1. În tot acest timp, celălalt Abedam a ascultat calm şi cu o vizibilă plăcere discuŢia dintre Enoh şi Abedam. Acum, El s-a ridicat subit în picioare şi s-a repezit pur şi simplu către cei doi fraţi, îmbrăţişându-i cu putere, după care le-a spus:

2. “Da, este corect şi adevărat, şi într-o deplină armonie cu ordinea divină. Iar dacă fraţii vor trăi aşa cum o demonstraţi voi, Tatăl lor va fi şi pe viitor – la fel ca acum – aproape de copiii Lui, care se vor gândi la Dumnezeu în inimile lor pline de iubire şi vor acţiona ca fraţii între ei.

3. Adevăr vă spun: Oricine spune: „Îi iubesc pe Dumnezeu şi pe fraţii mei!‟, dar dispune de ceva pe care nu îl împărtăşeşte cu fraţii săi astfel încât numai partea cea mai mică să-i rămână lui, acela este încă plin de iubire de sine şi nedemn de Tatăl. Dacă cineva are zece fraţi şi posedă 12 mere, el trebuie să le dea fraţilor săi 11 mere, să îşi ia o jumătate de măr pentru sine, şi să păstreze cealaltă jumătate tot pentru fraţii săi. Numai aşa va fi el un adevărat copil al Tatălui preasfânt din Ceruri, într-adevăr demn de Acesta.

4. Dacă un tată îşi iubeşte copiii mai mult decât pe cei ai fratelui său, şi el dă dovadă de iubire de sine, fiind astfel nedemn de Tatăl. Şi vă mai spun: cu adevărat binecuvântat va fi acela care faţă de nevoile fratelui său îşi va uita propriile nevoi, şi care, din dorinţa de a răspunde nevoilor copiilor fratelui său, va sacrifica chiar nevoile copiilor săi în faţa lui Dumnezeu, adevăratul lui Părinte, cu o supunere plină de recunoştinţă şi de iubire.

5. Este mai bine pentru voi dacă din iubire pentru fraţii voştri, sunteţi cel mai sărac dintre ei, decât cel mai bogat. Căci dacă ai împărţit darurile tale şi ţi-a rămas şi ţie o parte, tot pentru tine ai acţionat, neţinând cont de grija Tatălui Ceresc. Dacă dintr-o iubire pur frăţească le-ai dat totul fraţilor tăi şi nu ai păstrat nimic pentru tine, atunci te-ai eliberat complet şi te-ai lăsat întru totul în seama grijii Tatălui Ceresc. Credeţi oare că Tatăl infinit de bun şi de sfânt îşi va lăsa vreodată copilul în nevoie?

6. Adevăr vă spun: El va asigura o sută pentru unul, de o sută de ori câte o sută pentru zece, şi o infinitate pentru totalitate.

7. Judecaţi singuri. Ar putea exista vreodată suferinţe şi nevoi între fraţi dacă ei şi-ar manifesta iubirea unii faţă de ceilalţi, unul fiind la fel ca toţi, iar toţi la fel ca unul?

8. O, cu adevărat, într-un asemenea caz, cu toţii s-ar bucura de nenumărate binecuvântări din partea Tatălui preasfânt.

9. Astfel, dacă doriţi să fiţi demni, copii ai unicului Tată preasfânt din Ceruri, trăiţi ca fraţii şi surorile. Dacă veţi trăi astfel, Tatăl preasfânt va trăi şi El în mijlocul vostru şi va avea grijă de voi toţi; în caz contrar, vă veţi întoarce în curând la vechiul blestem şi veţi fi nevoiţi să vă căutaţi o bucată uscată de pâine cu sudoarea grea a frunţii, printre buruieni şi mărăcini.

10. Iată care trebuie să fie atitudinea voastră unii faţă de ceilalţi: dacă fratele vostru a făcut ceva pentru voi, asiguraţi-vă că el nu pleacă fără a-şi primi răsplata binemeritată. Dacă voi i-aţi făcut însă un serviciu fratelui vostru, nici măcar să nu visaţi că el vă datorează ceva, ci lăsaţi propria voastră iubire de frate să fie cea mai mare răsplată a voastră. Această atitudine va fi pe placul Tatălui Ceresc. Dar dacă totuşi, iubirea fratelui vostru îl determină să vă răsplătească, acceptaţi această plată numai ca o ofrandă adusă iubirii sale, şi mulţumiţi-i şi sărutaţi-l pentru ea. Căci orice aţi primi trebuie să priviţi exclusiv ca pe un dar; în acest fel, veţi fi un frate adevărat pentru fraţii voştri, iar Tatăl preasfânt va fi de-a pururi mulţumit cu asemenea copii. Amin!”