Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 2.7.2020, 21:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 7.12.2010, 20:45    Post subject: Capitolul 134 - PARABOLA LUI ASMAHAEL DESPRE IUBIRE Reply with quote

Capitolul 134
PARABOLA LUI ASMAHAEL DESPRE IUBIRE
(29 octombrie 1841)

1. După aceste cuvinte ale lui Asmahael, pe care le-au auzit de asemenea Enos, Mahalaleel și Jared, Adam și ceilalți patriarhi și copii s-au ridicat cu intenția de a se grăbi către Asmahael, emoționați fie de o mare devoțiune – predominantă în acest caz – fie de o mare iubire, care este de altfel întotdeauna prezentă în cazul devoțiunii, îndeosebi în prezența subiectului acesteia. Asmahael le-a spus însă să rămână pe loc, după care a adăugat:

2. “Ascultați, vă voi spune o parabolă, pe care urmează să o interpreteze fiecare după posibilități. Iată cum sună aceasta:

3. Atunci când soarele strălucește deasupra unui sol bun, acesta se despică, dând naștere unor brazde adânci și late, pentru a putea absorbi mai profund razele soarelui și pentru a fi încălzit cât mai bine de acesta. Nisipul nu se despică însă niciodată și se încălzește numai la suprafață. De îndată ce raza a părăsit suprafața sa, căldura absorbită dispare și ea. La fel se petrec lucrurile și cu pietrele. Ele se încălzesc rapid și intens, dar de îndată ce vin vânturile reci, căldura dispare, iar pietrele devin mai reci chiar decât vânturile.

4. La fel stau lucrurile și cu ploaia care cade din cer. Atunci când plouă, totul este plin de umezeală, dar după ce ploaia a încetat, iar vânturile purificatoare, care usucă totul în cale, revin, nisipul și pietrele se usucă rapid, și numai pământul cel bun păstrează umezeala dătătoare de viață a ploii, cu care saturează toate plantele.

5. O, priviți înlăuntrul vostru și vedeți cum reacționează inimile voastre; veți constata că acestea sunt precum nisipul și pietrele!

6. Atâta vreme cât M-ați recunoscut prin lucrările și prin cuvintele Mele, sau prin mărturia lui Enoh, sunteți încălziți și plini de devoțiune și iubire pentru Mine. Dar de îndată ce redevin invizibil pentru voi, spuneți-Mi, veți reacționa precum solul cel bun?

7. Iată, Mă aflu printre voi de atâtea ore, dar cine dintre voi Mi-a făcut ceea ce Mi-a făcut Enoh?

8. Într-adevăr, voi Mă respectați plini de pioșenie, dar la fel procedează și culmile stâncoase ale munților, care absorb primele și ultimele raze ale soarelui, căci ele sunt însetate de lumină. Dar atunci când vine căldura, și ele – ca și voi – se învăluie în nori denși și întunecați, pentru ca zăpada și gheața lor perpetuă să nu se topească cumva și să dispară. Iubirea voastră ar putea fi comparată cu aceea a vițeilor care stau sub ugerul plin al vacii. Ei ling ugerul și împing cu capetele lor în acesta atâta vreme cât mai există o picătură de lapte în el, dar de îndată ce laptele a încetat să mai curgă, vițeii părăsesc vaca și nu mai rămâne nimic care să poată fi numit iubire.

9. Ați văzut cum l-am primit pe Enoh și ați vrea să fiți primiți și voi la fel. Dar Eu vă întreb: Voi M-ați primit pe Mine așa cum a făcut-o Enoh? Iată, Enoh M-a primit încă de la început prin iubirea sa pură; voi ați făcut la fel?

10. Ei da, atunci când ați văzut operele Mele, v-ați grăbit să Mă primiți. Dar credeți că aceasta se poate numi iubire? O, vă asigur, iubirea adevărată nu procedează astfel, ci numai interesele personale, discret ascunse. De vreme ce Mă aflu printre voi, puteți vedea marile beneficii și tot ce puteți realiza cu ajutorul Meu. Astfel, imensa Mea putere vă inspiră un respect pe măsură, iar beneficiile pe care le puteți obține sunt direct proporționale cu iubirea voastră pentru Mine.

