Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.7.2020, 02:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 10.12.2010, 03:38    Post subject: Capitolul 158 - FRICA ȘI IUBIREA DE DUMNEZEU Reply with quote

Capitolul 158
FRICA ȘI IUBIREA DE DUMNEZEU
(22 noiembrie 1841)

1. Sublimul Abedam a răspuns atunci astfel lui Abedam cel cunoscut, care tocmai își scuzase teama:

2. “Ai rostit adevărul, dar între noi fie vorba, trebuie să ridic o mică obiecție. Ascultă, dacă această furtună ar fi opera puterii Mele, crezi tu că pământul ar mai exista? Da, îți spun, ție și celorlalți aici de față, ce s-ar întâmpla atunci cu întreaga creație?

3. Dacă dorești să vezi o lucrare a puterii Mele, privește întreaga creație infinită, conexiunile dintre lumi, obiecte și ființe, cum fiecare dintre ele are o existență consolidată, constituindu-se într-o totalitate în felul său particular, dar fiind totodată doar o parte a ansamblului infinit; privește cum nimic nu poate părăsi pământul, soarele, luna și stelele, cu excepția lucrului cel mai imponderabil, adică lumina, care este și ea limitată. Iată, acestea sunt operele puterii Mele.

4. Chiar poți să crezi că puterea Mea este o putere a ruinei și distrugerii?

5. Adevăr îți spun: dacă puterea Mea ar fi fost astfel, nimic nu ar fi putut fi creat cu ajutorul ei.

6. Dar de vreme ce puterea Mea nu este o putere a distrugerii și ruinei, ci a creației constante și a prezervării celor deja create, ea aparține firesc ordinii eterne.

7. Acum că ți-am explicat cum stau lucrurile cu puterea Mea, spune-Mi de ce îți mai este teamă?

8. Crezi tu că această furtună este în mai mică măsură o operă a iubirii Mele decât o zi calmă și frumoasă?

9. Îți spun: o zi calmă și frumoasă poate fi comparată cu iubitul care stă cu soția sa în colibă. El își iubește cu fermitate soția, da, și cu multă credință, dar ce diferență există între iubirea lui și cea a unui tânăr pretendent!

10. Dacă soția îi spune soțului ei: „Vrei să mergi până afară și să-mi culegi câteva pere din cel mai apropiat copac, sau orice alte fructe coapte, căci îmi este puțin foame și am poftă de fructe?‟,

11. bărbatul va da din cap și îi va răspunde cam nervos: „Dar, draga mea, privește, până afară nu sunt decât câțiva pași, așa că lasă-mă să mă odihnesc, și dacă ți-e atât de poftă de fructe, binevoiește și ia-ți singură!‟

12. Dar dacă o gingașă fecioară i-ar spune admiratorului ei înflăcărat: „Vei obține mâna și inima mea, dar ca semn autentic al iubirii tale, trebuie să călătorești de aici timp de o sută de zile, pentru a-mi aduce de acolo un dar prețios și rar!‟,

13. va reacționa oare pretendentul față de adorata lui așa cum a făcut-o soțul cu soția lui, în colibă?

14. O, nu, vă spun Eu! El îi va răspunde cu siguranță acesteia: „O, frumoaso, voi călători nu doar timp de o sută de zile, dar dacă aș ști că acest lucru îți face plăcere, aș merge chiar până la capătul lumii pentru a aduna de acolo toate comorile și a ți le aduce în palma ta gingașă!‟ Spuneți-Mi, greșesc?

15. Priviți ziua calmă și strălucitoare din colibă și comparați-o cu noaptea iubirii agitate din inima tânărului pretendent. Ce diferență între cele două tipuri de iubire!

16. Comparați acum această noapte furtunoasă pe care am iscat-o pentru copiii Mei cu iubirea tânărului pretendent; ei, Abedam, o mai consideri acum o lucrare îngrozitoare a puterii Mele, care ți se pare atât de teribilă?”

17. Abedam cel cunoscut i-a răspuns: “O, Doamne, tizul meu sublim și plin de iubire, iată, o nouă parte importantă din prostia mea a fost distrusă acum, motiv pentru care îți adresez din nou mulțumiri eterne.

18. Cred însă că o parte a prostiei mele se mai ascunde încă pe undeva, prin străfunduri, căci nu mă pot abține să nu-mi mai fie încă puțin frică.

19. De vreme ce Tu, sublimul meu tiz, ai suportat atâtea din partea mea, eliberându-mă totodată de nenumărate tare, te implor, eliberează-mă acum și de această prostie și arunc-o acolo unde dorești”.

20. Sublimul Abedam i-a răspuns: “Iată, acum ai găsit cuvintele potrivite. Într-adevăr, Eu sunt nevoit să suport foarte multe din partea voastră, a tuturor, iar sacul în care adun toate nebuniile voastre se numește iertare și o răbdare infinită.

21. Dar îți spun, nimeni nu ar trebui să se bazeze prea mult pe acest sac, căci într-o bună zi el s-ar putea rupe. Iar dacă aceasta se va întâmpla, vai acestui pământ și locuitorilor săi!

22. Și voi mai sunteți încă înspăimântați, Enoh și Lameh?” Iar Enoh i-a răspuns: “O, Abba, din nefericire, trebuie să-Ți răspund afirmativ la întrebarea Ta. Sunt și eu la fel de anxios și de înfricoșat ca și ceilalți copii. Dar acest lucru mi se pare firesc, căci dacă bunătatea Ta părintească nu i-ar fi dăruit copilului slab o proporție corespunzătoare – deopotrivă înțeleaptă și plină de iubire – de anxietate și teamă, ce s-ar face copilul cel slab care își imaginează în mod greșit că este puternic? Cine l-ar mai putea ghida și educa?

23. În acest fel, teama este primul mare învățător al copilului. Ea a existat în mine încă de la începuturi și va rămâne până la sfârșit, căci eu știu prea bine că în mijlocul acestei frici a celui slab există și lucrează iubirea Ta cea mai înaltă.

24. Teama este cel mai de încredere îngrijitor al celor mici, și de aceea, ea va rămâne cu mine, căci o consider un mare dar al iubirii Tale, Tatăl preabun și preasfânt, încă de la începuturi și pentru totdeauna.

25. Prin grația Ta, eu intuiesc foarte clar că mulțumită ajutorului Tău plin de iubire, nimic rău nu mi se poate întâmpla. Și totuși, îmi este frică de asemenea întâmplări extraordinare, iar aceasta pentru că Te iubesc mai presus de orice.

26. Iată, oriunde există iubire există și teamă, dar acolo unde nu există teamă, nu există iubire”.

27. Abedam i-a răspuns: “Enoh, ai rostit adevărul. Dar cine a fost Acela care tea învățat să vorbești astfel?

28. Da, este adevărat că Eu sunt prezent în teama celui slab. Cel care îl iubește pe Tatăl se teme de Dumnezeu, iar fără teama de Dumnezeu, nimeni nu îl poate iubi pe Tatăl.

29. De aceea, frica de Dumnezeu și iubirea sunt egale, și nici una nu poate exista fără cealaltă. Trebuie însă să mai adăugăm un lucru important, și anume, că iubirea este superioară fricii. Astfel, viața există exclusiv în iubire, și niciodată în frică. În frică sălășuiește moartea, nu viața. De aceea, fiecare trebuie să-și lase frica stinsă de iubire, căci numai astfel va trăi întru Tatăl, care este singurul Domn al vieții. Urmărește să înțelegi cuvintele Mele!”

(23 noiembrie 1841)

30. Lameh L-a întrebat totuși pe Abedam: “Vrei să-mi spui repede dacă și eu mă tem?

31. Iată, totul mi se pare teribil, cu toate aceste urlete, tunete, vuiete și izbituri în creștere, zgomotele asurzitoare umplând instinctiv inima oricui de o mare teamă. Și totuși, deși acest fenomen mă afectează și pe mine, nu sunt singur dacă este vorba de teama cea prostească, sau vreo altă stare mentală, încă nefamiliară mie. O, Abba, explică-mi, te rog! Amin!”

32. Abedam l-a privit cu multă bunătate și i-a spus: “Lameh, Eu cred că tu nu vezi pădurea din cauza copacilor. Cum poți să-l întrebi pe altul dacă inima ta este copleșită de frică în timp ce trupul tău tremură de frică din creștet până-n tălpi?

33. Ascultă, ce cuvinte curajoase ai rostit nu cu mult timp în urmă. Unde îți sunt acum marele curaj și credința ta de nezdruncinat? Și totuși, nici una din toate ororile despre care vorbiți voi nu a avut încă cu adevărat loc. Ne aflăm încă cu toții pe un teren cât se poate de ferm. Acesta nu a fost încă distrus; marea nu s-a evaporat, nici un bolovan de mărimea unei lumi nu a căzut din cer, nici un singur munte nu s-a prăbușit în fața furiei uraganelor, iar flăcările nu ne-au învăluit; și totuși, voi tremurați alături de Mine, de parcă v-ar trece toate căldurile și toate febrele din lume, simultan.

34. Stau și Mă întreb ce s-ar întâmpla cu voi dacă Eu aș îngădui – ca să vă testez – toate relele de care vorbeați atât de curajos cu puțin înainte?

35. De aceea, rețineți acest adevăr: este preferabil să rămâneți cu teama voastră, așa cum face Enoh, decât să promiteți mai mult decât puteți duce, în iubirea voastră arzătoare. Orice promisiune făcută sub influența unei iubiri prea exaltate sau a unei frici cumplite, care te face orb și surd la orice, este practic imaterială, căci asemenea promisiuni nu pot fi niciodată ținute, de vreme ce asemenea stări excesive nu pot fi permanente.

36. În ce măsură te poate transforma focul iubirii puteți vedea în cazul iubirii celor căsătoriți, care este precum un foc molcom, mult răcit, care nu poate face să fiarbă sângele din inimă, limitându-se să-l încălzească ușor și să-l activeze cât de cât.

37. De asemenea, puteți învăța de la copiii cei slabi cât durează teama lor, și promisiunile lor odată cu ea. Atâta vreme cât tatăl lor tună și fulgeră mânios, ei promit – de team㠖 că vor deveni mai buni și mai cuminți. Dar după ce fața tatălui se luminează din nou, teama lor dispare, împreună cu toate promisiunile făcute anterior.

38. Dacă doriți să fiți cu adevărat perfecți, în voi trebuie să existe trei părți de teamă și șapte părți de iubire; și să adăugați la rugăciunile voastre această frază: „Tată, nu lăsa tentațiile să îmi asalteze slăbiciunea, ci eliberează-mă de orice rău, deopotrivă spiritual și fizic!‟ Aceasta este forma corectă de rugăciune, căci tentația nu este bună pentru oamenii liberi, întrucât ea ucide mai întâi trupul, după care slăbește spiritul.

39. Voi sunteți fericiți că ați putut cuceri frica prin iubire – deși numai pe perioada tentației – și nu ați lăsat iubirea să vă părăsească atunci când a venit tentația, îngăduind iubirii voastre mai puternice pentru Mine să controleze starea de teamă. Pe viitor însă, numai aceia vor fi norocoși care – păstrând teama firească de Dumnezeu – se vor trezi la iubirea față de Tatăl. Astfel, întâia datorie a omului față de Dumnezeu va fi ascultarea voluntară, care este fructul fricii corecte de Dumnezeu. Numai prin această ascultare se vor putea naște din nou oamenii, devenind copii ai lui Dumnezeu, pe care îl vor recunoaște ca Tatăl lor plin de iubire.

40. Frica este sămânța iubirii, și cum nu poate exista un fruct fără o sămânță, nu va exista niciodată o iubire adevărată pentru Dumnezeu fără o teamă corespunzătoare de Acesta.

41. La fel cum sămânța putrezește în pământ iar germenele viu al iubirii iese la suprafață, crescând și aducând fructe vii, iubirea – acest germene sacru al vieții eterne – se va naște cândva din acest fruct. Vechiul fruct va putrezi, dar din această putrezire în solul cel bun al iubirii Mele pentru voi se va naște un nou fruct, un arbore al vieții, sub ale cărui ramuri își vor stabili sălașul chiar și locuitorii cerurilor. Rețineți aceste cuvinte.

42. Dar acum, gata! Iată, Adam s-a ridicat și vine spre noi, plin de teamă. Căci și el începe să își dorească ajutorul Meu. De aceea, păstrați tăcerea în fața lui. Amin!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !