Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 9.4.2020, 13:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 8.12.2010, 03:18    Post subject: Capitolul 147 - ABEDAM VORBEȘTE CU STRĂINUL ABEDAM Reply with quote

Capitolul 147
ABEDAM VORBEȘTE CU STRĂINUL ABEDAM
(9 noiembrie 1841)

1. Auzind asemenea lucruri din gura străinului, Abedam a rămas cât se poate de uimit și i-a spus:

2. “Dar, mult-respectatul meu Abedam, aceasta este chiar povestea copiilor din înălțimi, adică părinții din linia noastră principală.

3. Numele Tatălui este Emanuel Abba și Iehova, Dumnezeu Cel Preaînalt și Preasfânt.

4. Dacă nu ai nimic împotrivă, spune-mi, unde l-ai întâlnit pe acest preasfânt Părinte, cum arăta și în ce direcție a apucat-o?

5. O, spune-mi, te implor! Căci iată, venind eu însumi din regiunea de apus, am fost martorul tuturor celor întâmplate și m-am bucurat chiar de înalta și neprețuita grație, deși absolut nemeritată, de a păși alături de Acela, ca tovarăș de drum.

6. O, prietene Abedam, nici chiar cel mai înalt dintre îngeri, cu limba lui strălucitoare, nu ar putea descrie beatitudinea pe care am trăit-o eu – sărman păcătos – alături de El.

7. Într-adevăr, tot ce pot să-Ți spun este că în această scurtă perioadă de timp am experimentat cel mai sublim extaz, mai înalt chiar decât poate trăi cel mai presus dintre îngeri, întru eternitate”.

8. Atunci, străinul l-a întrebat: “Dar ce anume ți-a oferit o beatitudine atât de mare, încât să o poți compara cu aceea pe care o trăiește un înger, care trăiește liber în lumea lui sublimă?”

9. La care, Abedam a răspuns: “O, tizul meu iubit, ascultă, din acest punct de vedere am fost întotdeauna o ființă deosebită, în sensul că anumite lucruri care i-ar putea întrista pe alții, pe mine mă fac fericit. Această trăsătură particulară constă în faptul că eu mă simt din ce în ce mai fericit atunci când mă aflu alături de cineva lângă care simt din ce în ce mai acut profunda mea nimicnicie, prin comparație cu totalitatea lui. Astfel, mie nu-mi face nici o plăcere să văd că cineva este mai prejos decât mine, ci îmi place să văd că toată lumea este mai presus decât mine. Și astfel, motto-ul meu este următorul: „Binecuvântată este smerenia inimii, iar slăbiciunea cea neajutorată este averea cea mai înaltă a viermelui!‟

10. Căci dacă viermele ar fi puternic și ar cunoaște întreaga plenitudine a vieții, cât de mare i-ar fi durerea atunci când ar fi strivit. Dar slăbiciunea și neajutorarea lui constantă îl determină să privească acest lucru – pe care noi îl considerăm a fi atât de dureros (strivirea și moartea fizică) – ca fiind desfătarea supremă a vieții sale.

11. Desigur, eu nu cunosc natura viermilor la fel de bine ca și Acela care i-a creat, dar intuiesc că așa stau lucrurile, căci eu însumi simt o fericire supremă atunci când sunt supus presiunilor din toate părțile.

12. Dar acum, mult iubitul meu tiz, te rog – dacă aceasta Ți-e voia – să-mi răspunzi la cele trei întrebări anterioare ale mele. Amin!”

13. Străinul Abedam i-a răspuns: “Ascultă, iubitul Meu Abedam, dacă stăm și analizăm atent, la ce ți-ar folosi răspunsul meu la cele trei întrebări?

14. Iată, principiul și motto-ul Meu este: „Dacă nu-i poți fi de nici un folos fratelui tău prin cuvântul tău, lasă-ți limba să se odihnească, și nu o activa decât atunci când ești convins că îi poți aduce un serviciu fratelui tău!‟

15. Ascultă, în virtutea acestui principiu, aș prefera să nu îți răspund. Te satisfac aceste cuvinte?”

16. Abedam i-a răspuns: “Da, mult iubitul meu prieten, Abedam, pe de o parte, sunt satisfăcut, întrucât recunosc că voința ta o domină pe a mea, ceea ce îmi face plăcere; dar pe de altă parte, ținând cont că îmi place acest lucru la tine, dar mai presus de orice, îl iubesc pe Tatăl preasfânt mai presus de orice, simțind nevoia constantă de a fi tot timpul împreună cu El, sau cel puțin de a vorbi tot timpul despre El, de a-L iubi, lăuda și glorifica mai presus de orice, de a mă închina Celui Preaînalt, precum și a de auzi – cum se întâmplă cu această ocazie – despre El, ei bine, din acest punct de vedere nu sunt deloc satisfăcut că nu dorești să-mi răspunzi la întrebări. În ceea ce privește principiul tău, poți să o faci fără nici o ezitare, căci tu nu îmi poți răni prin aceasta inima, ci dimpotrivă, mi-o poți face fericită. Căci oare nu sunt acțiunile și cuvintele noastre de cel mai mare folos fraților noștri atunci când ne adresăm inimilor lor?

17. Spune-mi, nu este corect acest raționament și nu corespunde el pe deplin principiului tău cu adevărat sublim și minunat?