11. Atunci însă când am venit la voi din ținuturile de jos, ca un om umil, M-ați lăsat să zac la pământ în fața voastră.

12. Spuneți-Mi, care dintre voi M-a primit cu toată iubirea, fără să aibă în vedere nici un folos?

13. Deși i-ați invitat în Numele lui Iehova pe copiii voștri la celebrarea de mâine a Sabatului, chiar credeți că ați făcut-o din iubire pentru Iehova? O, vă înșelați foarte tare! Ați făcut-o din teama voastră de sclavi și din respect față de puterea infinită a lui Iehova, precum și dintr-un fel de recunoștință anxioasă care v-a fost impusă ca o datorie, datorită măreției lui Dumnezeu.

14. Unde este aici iubirea pură, care dincolo de orice, într-o deplină libertate, fără nici o altă motivație decât iubirea, îl iubește pe Dumnezeu cu credință și fără prejudecăți, mai presus de orice, pentru El Însuși și pentru operele Sale?

15. Voi vreți să-Mi spuneți: „Doamne, noi credem că Tu ești unicul, marele, preasfântul, eternul și atotputernicul Dumnezeu, cel plin de iubire și de compasiune, și de grație!‟

16. Dar Eu vă spun: Dacă nu credeți aceasta cu toată iubirea pură a inimilor voastre, credința voastră este ca și inexistentă și nu are nici o valoare în fața Mea. Puteți striga de câte ori doriți „Iehova‟, spunând: “Mărețule, sublimule, atotputernicule, preasfântule Dumnezeu și Domn plin de compasiune, Creator al tuturor ființelor și lucrurilor, dragă Tată!‟, și așa mai departe, căci adevăr vă spun: ar fi mult mai bine pentru voi să vă economisiți energia și să vă odihniți limba, buzele, dinții, gingiile, gâtul și plămânii, căci toate aceste bâlbâieli religioase goale nu vor ajunge niciodată la urechile Mele.

17. Căci acela care nu vine la Mine și nu Îmi vorbește precum Enoh, degeaba o face, căci Eu nu îmi voi coborî niciodată privirea asupra lui. Iar atunci când se roagă, rugăciunea sa nu va ajunge decât la urechi înfundate, și toate cerurile îi vor rămâne închise cu druguri de fier până când ultima picătură de egoism a dispărut din inima lui.

18. Cel care Mă iubește trebuie să Mă iubească la fel cum își iubește mireasa cea pură mirele la fel de pur, situație în care nu se atrag decât inimile lor. Tot ceea ce se află mai prejos sau mai presus nu este altceva decât o povară în calea iubirii libere, care nu mai este atunci capabilă să se ridice până la inima Mea. Căci tot ceea ce se află mai prejos de iubire trage în jos inima, în profunzimile mocirloase, și tot ceea ce este mai presus de iubire o presează de sus și o oprimă atât de tare încât ea devine prea slabă și lipsită de putere pentru a se mai ridica vreodată.

19. De aceea, iubirea trebuie să fie pură, astfel încât, neforțată de nimeni și de nimic, să se ridice într-o deplină libertate și cu propria sa putere concentrată, să aleagă, să îmbrățișeze și să strângă la piept pentru totdeauna obiectul ales.

20. Recunoașterea lui Dumnezeu reprezintă o trezire a iubirii, dar nu iubirea însăși pentru Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a trăi plenar înlăuntrul Acestuia.

21. Simpla recunoaștere nu va ridica niciodată o ființă și nu-i va deschide porțile sacre ale Iubirii eterne, și implicit ale vieții eterne, căci ascultați și înțelegeți ce vă spun: acest miracol poate fi realizat numai prin iubirea pură pentru și întru Dumnezeu – fără mai presus și mai prejos, și implicit fără nici cea mai mică urmă de egoism, ci numai prin această iubire pură.

22. Examinați-vă acum inimile și abia apoi ridicați-vă și veniți la Mine! Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !