1. Auzind cuvintele rostite de Abedam, Lameh a început să caute în inima sa, şi nu i-a luat mult timp până a început să înţeleagă cine se ascundea în spatele lui Abedam.

2. Văzând că Lameh L-a recunoscut, Abedam l-a întrebat: “Ascultă, mult iubitul şi credinciosul Meu Lameh! Cum te simţi acum? Îţi mai este teamă de marea furtună care se apropie de noi?

3. Sau poate ar trebui să Mă tem şi Eu împreună cu tine?”

4. Dar Lameh a început să plângă de bucurie, dovedindu-se incapabil să răspundă. Abia după o bucată de vreme, după ce inima sa şi-a exprimat iubirea prin nenumărate lacrimi de bucurie, expansionându-se suficient de mult pentru o veste atât de mare, a putut el să-i adreseze, într-o stare de vizibilă beatitudine, următoarele cuvinte lui Abedam:

5. “O, Abedam! O, Emanuel! O, Abba! O, Tu, o, Abba al meu, Te-am găsit din nou, o, din nou!

6. Cum mi-ar mai putea fi teamă de furtuna care nu reprezintă nimic în faţa lui Dumnezeu?

7. Dacă aceasta este voia Ta, lasă pământul să fie spulberat în bucăţi de nenumărate fulgere, iar marea să se evapore precum o picătură de rouă pe un fier încins. Da, cele mai cumplite uragane pot să lovească cu o asemenea forţă încât să se joace cu munţii la fel cum se joacă o furtună obişnuită cu frunzişul copacilor; bolovani de mărimea unor lumi pot să cadă asupra pământului, – dar în mine nu vei mai găsi nici un pic de teamă. Căci acolo unde eşti Tu, acolo mă simt eu bine, în timp ce fără Tine, mă simt îngrozitor chiar şi pe vremea cea mai calmă şi mai frumoasă. Totul este negru şi dezolant, şi oriunde ai privi, totul pare să te ameninţe cu moartea. Vântul îţi urlă în faţă: Moarte! Iarba moare. Apele vuiesc: Moarte! Iar malurile lor tremură şi se prăbuşesc. Iar apa se evaporă şi dispare în moarte, în vidul cel întunecat. Razele soarelui, care de regulă susţin viaţa, ucid acum paraziţii de pe morminte.

8. Forţele materiale ale corpului muritor se ofilesc, masa de carne apatică şi înţepenită se scufundă epuizată în pământul slăbit şi el, iar decedatul trece apoi din moarte în moarte. Stelele, altminteri vii, se întunecă şi pălesc, şi nici o vibraţie prietenoasă nu mai intervine să întrerupă tăcerea lor moartă. Pe scurt, acolo unde eşti Tu, chiar şi pietrele învie, devenind atât de prietenoase încât este o plăcere să le priveşti. Da, eu cred chiar că dacă cineva se află împreună cu Tine în foc, învăluit de flăcările devoratoare, în loc să simtă arsurile cele mai dureroase cu putinţă, el ar simţi doar o răcoare plăcută. Căci Tu eşti iubirea, pretutindeni şi întotdeauna!

9. Iată, aşa se explică de ce nu mă mai tem deloc, căci acum Te am din nou alături de mine. Dar nu trebuie să mai dispari din nou, astfel încât să nu mai ştiu unde Te-ai ascuns!”

10. La care, Abedam i-a spus: “Da, da, nu Mă vei mai pierde niciodată, acum şi în întreaga eternitate. Amin.

11. Acum însă păstrează tăcerea în faţa lui Adam şi a lui Seth, precum şi a Evei şi a soţiei lui Seth, şi a tuturor celorlalţi copii. Căci doresc ca fiecare să Mă descopere singur, aşa cum ai făcut-o tu. Şi nimeni nu Mă va găsi decât dacă va proceda la fel ca tine, căutându-Mă în inima lui.

12. Dar îţi spun: această noapte îi va aduna pe toţi în jurul nostru. Atunci însă când vor veni, nici unul dintre voi trei nu trebuie să îmi dezvăluie identitatea, căci numai atunci când marea lor teamă îi va sili să caute în intimitatea cea mai profundă a inimilor lor, revelând-o în faţa ochilor lor, inclusiv iubirea ascunsă în ea, numai atunci le va fi evident câtă iubire pentru Mine sălăşuieşte în inimile lor, recunoscându-Mă astfel sau nu.

13. Iată, Eu procedez exact la fel ca un mire care explorează inima alesei sale, pe care doreşte să o ia de soţie. El se plimbă noaptea, pe furtună, în jurul colibei în care locuieşte aceasta, şi ascultă cu inima îngrijorată şi cu cea mai mare concentrare oftaturile secrete de iubire pe care le scoate iubita sa. Cât de bine îi va fi acesteia dacă inima ei este plină de iubire pentru mirele ei; căci gura vorbeşte numai ca urmare a abundenţei din inimă. Ea îi va striga numele, şi îţi spun: oftaturile şi strigătele ei îi vor sfâşia inima mirelui, iar el va intra în camera ei şi o va lua cu el în coliba lui chiar atunci, pentru a o face soţia lui.

14. Crezi însă că dacă mirele care îşi urmăreşte aleasa o găseşte pe aceasta dormind dusă, sau strigând numele altuia, o va mai lua cu el în coliba sa?

15. Crede-Mă, el nu va face niciodată acest lucru, ci o va evita pe viitor, refuzând chiar să o mai privească.

16. La fel Mă aflu şi Eu acum, într-o noapte furtunoasă, la uşa tuturor aleselor Mele. În orice inimă unde voi auzi un oftat după Mine, voi intra şi voi face ceea ce a făcut mirele. Dar dacă îmi voi găsi alesele dormind sau oftând după numele altuia, voi proceda tot ca mirele respectiv, într-o situaţie identică.

17. Există totuşi o diferenţă între Mine şi mire. Eu vin cu iubire, aduc iubire, dăruiesc iubire, caut iubirea şi cer iubirea, iar cel pe care îl voi găsi dormind va fi trezit pentru a 77 ori 77 mia oară. Şi numai atunci, dacă tot nu se va trezi, Mă voi retrage. Dar vai celui din faţa căruia M-am retras! Adevăr îţi spun: el va putea ofta, strigându-Mi numele în van o perioadă incredibil de lungă, dar Eu nu îi voi răspunde!”