Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.7.2020, 02:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 10.12.2010, 03:03    Post subject: Capitolul 152 - DESPRE SIMPLITATE. MIRACOLUL IUBIRII LUI DUMNEZEU. Reply with quote

Capitolul 152
DESPRE SIMPLITATE. MIRACOLUL IUBIRII LUI DUMNEZEU.
(15 noiembrie 1841)

1. Seth, cel căruia i se adresase cu deosebire Abedam, a rămas uluit, la fel ca și ceilalți, deși aceste cuvinte nu îi atingeau decât tangențial. Nici unul nu a îndrăznit însă să îi pună alte întrebări suplimentare lui Abedam, a cărui înaltă înțelepciune aproape că îi distrusese, cum s-ar spune. Excepție făcea Abedam cel cunoscut, a cărui limbă a rămas neperturbată și cu inima calmă. Văzând însă că toată lumea păstrează tăcerea, el le-a cerut permisiunea patriarhilor și celuilalt Abedam să spună ce anume crede el, cu atât mai mult cu cât până acum nu făcuse altceva decât să pună întrebări sau să răspundă la întrebările altora.

2. Permisiunea i-a fost acordată cu bunăvoință, iar el a început astfel:

3. “Mult iubiții mei părinți și frați, precum și Tu, tizul meu mult stimat și iubit cu toată sinceritatea. Există un vechi proverb printre noi care spune că oamenii simpli și copiii rostesc de regulă adevărul, și întrucât am toate motivele să consider că fac parte din prima categorie, căreia i-am aparținut dintotdeauna, este limpede că sunt foarte potrivit să fiu predicator. De aceea, doresc să vă spun vouă, tuturor, că dintre voi toți, eu sunt cel mai fericit, desigur, cu excepția dragului meu tiz.

4. Voi vă minunați de apariția miraculoasă a luminii, eu nu. Căci dacă ar fi să ne minunăm de tot ceea ce reușește să facă puterea nesfârșită și înțelepciunea preaînaltă a Domnului, atunci ar trebui să ne petrecem întreaga viață minunându-ne.

5. Oare nu este fiecare bătaie a inimii noastre un miracol, dar cine stă să se minuneze în permanență de el?

6. Sau simplul fapt că vedem, auzim, mirosim, gustăm, simțim, că ne putem mișca la voință, sta în picioare, sări, păși, alerga, sta culcați, că putem dormi, visa, gândi, iubi, vorbi coerent, mânca, bea, și așa mai departe, – spuneți-mi, oare nu reprezintă toate acestea minuni peste minuni?

7. Dar ce om stă să se minuneze în permanență de toate acestea, în măsura în care el este capabil să gândească vreun pic?

8. Cine nu înțelege că o persoană puternică poate ridica o greutate mai mare decât una slabă? Cine ar sta să se minuneze că cel puternic este mai puternic decât cel slab?

9. Dacă eu aș lua o piatră în mâna mea și aș arunca-o la 30 de lungimi de om de mine, în timp ce un om mai puternic și mai îndemânatic decât mine ar arunca-o la o sută de lungimi de om, – spuneți-mi, cine s-ar minuna de acest lucru? Și totuși, acel miracol ar fi la fel de mare ca și în cazul în care Abedam și-ar folosi puternicul Lui „Facă-se!‟ pentru a crea nu această lumină simplă, ci un al doilea soare, care să lumineze în timpul nopții.

10. Într-adevăr, la o examinare mai atentă, omul ar trebui ori să se minuneze tot timpul, ori să nu se minuneze deloc. Căci dacă mă minunez de o lucrare a Domnului, în timp ce de alta nu, înseamnă că ori glorific lucrările Domnului, dintre care nici una nu este mai presus decât celelalte, ori sunt de o mie de ori mai stupid decât acum, dacă nu remarc dintr-o singură privire că Dumnezeu este incomprehensibil, insondabil și infinit în fiecare din lucrările Sale. Iar dacă recunosc acest lucru, de ce m-aș mai minuna dacă atotputernicul și preaînțeleptul Dumnezeu săvârșește alte lucrări, care corespund oricum din alte perspective perfecțiunii Sale infinite?

11. Într-adevăr, dacă o ființă umană ar reuși să creeze prin simplul său cuvânt un cer înstelat, aceasta m-ar uimi la culme, dar de vreme ce acest lucru nu poate fi realizat decât prin puterea lui Dumnezeu, el nu mă mai uimește deloc.

12. Privim noi oare ca pe o minune faptul că atotputernicul Dumnezeu poate realiza cu ușurință toate acestea prin ordinea Sa eternă, uluitor de înțeleaptă?

13. Eu unul nu, și nu o voi face niciodată. În schimb, mă umple de uimire faptul c㠖 ținând cont de ce am aflat cu toții de curând – acest Dumnezeu atotputernic este simultan și Părintele nostru plin de iubire. Și astfel, eu nu recunosc decât o singură Minune a tuturor minunilor, iar aceasta este iubirea, mai precis, iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru noi, care nu reprezentăm nimic în fața Lui, precum și iubirea dinlăuntrul nostru pentru El, care permite revărsarea în infinit a finitului.

14. Iată, acesta este singurul aspect care mă face să mă minunez din ce în ce mai mult, căci în acest caz, două extreme absolute – o nimicnicie remarcabilă și o Totalitate incredibil㠖 se susțin reciproc și acționează ca și cum ar trebui să se adapteze una la cealaltă.

15. Iată, acest lucru mă face să mă minunez, și de aceea, eu îl numesc un miracol. Dar în ceea ce privește toate celelalte lucrări ale lui Dumnezeu, născute cu ușurință din puterea Sa absolută, sau propriile noastre lucrări, de ce m-aș minuna câtuși de puțin?

16. Eu nu mă minunez, deși nu mă pot plânge că aș poseda prea multă înțelepciune. Dar voi? Voi, care aveți toată înțelepciunea din lume, păstrați tăcerea în ceea ce privește iluminarea colibei, în schimb vorbiți nestânjeniți toată ziulica, adeseori chiar sub soarele strălucitor, care este un miracol în sine, prin lumina pe care ne-o oferă. Este oare lumina soarelui mai palidă decât aceasta, și nu s-a născut ea tot prin puterea Cuvântului divin, la fel ca și aceasta?

17. Iată, toate acestea au fost observate de un prost în ochii voștri, și cu adevărat, este un veritabil miracol faptul că voi, cei înțelepți, nu le-ați observat cu mult timp înainte.

18. Noi ne putem bucura cu recunoștință de orice acțiune a lui Dumnezeu, pe care El o realizează în mod evident din cea mai pură și minunată iubire pentru noi toți, cei care nu reprezentăm nimic în fața Lui. Dar să rămâi uluit în fața unei lucrări a puterii divine și să ignori cu desăvârșire o alta, adevăr vă spun, aceasta echivalează cu măsurarea lucrărilor lui Dumnezeu după măsura prostiei noastre.

19. Dragii mei părinți și frați, nu mi-o luați în nume de rău, dar nu mă pot abține să nu vă dojenesc în această chestiune, pe care chiar și un orb ar fi recunoscut-o ca fiind prostească și nedemnă în fața lui Dumnezeu.

20. De aceea, haideți să ne minunăm cu toții numai în fața miracolului iubirii, care face ca Dumnezeu atotputernicul să fie Părintele nostru, să ne iubească și să ne permită să-L iubim și noi pe El. Pentru tot restul, haideți să-i mulțumim cu bucurie în inimi, și vom deveni cu siguranță mai demni să ne numim copiii Lui decât în cazul în care vom privi uluiți – zi și noapte – la fiecare fir de praf, uitând însă de iubire, recunoștință și toate celelalte calități care îi caracterizează pe adevărații copii.

21. Haideți să ne bucurăm de toate lucrările lui Dumnezeu și să le respectăm pe toate, căci ele sunt lucrările Tatălui, născute din iubirea Lui față de noi. Cât despre evaluarea lor, vă sugerez să i-o lăsăm cu umilință Celui care le-a făcut. Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !