Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.7.2020, 11:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 15.12.2010, 04:03    Post subject: Capitolul 162 - ABEDAM CEL ÎNALT ȘI COPIII SĂI BINECUVÂNTAȚI. SFÂRȘITUL FURTUNII. Reply with quote

Capitolul 162
ABEDAM CEL ÎNALT ȘI COPIII SĂI BINECUVÂNTAȚI. SFÂRȘITUL FURTUNII.

1. După acest discurs cald de mulțumire, Abedam cel înalt s-a întors către Seth cu o privire plină de iubire și i-a spus: “Seth, fiul Meu iubit, vino lângă inima Mea, care te-a iubit încă înainte ca soarele să lumineze pământul.

2. Iubește-Mă din toată inima ta, iubește-L pe Tatăl, care din iubire pentru tine a creat cerul întins deasupra pământului, precum și soarele, luna și stelele, numai pentru a-ți arăta ce Părinte bun este El pentru tine, a fost și va rămâne de-a pururi.

3. Nu ți se pare, dragă Seth, că este bine și liniștitor să te odihnești lângă inima Tatălui preasfânt și etern?

4. Vino și tu, Adam, și voi, ceilalți trei; simțiți și gustați cât de dulce este iubirea Tatălui preasfânt și cât de liniștitoare este ea pentru inimile obosite ale copiilor”.

5. Toți cei de față au căzut la picioarele lui Abedam, strigând la unison, într-un suprem extaz: “O, Tată preabun și preasfânt!” – atât, căci nici unul nu mai era în stare să adauge ceva.

6. Dar Abedam i-a ridicat și le-a spus: “Copiii Mei mult iubiți, voi M-ați căutat adeseori, M-ați căutat îndelung și cu mari eforturi, da, M-ați căutat deasupra tuturor stelelor de pe cer, în timp ce Eu pășeam în permanență alături de voi. Dar voi erați incapabili să Mă recunoașteți, căci inimile și ochii voștri erau îndreptați undeva, la mare distanță, căutându-L și iubindu-L pe Acela care se afla întotdeauna foarte aproape de voi, chiar mai aproape decât erați voi înșivă de sine.

7. Acum M-ați găsit și sunteți extrem de fericiți. Haideți acum să părăsim coliba și să vedem cine mai are nevoie de ajutorul nostru.

8. Cât despre tine, dragul Meu Seth, îți dau puterea de a calma furtuna încă dezlănțuită, după care va deveni evident cine îl va mai recunoaște pe Tatăl care este atât de aproape. Amin!”

(26 noiembrie 1841)

9. În continuare, au părăsit cu toții coliba și au ieșit afară, unde furtuna – deși întrucâtva potolit㠖 continua să se dezlănțuie cu destulă furie. În timp ce treceau pe lângă Eva, Abedam cel înalt le-a spus celor cinci care încă o mai înconjurau și o linișteau:

10. “Rămâneți aici până la întoarcerea noastră. Oricine practică iubirea de aproape va găsi el însuși această iubire. Oricine se îngrijește de mama cea slabă va fi răsplătit cu iubire pe pământ; iar cel care este răsplătit cu iubire, va ține în mâna sa o dovadă prețioasă, cu ajutorul căreia îi va fi ușor să câștige comoara cea mai de preț.

11. Adevăr vă spun: dacă omul ar ști cât de aproape se află de fericirea supremă, el ar lăsa totul deoparte și ar urma-o. Totuși, este bine că el nu cunoaște acest lucru; căci dacă l-ar cunoaște, el ar deveni indolent și nu și-ar mai cultiva propriul teren.

12. De aceea, rămâneți aici și cultivați-vă terenul. Acest proces nu depinde de durata de timp; uneori, el depinde de un singur minut. Dacă în timpul acestui minut, sămânța cade pe pământul cel bun, ea germinează rapid, după care mlădița astfel încolțită își întinde noile rădăcini la lumina zilei.

13. Eu sunt un semănător experimentat și cunosc perioada exactă în care sămânța trebuie semănată în pământ. Lăsați această sămânță să încolțească la momentul potrivit și urmăriți creșterea ei cu căldura inimilor voastre. Adevăr vă spun: ea nu va da naștere unor fructe obișnuite.

14. Așadar, rămâneți aici și meditați asupra acestor cuvinte”.

15. Apoi, cei șase au părăsit coliba. Cei rămași au început însă să se întrebe unii pe alții: “Cine este acest străin? Și de unde a venit el?

16. Oare nu este el străinul care ni s-a alăturat aseară, împreună cu Abedam?

17. El pare să fie un om obișnuit; de unde are atunci această înțelepciune? Noi nu l-am mai văzut niciodată printre noi înainte.

18. Discursul lui a fost unul dintre cele mai ciudate pe care le-am auzit vreodată. Vorbind despre sine, el a spus că este un semănător experimentat și că tocmai a plantat o sămânță în noi, care va încolți în curând, dând naștere unor ramuri și frunze chiar a doua zi, adică în ziua de Sabat, care vor fi încărcate de fructe neobișnuit de bogate. Oare la cel fel de fructe s-o fi referit?

19. Înțeleagă cine o putea, dar noi, deși L-am văzut și L-am auzit pe Emanuel Abba, asistând la acțiunile Sale miraculoase, fiind treziți și binecuvântați de El, nu putem înțelege semnificația acestor cuvinte.

20. Este cam ciudat c㠖 deși binecuvântați – noi nu putem înțelege cuvintele sale, dar totuși, așa stau lucrurile”.

21. Enos a fost primul care a observat lumina din colibă, atrăgându-le apoi atenția și celorlalți.

22. Atunci, Kenan a vorbit: “Ascultați, este într-adevăr foarte ciudat. Nicăieri nu există vreun obiect de iluminat, și totuși, înăuntru este lumină la fel ca ziua.

23. Cum este posibil? Cine poate înțelege așa ceva?”

24. Eva s-a ridicat atunci și le-a spus celor cinci: “Copii, cum puteți discuta despre lucruri pe care nu le înțelegeți?

25. Ascultați, furtuna s-a mai potolit, iar vântul suflă ușor numai deasupra câmpurilor greu încercate ale pământului; ultimele picături ale marii frici pe care a experimentat-o întreaga natură se scurg acum de pe frunzele copacilor, iar roua răcoroasă vindecă deja rănile pe care le-au provocat nenumăratele trăsnete și fulgere copacilor sănătoși. Un somn binefăcător s-a lăsat probabil deja peste pleoapele grele ale copilașilor care s-au temut atât de tare, iar cei care în timpul acestei ore de coșmar s-au lăsat cuprinși de disperare, se află acum cu fața la pământ, cu inimile copleșite de recunoștință și cu ochii în lacrimi, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că i-a salvat.

26. Cum de vă puteți stoarce creierii pe marginea unui ghem de lână, ignorând în schimb păstorul cel viu?

27. Semănătorul cel experimentat a plantat într-adevăr o sămânță glorioasă în voi, dar dacă o mai călcați în picioare, nu cred că prea multe ramuri încărcate de fructe vor vedea vreodată lumina zilei!

28. Voi știți prea bine că sămânța din pământ nu trebuie deranjată, dacă doriți ca ea să încolțească și să dea rod binecuvântat. Atunci de ce nu lăsați sămânța voastră să se odihnească, ci o izbiți mereu cu tăișul greoi al minților voastre?

29. Furtuna nu a încetat numai pentru cei de afară, ci și pentru voi. Da, suntem salvați cu toții. De aceea, în loc să vă bateți creierii, mai bine v-ați întreba cine este Acela care ne-a salvat, mulțumindu-i pentru marea Lui grație. Veți primi astfel mai multă lumină decât prin această dezbatere sterilă.

30. Nu vă întrebați cine este străinul, căci nici unul dintre voi nu îl cunoaște încă, dar cultivați cel puțin Cuvântul Lui glorios în inimile voastre, pentru ca el să germineze cât de curând și să dea rod. Văzând fructele sale în timpul zilei, vă va fi cu siguranță mai ușor să îl recunoașteți pe gloriosul Semănător decât acum, când – în negura din capetele voastre – voi doriți să vedeți deja lumina zilei, sau poate chiar vă imaginați că o vedeți.

31. Deși o femeie nu ar trebui să predice, o mamă are dreptul să își mustre copiii neastâmpărați atunci când vede greșelile lor. Încercați să înțelegeți ce spun! Retrageți-vă în inimile voastre pentru a căuta lumina care va alunga întunericul din ele, după care păstrați tăcerea. Amin!”

32. Cei cinci au luat cuvintele Evei cu toată seriozitatea, s-au interiorizat și au făcut cu dragă inimă ceea ce mama lor le ceruse cu atâta înțelepciune, din iubirea ei maternă.

33. Dar ce s-a mai întâmplat între timp cu cei șase de afară? Cum au găsit ei pământul și pe copiii care nu putuseră să intre în colibă?

34. Norii erau încă iluminați de nenumărate fulgere și trăsnete; o sută de munții din apropiere erau încă activați ca vulcani; marea își ieșise din matcă pe mile întregi; ici și colo, pădurile aprinse de trăsnete ardeau încă; tunetele continuau să bubuie, iar trăsnetele încă destul de frecvente izbeau încă pământul zguduit, însoțite de ecoul răgetelor animalelor înspăimântate, care se îndepărtaseră însă suficient.

35. Aceasta era situația afară. În plus, mii și mii de copii zăceau cu fața la pământ, formând cercuri largi în jurul colibei lui Adam, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că i-a salvat. Tremurând și plângând, mamele își linișteau copilașii, care încă mai țipau de frică. Unii dintre ei – obosiți de atâta teroare – adormiseră însă în brațele mamelor lor obosite.

36. Cei șase au continuat astfel să meargă printre copii, inspectând totul și alinând inimile oprimate ale taților și mamelor.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !