și stăpânirea lui, culcușul și grotele sale, lumea așezată pe el, mișcările sale și nimicirea lumii din pricina lui. (21,6)

7. Am văzut fluviile, creșterile lor, precum și meandrele lor.

8. Am văzut acolo grădina Edenului și fructele sale, izvorul, râul care iese din el, arborii săi și florile lor, pe cei care împlinesc dreptatea. Am văzut acolo hrana lor și locurile lor de odihnă. (21,8)

9.Am văzut acolo o mare mulțime de bărbați, de femei și de copii; jumătate dintre ei erau de partea dreaptă a Tatălui, iar cealaltă jumătate de partea stângă a priveliștii ce mi se arăta. (21,9)

__ 21,1-2 „Creația reprezentată de multă vreme": după 22,1-4 Dumnezeu, înainte de a crea lumea, a făcut să apară reprezentarea. Reținem această influență a teoriei platonice a Ideilor și cf. 25,4. Vom remarca, totuși, că această reprezentare este dinamică și nu numai arhetipală. Pe această întindere există, într-adevăr, nu numai creația, ci și imaginea „Veacului pregătit pentru ea", istoria ei.
21,4 „Nelegiuirile lor sufletești, justificările lor și obârșia faptelor lor": Avraam, din înălțimea cerurilor, contemplă activitățile omenești. Avem un expozeu mult mai dezvoltat în Testam. lui Avraam A, 10.
21,5 cf. 12,8; 14,3 și 24,5. 6 cf. 10,11. 21,8 Grădina Edenului este locul de ședere a celor drepți. V. l Enoh 60,8,23; 61,12; „Locurile lor de odihnă": cf. 1 Enoh 39,5 și v. Apocalipsa lui Avraam 29,15.
21,9 Se poate asemăna acest tablou cu o pânză, care după 3 Enoh 45,1 este întinsă în fața Sfântului și acolo sunt pictate toate generațiile lumii. Neamul omenesc este împărțit în două: cel de-a dreapta, destinat mântuirii și cel de-a stânga, destinat nimicirii. Cf. 22,5-6; 27,1 și asemănarea cu Mt. 25,33.


Capitolul 22
Soarta neamurilor de pe pământ


22,1. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, ce este această reprezentare a creației?".

2. El mi-a zis: „Aceasta este voia Mea în ceea ce privește lumea, și aceasta este plăcut feței Mele. (22,2)

3. Atunci, după ce le-am dat porunci, prin gura Mea, aceste lucruri s-au făcut și ceea ce eu am dorit să fie a fost mai înainte trasat în acest tablou, și toate au apărut în fața Mea înainte de a fi create, așa precum tu ai văzut". (22,3)

4. Eu am zis: „Doamne Atotputernice și Veșnic, ce reprezintă acești oameni Aflați în cele două părți?

5. Și El mi-a zis: „Cei care sunt de-a stânga sunt oamenii care au existat înainte; după tine, unii sunt destinați judecății și izbăvirii din nou, alții pentru răzbunare și nimicire la sfârșitul Veacului. (22,5)

6. Cei care sunt în partea dreaptă a tabloului, sunt poporul care a fost despărțit, pentru Mine, de popoarele care sunt cu Azazel; ei sunt cei pe care Eu i-am hotărât să se nască din tine și ei se vor numi poporul Meu". (22,6)

__ 22,2 v. Regula Comunității 8,6; 11,17,18. 22,3 Reținem aici caracterul de ipostază al cuvântului; cf. Ioan 1,1. 22,5 cf. Daniel 12,2; reținem că multe popoare vor fi salvate. Idee asemănătoare în 2 Baruh 72,2. V. și F. Ap. 3,21.
22,6 „Poporul care a fost despărțit pentru Mine": poporul ales. V. 24,1.


Capitolul 23
Avraam vede pe Adam, pe Eva, pe Șarpe și diferite înfățișări ale răului.