18. De aceea, dacă nu ai nimic împotrivă, aș vrea să-mi răspunzi totuși la cele trei întrebări ale mele”.

19. Atunci, străinul Abedam i-a răspuns astfel lui Abedam cel cunoscut: “Ascultă, Abedam, cuvintele tale Mi-au plăcut atât de mult încât Mi-e imposibil să nu îți răspund la întrebările tale, spunându-ți chiar ceva mai mult decât M-ai întrebat. Așadar, ascultă:

20. L-am întâlnit pe Tatăl care ție îți este cunoscut chiar în locul unde ne-am întâlnit noi doi mai devreme. În ceea ce privește înfățișarea Lui, te rog să Mă crezi, El arăta exact ca Mine, la fel cum numele noastre sunt identice. Din același motiv, El semăna foarte mult și cu tine.

21. Încotro s-a îndreptat nu aș putea să îți spun cu exactitate, dar un lucru este sigur, și anume, că El nu s-a îndepărtat de copiii Lui, ci s-a înapoiat la ei după un mic ocol.

22. Iată, acum cunoști toate răspunsurile la întrebările tale. Îți spuneam însă și de „ceva în plus‟, iar acest ceva este conținut într-o contra-întrebare.

23. De vreme ce tu ești o ființă trezită și ai stat atâta vreme lângă Tatăl, Mă surprinde că nu ai observat această asemănare între Mine, tu și El, de la prima vedere.

24. Iar acum vine acel „ceva în plus‟, care reprezintă tot o întrebare. Iată, principiul tău este, oricât de ciudat ți-ar putea părea acest lucru, și al Meu, iar comparația cu viermele s-a născut încă cu mult timp în urmă pe terenul Meu. Spune-Mi, nu crezi că ne potrivim foarte bine?

25. Dar nu uita un lucru! Dacă cineva dorește să fie cel mai umil dintre toți – numai de dragul beatitudinii pe care i-o oferă acest lucru, oare nu este această situație identică cu aceea în care – din același motiv – el dorește să fie mai presus decât toți frații săi?

26. Aceasta este chestiunea care Mă îngrijorează în ceea ce te privește. Dacă nu ai nimic împotrivă, ai putea să-Mi revelezi răspunsul la această nedumerire a Mea?”

27. Dar Abedam cel cunoscut nu a știut ce să-i răspundă tizului său, astfel încât ia spus:

28. “Iubite prietene Abedam, înțelepciunea ta incredibil de înaltă și de neînțeles pentru mine îmi revelează că ești cu adevărat un fiu al dimineții. Aș dori să-Ți răspund la întrebare, dar îmi este imposibil. Eu nu reușesc nici măcar să înțeleg răspunsurile tale la întrebările mele și să le integrez după cum se cuvine în inima mea.

29. În ceea ce privește întrebările tale, va trebui să te descurci fără răspunsurile mele, căci abia acum îmi dau seama cât de prost continui să fiu.

30. Da, dragă prietene, ai făcut bine că m-ai oprit și m-ai îndemnat să mă întorc, căci dacă aș fi ajuns în mijlocul alor mei cu această prostie a mea – pe care abia acum o recunosc pe deplin – oh, ce efecte dezastruoase ar fi avut ea, căci prostia naște prostie, iar adevărul nu are decât de suferit!

31. De aceea, te rog să nu mai îmi spui că sunt trezit, ci doar un prost adormit, căci cu cât mă gândesc mai mult la mine însumi, cu atât mai prost realizez că sunt.

32. Într-adevăr, pornind de la premisa că datorită principiului meu, am putut avea acea experiență beatifică alături de Tatăl preasfânt, m-am grăbit să trag concluzia că sunt deja trezit, în timp ce acum îmi dau seama cu claritate cât de puțin a înțeles inima mea din cuvintele glorioase rostite de gura Tatălui preasfânt, deși le-a plantat înlăuntrul ei, ca semințe vii și glorioase ale eternei iubiri, și implicit, ale vieții eterne.

33. O, prietene Abedam, iartă-mă așadar pentru incapacitatea mea de a-Ți răspunde. Amin!”

34. La care, străinul Abedam i-a răspuns: “Ascultă, credinciosul Meu tiz, sunt pe deplin satisfăcut de răspunsul tău, căci Mi-ai explicat cu adevărat cât se poate de clar, răspunzând la fiecare punct al întrebării Mele, ceea ce face din nou să ne potrivim perfect.

35. Tu Ți-ai dat seama că îți mai lipsesc încă multe lucruri, smerindu-te în inima ta, așa cum trebuie. Ți-ai vizualizat principiul în lumina corectă, iar Eu doresc să le fiu de folos tuturor prin cuvintele și acțiunile Mele.

36. Spune-mi – și judecă singur – nu-i așa că suntem făcuți unul pentru celălalt, ca și cum Eu aș fi alături de tine dintru eternitate, creându-te pe tine numai de dragul Meu?”

37. Iar Abedam i-a răspuns, plin de bucurie: “Da, da, exact la fel simt și eu, ca și cum aș fi fiul tău, iar tu, tatăl meu.

38. Mult iubitul meu prieten, Abedam, mai am de asemenea sentimentul că noi nu am putea fi separați întru eternitate, și că eu nu m-aș putea niciodată descurca fără ajutorul tău. De aceea, doresc să fiu împreună cu tine nu doar temporar, ci și în eternitate”.

39. Străinul Abedam i-a răspuns: “Iată, din nou Mi-ai luat-o înainte. De vreme ce am venit la tine, aceasta a fost și dorința Mea, și implicit voința Mea.

40. Dar iată, aud imnuri de laudă. Se pare că ne-am apropiat de destinația noastră. De aceea, controlează-te și fă-mi cunoștință cu Adam și cu ceilalți. Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !