1. Şi iată, subit, toate flăcările au dispărut, iar animalele s-au retras. Adam şi Seth au fost eliberaţi de cumplita tentaţie, iar drumul lor a devenit liber, astfel încât ei puteau merge oriunde vroiau.

2. Văzând aceasta, Adam şi-a spus: “Oricum, Eva nu mai are nevoie acum de ajutorul meu derizoriu; căci cum aş putea eu să ajut pe altcineva câtă vreme sunt incapabil să mă ajut pe mine însumi? Având în vedere că bătrâna mea colibă a fost eliberată de toate aceste orori prin marea graţie a Domnului, picioarele mele – acum libere – mă vor duce acolo de unde a provenit această eliberare”.

3. Iar cei doi, Adam şi Seth, s-au îndreptat pe loc către Abedam.

4. Acesta a ieşit însă în întâmpinarea lor, şi întrucât inimile lor erau atât de copleşite de recunoştinţă, astfel încât nici unul nu era în stare să rostească nici un cuvânt, Abedam le-a luat-o din nou înainte şi le-a spus:

5. “Dacă, aflaţi în nevoie, v-aţi rugat Domnului, iar Acesta a răspuns rugăciunii voastre, nu ar trebui să îi mai întoarceţi spatele, ci să vă întoarceţi către El deopotrivă cu faţa şi cu inimile voastre. Căci dacă El vă poate proteja pe voi, nu credeţi că tot El îi poate proteja şi pe aceia pentru care vă făceaţi griji în mod prostesc?

6. Iată, Eva şi toţi ceilalţi sunt vii şi nevătămaţi. La ce le-a folosit grija voastră nebunească? Dacă nu i-aş fi protejat Eu, păstrându-i într-o perfectă siguranţă, ce credeţi că s-ar fi întâmplat cu ei? Chiar credeţi că voi i-aţi fi putut ajuta dacă ar fi fost atacaţi de fiarele însetate de sânge şi atât de puternice, ori dacă ar fi fost înghiţiţi de flăcări?

7. Adevăr vă spun: omul nu ar trebui să aibă decât o singură grijă, şi anume, să-L caute pe Dumnezeu, pe Tatăl lui preasfânt, întotdeauna; iar aceasta, nu doar atunci când se află în nevoie, ci cu toată iubirea, indiferent de ocazie. Iar ce care L-a găsit, descoperind simultan că El este comoara supremă, nu ar trebui să-i mai întoarcă vreodată spatele, ci să rămână cu El, căci în caz contrar, el îşi va da seama încă de la jumătatea drumului cât este de neajutorat, recunoscând prin experienţele sale amare că el nu poate face nimic fără Mine.

8. Căci dacă cineva îmi strigă Numele, dar stă cu spatele la Mine, adevăr vă spun, el nu va fi auzit până când nu va sta cu faţa şi cu inima la Mine.

9. Dar să nu uitaţi un lucru: această a doua întoarcere va fi inevitabil testată cu severitate, căci numai astfel va deveni evident cât de serioasă este inima respectivă, în condiţiile în care întreaga lume poate să urle şi să vuiască în jurul ei –, astfel încât singurele cuvinte care vor fi auzite vor fi cele dinlăuntrul inimii.

10. Meditaţi asupra acestor cuvinte şi aveţi grijă să nu-Mi mai întoarceţi vreodată spatele, căci Eu voi avea grijă să vă ghidez şi să vă conduc pretutindeni! Amin!”