23,1. Uită-te în tablou și vezi cine este cel care a amăgit-o pe Eva și care este roada pomului; tu vei ști pe cel care va veni și cum va veni în seminția ta, între oameni, la sfârșitul zilelor Veacului. (23,1)

2. Ceea ce nu poți înțelege îți voi explica Eu, căci aceasta este plăcut feței Mele și îți voi spune ceea ce este păstrat în inima Mea.

3. Eu am privit tabloul și privirea mea s-a oprit lângă grădina Edenului. Am văzut acolo un om, foarte înalt de statură și nemaipomenit de lat, cu o înfățișare neasemuită, care îmbrățișa o femeie asemănătoare lui la statură și înfățișare. Ei stăteau în picioare sub un pom din Eden. (23,3)

4. Roada acestui pom era asemenea unui ciorchine de strugure. (23,4)

5. În spatele pomului se afla cineva, care avea înfățișarea unui șarpe; el avea brațe și picioare asemănătoare cu cele ale unui om; avea aripi la umeri; șase de-a dreapta și șase de-a stânga. El ținea în mână un ciorchine din pom.

6. El ispitea pe cei doi, pe care eu îi văzusem îmbrățișați.

7. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, cine sunt cei doi îmbrățișați și cine este cel care stă între ei, ce fruct este acela pe care ei îl mănâncă?".

8. Și El a zis: „Acesta este căderea oamenilor, este Adam; aceasta este pofta neasemuită pe pământ, este Eva; și cel care stă între ei, este nelegiuirea făpturii lor spre pierzanie, este Azazel însuși". (23,8)

9. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, de ce ai dat acestuia o asemenea putere ca să piardă, în lucrările sale de pe pământ, neamul omenesc?" (23,9)

10. Și El mi-a zis: „Ascultă Avraame, pentru că ei vor răul și Eu îi urăsc pe cei care-l fac, i-am dat putere asupra lor și am îngăduit ca ei să-l îndrăgească".23,10

11. Eu am răspuns și am zis: „Atotputernice Veșnic, de ce ai voit Tu să faci, în așa fel, încât, răul să fie dorit de inimile oamenilor? Căci Tu te superi pe cel care a voit prin Tine, în sfatul Tău, împotriva celui care face răul".23,11

__ 23,1 „La sfârșitul zilelor Veacului" sau ca în 24,2: „în zilele de apoi". Cf. Comentariul de Avacum 2,5-6; 9,6; Regula anexată a Comunității 1,1; Florilegiu 1,2,12,15,19; Scrierea din Damasc 4,4; 6,11; 4 Ezdra 6,25; 2 Baruh 10,3; 25,1.
23,3 „Un om foarte înalt de statură și nemaipomenit de lat”: Adam. „O femeie asemănătoare lui": Eva (cf. Fac. 2,18). „Sub un pom din Eden": v. Fac. 3,3.
23,4 Pomul Cunoștinței este vița de vie, ca în 2 Baruh 4,8.
23,8 Interpretare alegorică a scenei. Adam simbolizeaz㠄căderea"', Eva „pofta neasemuită"', șarpele este „nelegiuirea" identificat în mod expres cu Azazel.
23,9 Reținem determinismul riguros al acestui pasaj. Azazel nu poate face răul decât atât cât Dumnezeu îi îngăduie. Cf. Iov 1,12; Testam, lui Iov 8,2-3; 16,2.
23,10 Oamenii iubesc răul și poartă, deci, în cele din urmă, responsabilitatea pedepsei ce le este rezervată. Dumnezeu urăște păcatul, nu pe păcătoși.
23,11 Problema originii răului tratată în maniera c. 4 Ezdra. V. și Imne 4,13.


Capitolul 24


24,1. El mi-a zis: „Sunt supărat pe aceste popoare care-ți sunt rude și voi fi și după aceea, din cauza poporului ales, din seminția ta; într-adevăr, tu vei vedea în acest tablou ceea ce apasă peste ei.

2. Îți voi arăta ce va fi, și cum va fi, în zilele de apoi. Privește acum în tablou".

3. Eu m-am uitat și am văzut tot ce a fost înainte de mine în lume:

4. Am văzut o imagine a lui Adam, și pe Eva care era cu el, și împreună cu ei pe Vrăjmașul cel rău, pe Cain, devenit nedrept din pricina Vrăjmașului, și pe Abel ucis; moartea ce i-a fost prescrisă și a fost săvârșită, cu nedreptate. (24,4)

5. Am văzut, acolo, adulterul și pe cei care-l poftesc, necinstea lui și gelozia lor și focul depravării lor, în locurile cele de jos ale pământului. (25,5)

6. Am văzut, acolo, furtul și pe cei care se grăbesc spre el și stabilirea pedepsei lor.

7.Am văzut, acolo, oameni goi, față în față, josnicia lor, paguba făcută prietenilor și pedeapsa cuvenită lor. (24,7)

8. Am văzut acolo Dorința, și în mâna sa, capul întregii nedreptăți. (24,8)

__ 24,4-8 Versete ce cuprind un catalog al viciilor, alcătuit după Decalog. Reținem aluziile la porunca a șasea, a șaptea, a opta și a zecea și remarcăm faptul că, în Textul Masoretic, atât în Ieșire 20 cât și în Deuteronom 5, condamnarea uciderii precede pe cea a adulterului. Nu este însă așa în versiunea Septuagintei.
24,4 „Vrăjmașul” este Satan. V. Test. lui Dan 6,2.
24,5 Este vorba aici de focul iadului, rezervat celor răi. Cf. Regula Comunității 2,7-8; 4,13; l Enoh 103,8; Cartea Antichităților biblice 23,6.
24,7 Condamnarea homosexualității. Cf. Oracolele sibiline 3,185, 596; 5,166,387; Romani 1,26-27.
24,8 Dorința stă la originea tuturor păcatelor. Cf. Viața greacă a lui Adam și Eva 19,3.


Capitolul 25
Idolul geloziei.


25,1. Am văzut, acolo, chipul idolului geloziei, asemănător chipului de lemn pe care-l făcea tatăl meu. Acesta era din aramă strălucitoare. În fața lui stătea un om în adorație. (25,1)

2. Lângă el era un altar, iar pe altar tineri jertfiți, cu fața la idol.

3. L-am întrebat atunci: „Cine este acest idol, ce-i cu altarul, cine sunt cei aduși ca jertfă, cine este jertfitorul? Și ce-i cu acest frumos templu pe care eu l-am văzut, strălucirea și frumusețea Slavei Tale care stă sub tronul Tău?". (25,3)

4. Și El mi-a răspuns: „Ascultă, Avraame, Templul și altarul și strălucirea pe care ai văzut-o, aceasta este părerea Mea despre preoția numelui Slavei Mele.

5. În Templu se va aduce rugăciunea a tot omul și va avea loc consacrarea regilor și a profeților și orice jertfă, pe care Eu voi porunci să mi-o aduceți, din mijlocul poporului Meu, din seminția ta. (25,5-8)

6. Iar idolul pe care l-ai văzut este supărarea Mea, stârnită de poporul ce se va naște din tine.

7. Omul pe care l-ai văzut gata să sacrifice este cel care M-a supărat. 8. Jertfa simbolizează moartea celor care, de la începutul lumii, sunt martorii Mei la judecata din urmă".

__ 25,1 Idolul invidiei: cf. Iez. 8,3,5. „Chipul de lemn pe care-l făcea tatăl meu": amintește de prima parte a Apoc. lui Avraam. cf. 1,7-9.
25,3 Avraam vede Templul ceresc, sau mai bine spus, ideea de Templu ceresc, Templul arhetipal.
25,5 Reținem nota antisacerdotală și antisacrificială a acestor versete, în versetul 5 în loc de a numi preoți, alături de regi și de profeți, autorul menționează rugăciunea. Versetul 7 desemnează pe sacrificanți: „cel care M-a supărat". Versetul 8: jertfa este înțeleasă ca fiind cea a martiriului.


Capitolul 26
Dumnezeu ne îndemna să avem încredere în El.


26,1. Și atunci am zis: „Atotputernice Veșnic, de ce ai rânduit Tu să fie așa? Dă-ne o lămurire în plus despre acelea". (26,1)

2. Și El mi-a zis: „Ascultă, Avraam, înțelege ceea ce Eu îți voi spune și răspunde la ceea ce te voi întreba: de ce tatăl tău Terah nu te-a ascultat atunci când i-ai vorbit și de ce nu a părăsit el idolatria diavolească, înainte să piară cu toată casa sa? (26,2-4)

3. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, aceasta numai pentru că el n-a voit să mă asculte, însă eu nicidecum nu l-am urmat în acțiunile sale".

4. Și El mi-a zis: „Ascultă, Avraam, așa cum hotărârea tatălui tău este în el însuși, la fel cum hotărârea ta este în tine, tot așa hotărârea voinței Mele este în Mine; ea este pregătită pentru zilele care vor veni, înainte ca tu să afli ceva despre ele.

5 Vei vedea cu ochii tăi ce se va întâmpla cu seminția ta. Privește tabloul!".

__ 26,1 cf. Regula Comunității 3,15-16. 26,2-4 Exemplu cu Terah și Avraam arată că, dacă omul este liber, Dumnezeu cu atât mai mult.


Capitolul 27
Patru intrări.


27,1. M-am uitat și am văzut un tablou ce se legăna și din partea stângă s-a desprins o mulțime de păgâni, care i-au bătut pe cei din partea dreaptă, bărbați, femei și copii. Pe unii i-au ucis, pe alții i-au luat prizonieri. (27,1)

2. Și iată i-am văzut alergând spre ei, prin patru intrări; priveau cu atenție focul din Templu și sfărâmau lucrurile sfinte ce se găseau acolo. (27,2)

3. Eu am zis: Atotputernice Veșnic, iată că mulțimile de păgâni jefuiesc poporul, pe care tu l-ai primit din neamul meu: pe unii îi ucid, pe alții îi țin sub pază, ca pe niște străini. Ei au dat foc Templului, au zdrobit și au distras lucrurile frumoase ce se găseau acolo". (27,3)

4. Atotputernice Veșnic, dacă este așa, de ce-ai mai întristat acum inima mea?"

5. Și El mi-a zis: , Ascultă Avraame, ceea ce tu ai văzut, cu privire la seminția ta, se va împlini, pentru că ei M-au supărat, prin idolul pe care l-ai văzut și prin uciderea săvârșită în templul geloziei, așa cum ai văzut în tablouri. Tot ceea ce ai văzut așa va fi".

6. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, fă să treacă acum faptele cele rele, săvârșite cu necuviință și să rămână cei drepți, care au împlinit poruncile. Căci Tu poți face aceasta". (27,6)

7. El mi-a zis: „Acum este vremea dreptății, care se arată mai întâi cu privire la regi și judecători, care vor fi judecați după dreptate. Eu i-am făcut, la început, pentru că ieșind din ei își vor exercita puterea asupra lor. (27,7)

8. Și din aceia vor ieși bărbați, care vor avea grijă de ei, așa cum ți-am spus și după cum ai văzut".

__ 27,1 Reținem conotația nefastă făcută asupra celor din partea stângă, care reprezintă aici păgânii, pe când cei din dreapta reprezintă drepții.
27,2 „Prin patru intrări": pasaj enigmatic unde trebuie să recunoaștem, fără îndoială, o aluzie la cele patru regate din Daniel 2,37-45. cf. 27,2-3 și v. Scara lui Iacov 4. Unele manuscrise au în loc de „intrări" „coborâri" sau „mulțimi", pe care unii exegeți le interpretează ca „generații". 27,3 „Ei au dat foc Templului": aluzie la incendierea și jefuirea Templului de către legiunile romane în anul 70 d.Hr. v. Iosif Flaviu, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, VI,4-5, Hasefer, București, 1997, p. 467-477; v. și 4 Ezdra 10,21-22. 27,6 Cucerirea Sanctuarului din Ierusalim are drept consecință cultul idolatru celebrat în Templu și uciderea săvârșită acolo. V. Mt. 23,35. 27,7 „Vremea dreptății" în opoziție cu „veacul corupt" (17,14). V. de asemenea „veacul dreptății" în 29,12.


Capitolul 28
Evenimentele din ceasul al doisprezecelea.


28,1. Eu am răspuns și am zis: „Atotputernice, Sfințește cu puterea Ta, fii plin de îndurare față de rugăciunea mea! Deoarece M-ai ridicat la înălțimea Ta, fă-mi cunoscut și arată-mi mie, prietenului Tău, ceea ce Te-am întrebat: ceea ce am văzut se va întâmpla mai târziu?". (28,1)

2. El mi-a arătat mulțimea poporului său și mi-a zis: „Cele patru intrări, pe care le-ai văzut, îmi vor provoca mânie și prin ele va veni pedeapsa Mea, pentru faptele lor.

3. În cea de-a patra intrare sunt o sută de ani; și un ceas al Veacului este de asemenea o sută de ani; ea va fi cu suferință printre păgâni". (28,3)

__ 28,1 cf. 4 Ezdra 4,33.
28,3 cf. 2 Petru 3,8: „o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi".


Capitolul 29


29,1. Eu am zis: „Atotputernice Veșnic, cât durează un ceas al Veacului?" (29,1)

2. El a răspuns: „Am hotărât ca douăsprezece ceasuri, din acest veac nelegiuit, să stăpânească peste păgâni și peste seminția ta; și până la sfârșitul zilelor se va petrece ceea ce tu ai văzut. Socotește, află și privește în tablou". Eu am privit și am văzut un om ieșind din partea stângă, dintre păgâni. Bărbați, femei și copii veneau din partea păgânilor, într-o mare mulțime, și i se închinau. (29,2)

4. În timp ce eu încă priveam, au venit cei ce erau în partea dreaptă: dintre aceștia unii râdeau de acest om, alții îl loveau, iar alții i se închinau.

5. Eu am văzut pe cei care-l adorau. Azazel a venit în fugă mare și i s-a închinat, i-a dat un sărut pe obraz, după care s-a întors și s-a așezat în spatele lui.

6. Am întrebat: „Atotputernice Veșnic cine este acest om batjocorit, lovit și adorat de păgâni și de Azazel?".

7. El mi-a răspuns, zicând „Ascultă Avraam, acest om pe care tu l-ai văzut batjocorit, lovit și apoi adorat, este cel care va elibera, dintre păgâni, poporul ce se va naște din tine, în vremurile din urmă, în acest al doisprezecelea ceas al veacului necredincios.

8. În al doisprezecelea ceas, al acestui Sfârșit de Veac, îl Voi numi într-un post de răspundere, pe acest om venit din seminția ta, pe care tu l-ai văzut ieșind din poporul Meu. Pe acesta îl vor urma toți. Și i se vor adăuga toți cei care își vor schimba felul de a gândi, deoarece ei vor fi chemați de Mine.

9. Cei care i-ai văzut venind din partea stângă a tabloului și închinându-i-se, sunt un număr mare de păgâni, care își pun nădejdea în el. 10. Pe cei care i-ai văzut ieșiți din neamul tău, venind din partea dreaptă, dintre care unii îl batjocoreau și-l loveau, iar alții îl adorau, mulți dintre ei vor fi cuceriți de el.

11. Acela îi va pune la încercare pe cei din seminția ta, care-l vor fi adorat la sfârșitul celei de-a douăsprezecea ore, pentru a pune capăt veacului necredincios.

12. Înainte însă de a începe să crească veacul dreptății, va veni judecata Mea asupra păgânilor nedrepți, prin poporul născut din seminția ta și pus deoparte pentru Mine. (29,12)

13. În acele zile Eu voi face să vină zece plăgi de nenorociri, boli și vaiete de durere peste întreaga creatură pământească. (29,13)

14. Iată ce voi face Eu să vină asupra generațiilor de oameni ce se vor afla acolo, din pricina mâniei și pervertirii creației lor, prin care ei Mă supără.

15. Dar oamenii drepți din seminția ta vor rămâne, iar numărul lor este păstrat, de Mine, în taină; ei se vor veseli, întru slava numelui Meu, în locul care le este pregătit de multă vreme și pe care l-ai văzut nelocuit în tablou. (29,15)

16. Iar cei ce vor rămâne în viață vot fi întăriți, prin jertfe și daruri ale dreptății și adevărului, în vremea veacului de dreptate. (29,16)

17. În Mine ei vor fi uniți de-a pururi; vor nimici pe cei care i-au ruinat odată și vor jigni pe cei care au jignit cândva, defăimându-i. Cei care i-au scuipat în față vor fi pedepsiți de Mine. (29,17)

18. Cei care petrec împreună cu poporul Meu și-i primesc pe cei care se întorc la Mine cu pocăință, când mă vor vedea se vor bucura. (29,18)

19. Iată Avraam, ceea ce tu ai văzut, ascultă ceea ce tu ai auzit, și să știi ceea ce ai cunoscut. Mergi spre moștenirea ta, și iată Eu voi fi cu tine, pentru totdeauna".

__ 29,1 Ușoară incoerență. Deja i-a răspuns lui Avraam la întrebare în versetul precedent.
29,2 Durata istoriei lumii va fi deci douăsprezece ore. V. 30,2 și cf. 4 Ezdra 14,11; 2 Baruh 27, 113. Unii văd în aceste versete pornind de la v. 2 („socotește, află ...") până la v. 11 o interpolare creștină. Această ipoteză naște dificultăți. Ea presupune, într-adevăr, că omul adorat de mulțimile păgâne, Iisus în această împrejurare, ar fi de origine păgână, deoarece el a ieșit din partea stângă a tabloului. Dacă Azazel ar trebui identificat cu Iuda (v. Mc. 14,44-46), aceasta nu se explică prea bine, deoarece sărutul său este unul de adorare, întreg pasajul rămâne obscur.
29,12 Noul eon crește ca o plantă. V. 1 Enoh 10,16; Scrierea din Damasc 1,7; Mt. 13,32. „Poporul ales va judeca pe păgâni": cf. Comentariul la Avacum 5,3-6.
29,13 „Zece plăgi" identic cu „zece rele" din 30,2 și prin analogie cu cele zece plăgi ale Egiptului din Ieșire 7-10. Aceste zece plăgi sunt aici comparabile cu semnele Sfârșitului: cf. 4 Ezdra 4,52-5,13; 6,11-28; 7,26-44; 8,63-9,12.
29,15 cf. Scrierea din Damasc 2,11. v. l Ts. 4,15,17 și cf. 4 Ezdra 4,25; 9,7-8; 13,22,24,26,48. 29,16 cf. Comentariul la Ps. 37,2,11-12.
29,17 cf. Comentariul la Avacum 5,4.
29,18 „Cei care se întorc la Mine cu pocăință' este un ebraism.


Capitolul 30


30,1. În timp ce El încă mai vorbea, eu mă găseam deja pe pământ. De aici am zis: „Atotputernice Veșnic, eu nu mai sunt în slava în care eram acolo sus și tot ce sufletul a dorit să înțeleagă a rămas fără răspuns".

2. El mi-a zis: „Vreau să-ți spun dorințele inimii tale: tu ai căutat să vezi cele zece pedepse, pe care Eu le-am pregătit și prevăzut pentru păgâni, în vremea celor douăsprezece ore. (30,2)

3. Ascultă ceea ce-ți spun. Va fi așa: Prima nenorocire va veni dintr-o lipsă mare, a doua, din incendierea orașelor; a treia, va fi pieirea animalelor de ciumă; a patra, o foamete pe întreg pământul și a popoarelor de pe el. (30,3)

4. A cincea, distrugerea celor Mari prin cutremur de pământ și prin sabie; a șasea plagă va fi înmulțirea grindinei și a zăpezii; a șaptea, animalele sălbatice vor fi mormântul lor, a opta, foametea și ciuma se vor succede pentru a-i pierde. (30,4)

5. a noua, pedeapsa prin sabie și printr-o suferință cumplită, a zecea, trăsnetul, urletele tunetelor și cutremurele de pământ, pentru distragerea lor". (30,5)

__ 30,2 „zece pedepse": v. nota la 29,13; „douăsprezece ore": v. nota la 29,2.
30,3 „incendierea orașelor": cf. Ieșire 9,23; 2 Baruh 27,10; „pieirea animalelor de ciumă": cf. Ieșire 9,1-7; „foametea": cf. 4 Ezdra 6,22; 2 Baruh 27,6; Mt. 24,7.
30,4 Distrugerea celor Mari"', cf. 2 Baruh 27,3. Cutremurul de pământ: cf. 4 Ezdra 9,3; Sabia: cf. 2 Baruh 27,5; înmulțirea grindinei și a zăpezii: cf. Ieșire 9,23. Foametea și ciuma: cf. Testam, lui Iuda 23,3; Le. 21,11.
30,5 „Fuga disperată": cf. Mt. 24,16.


Capitolul 31


31,1. Atunci, din înălțimea văzduhului voi suna din trâmbiță și voi trimite pe Alesul Meu, care va avea în el întreaga măsură a puterii Mele. Acela va chema pe poporal Meu cel ofensat de păgâni. (31,1)

2. Îi voi arde cu foc pe cei care i-au jignit și au domnit asupra lor în veacul acela, îi voi da pedepsei veacului ce va să vină pe cei care m-au acoperit de jigniri. (31,2)

3. I-am hărăzit să fie mâncare focului din Iad și să zboare fără încetare în văzduh, în ținuturile cele de jos ale pământului. (31,3)

__ 31,1 Voi suna din trâmbiță: sunetul trâmbiței este unul din semnele vestitoare ale Sfârșitului. V. 1 Țes. 4,16. Alesul Meu: singura și unica mențiune explicită a lui Mesia în Apocalipsa lui Avraam. El este numit „Ales" ca în 1 Enoh 40,5; 45,3; 49,2; 51,3,5; 52,6,9; 61,5,8,10; 62,1. 30,2 „Veacul ce va veni" din eshatologia iudaică. V. 4 Ezdra 7,13; 2 Baruh 83,8; Cartea Antichităților biblice 23,8. 30,3 „I-am hărăzit să fie mâncare focului din Iad": cf. Regula Comunității 4,13. Două manuscrise adaugă dup㠄pământului": „Trupurile lor vor fi pline de viermi. Acolo vor vedea dreptatea Creatorului cei care au ales voința Mea, cei care au păzit sincer poruncile Mele. Ei se vor bucura cu bucurie mare de pierderea oamenilor cărora au fost încredințați. Cei care au cinstit idoli și a căror moarte se va petrece în măruntaiele viermelui celui rău Azazel, vor fi arși prin focul limbii lui Azazel Căci eu i-am așteptat să vină la Mine, dar ei n-au venit. Ei au slăvit un străin și l-au urmat pe acesta, pentru care ei n-au fost puși deoparte, și l-au abandonat pe Domnul cel Puternic. Pentru acestea ascultă Avraame și vezi: iată, al șaptelea tău neam va merge până la capăt cu tine. Și ei vor pleca spre un pământ străin; și îi voi subjuga și le voi face rău, căci aceasta va fi o oră dintr-un veac necredincios. Și poporul cărora ei vor fi supuși Eu îi voi fi judecător". Un alt manuscris mai adaugă: „Domnul a mai zis: Ai auzit Avraame ceea ce ți-am vestit și ce se va întâmpla cu poporul tău în ultimele zile. Ascultând cuvintele lui Dumnezeu Avraam le-a primit în inima sa".
_________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !